CtEDO 25.01.2000 Auto

AFFAIRE D'ONOFRIO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.01.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE D'ONOFRIO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZII DIN ONOFRIO c. ITALIA (solicitarea nr. 4092/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 ianuarie 2000 DEFINF 25/04/2000 În cauza D'Onofrio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte, Conforti Loucaide Kūris Fuhrmann Jungwiert Traja judecători și Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 11 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Francesco D'Onofrio ( Giovanni Romano, avocat în Benevent. Guvernul italian ( Din cele cinci audieri prevăzute între 17 aprilie 1980 și 26 martie 1981, una a fost amânată din oficiu, una la cererea reclamantului și una la cererea celorlalte părți. La 25 iunie 1981, judecătorul a numit un expert și a stabilit pentru depunerea jurământului acestuia din 3 decembrie 1981. Cu toate acestea, aceasta nu a avut loc decât la 2 decembrie 1982, deoarece a fost exmatriculată mai întâi ca urmare a lipsei expertului, apoi din oficiu și a treia oară, deoarece grefa nu a informat expertul cu privire la data ședinței. Dintre cele nouă audieri prevăzute între 28 aprilie 1983 și 12 martie 1987, trei au fost amânate din oficiu, una la cererea pârâtului, una la cererea pârâtului, una la cererea instanței competente, una a fost consacrată depunerii de memorii și una a fost amânată pentru a permite părților d Iunie 1987 și 6 octombrie 1994, cinci au fost trimise la cererea părților, patru după absența martorilor, patru din oficiu și unul de către judecător, deși a fost prezent un martor. februarie 1995, judecătorul a stabilit ședința de prezentare a concluziilor la 18 mai 1995. Cu toate acestea, aceasta a avut loc la 10 aprilie 1997, ca urmare a două trimiteri din oficiu și a două ședințe, dintre care una a fost consacrată constituției în fața judecătorului unui nou consiliu al uneia dintre părțile pârâte. Ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 7 aprilie 1998, dar apoi a fost înaintat la 24 martie 1998. printr-o hotărâre pronunțată la o dată nespecificată, al cărei text a fost depus la grefă la 28 mai 1998, instanța a acceptat parțial cererea reclamantului. ÎN JUSTAȚIE PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA 1 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 noiembrie 1979 și s-a încheiat la 28 mai 1998. Prin urmare, Curtea a durat mai mult de 18 ani și șase luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia care trebuie să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) la existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări la cerina În măsura în care instanța constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite ștergerea a ceea ce este necesar pentru a face, Cu imperfecțiune a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 12. Reclamantul solicită 30 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde reclamantului 30 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 14. Reclamantul solicită, de asemenea, 11 680 020 pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În cazul de față, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și le-a acordat reclamantului. Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 30 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an începând cu Expirarea termenului respectiv și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă