AFFAIRE LIDDO ET BATTETA c. ITALIE

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL LIDDO ȘI BATTETA c. ITALIA (solicitarea nr. 4095/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 ianuarie 2000 DEFINITIVF 25/04/2000 În la: cauza Liddo și Batteta c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P.

Costa președinte Conforti L. Loucaides, Kūris Fuhrmann Jungwiert Traja judecători și dl Dolle Griffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 11 ianuarie 2000, acesta a fost adoptat la această dată, la data inițială a procedurii, la data inițială a cauzei, și a fost pronunțat împotriva Republicii Italiene, printre care cetățeni italieni, dnii Giuseppe și Antonio Liddo și Maria Batteta (în special, cei care au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului) la data de 27 ianuarie 2000. noiembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (adică Convenția privind libertățile fundamentale). Cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 4095/98.

Reclamanții sunt reprezentați de Maria Gabriella Cetroni Ciraolo, avocată la Roma. Guvernul italian ( este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza. Camera a declarat cererea admisibilă la 4 mai 1999. La 31 ianuarie 1989, primul reclamant și reclamanta au adresat întreprinderile S. și C. în fața Tribunalului din Roma, în nume propriu și în numele celui de-al doilea reclamant, minor la momentul respectiv, pentru a obține constatarea viciilor ascunse ale unui produs electrocasnic și repararea daunelor suferite ca urmare a unui accident. Începând cu 11 aprilie 1989, a fost numit un expert, dintre cele cinci audieri care au avut loc între 22 mai 1989 și 3 aprilie 1990, trei au vizat raportul de competență și două audieri ale martorilor.

Într-o hotărâre definitivă din 22 ianuarie 1992, al cărei text a fost depus la grefa din 17 iunie 1992, tribunalul a constatat responsabilitatea pârâtelor. printr-o ordonanță din aceeași zi, instanța a dispus reluarea procedurii de evaluare a daunelor și convoqua l'expert pentru încuviințarea din 16 noiembrie 1992 în fața judecătorului de punere în funcțiune. La acea dată, expertul a depus jurământul pentru o completare de competență. Cele cinci audieri care au avut loc între 4 iulie 1994 și 21 martie 1995 au vizat completarea de competență. La 5 iunie 1995, nu s-a ținut de cuvânt pentru că în acea zi avocații au făcut grevă. La 1 februarie a fost rejudecat la rejudecare din cauza absenței părților.

18 Septembrie 1996, reclamanții au solicitat aplicarea articolului 186c din Codul de procedură civilă, în vederea obținerii unei decizii provizorii a litigiului. Această ședință, precum și celelalte două care i-au succedat până la 16 octombrie 1997 au fost exmatriculate deoarece anumite documente din dosar fuseseră pierdute. În ziua următoare, judecătorul a emis o ordonanță în conformitate cu art. 186 c, acordându-le o anumită sumă reclamanților, și stabilește încuviințarea pledoariilor la data de 11 mai 2001. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții au declarat încălcarea principiului termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 31 ianuarie 1989 și este încă în curs de desfășurare; prin urmare, a durat mai mult de 10 ani și 11 luni pentru o instanță.

10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia care trebuie să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) la În măsura în care instanța constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite ștergerea a ceea ce este necesar pentru a face, Cu imperfecțiune a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 12. Reclamanții solicită fiecare cel puțin 20 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit.

13. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 28 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată14, reclamanții solicită, de asemenea, 15 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 500 000 ITL pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 1 500 000 ITL fiecărui solicitant.

Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 28 000 000 (88 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 500 000 (un milion cinci sute de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE LIDDO ET BATTETA c. ITALIE (Requête n° 40950/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Liddo et Batteta c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. J.-P. Costa , président , M. B. Conforti , M. L. Loucaides, M. P. Kūris , M. W. Fuhrmann , M. K. Jungwiert , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 janvier 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Les requérants allèguent la violation du principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »