CtEDO 07.11.2000 Auto

AFFAIRE GUIDI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE GUIDI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GUIDI c. ITALIA (solicitarea nr. 45896/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 noiembrie 2000 DEFINITIVF 07/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte Fuhrmann Conforti Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători și dl Dolle graffière de secțiune, după ce a intenționat în camera Consiliului la 10 octombrie 2000, renunțând hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Maristella Guidi, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 6 decembrie 1996, în temeiul articolului 25 anterior, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( G. Massa, avocat la Viareggio (Lucques). Guvernul italian (adică la mai mult de atât) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 26 octombrie 1999. La 12 ianuarie 1991, recurenta a atribuit două persoane, precum și compania lor de asigurări în fața Tribunalului din Lucques, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident de circulație pe care îl evalua în 7 644 320 lire italiene. Din cele nouă audieri prevăzute între 7 iunie 1991 și 4 martie 1995, două au fost revocate din oficiu și șase au avut legătură cu o expertiză - dintre care trei au fost retrimise, deoarece expertul nu-și predase raportul. La 24 noiembrie 1995, judecătorul a fixat la ă la ă la ă ă , la 14 iunie 1996; cu toate acestea, aceasta din urmă a fost amânată la 28 februarie 1997. Cu toate acestea, potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, în iulie 1996, părțile au ajuns la o soluționare amiabilă a diferendului. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LICHIDITATE ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE, recurenta a susținut că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 12 ianuarie 1991 și s-a încheiat în iulie 1996 și, prin urmare, a durat cel puțin cinci ani și cinci luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 15 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 14. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 8 000 000 000 ITL pentru daune morale. Costă și cheltuieli de judecată 15. Recurenta solicită, de asemenea, 7 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă recurentei. Interese moratorii 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 000 (8 milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE G.S. ET L.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE G.S. ET L.M. c. ITALIE (Requête n° 46543/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-10-12
0,97
AFFAIRE GIBERTINI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GIBERTINI c. ITALIE (Requête n° 45109/98) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2000 DÉFINITIF 12/01/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE SANTINI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SANTINI c. ITALIE (Requête n° 45895/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE IANNELLI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE IANNELLI c. ITALIE (Requête n° 45885/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE (Requête n° 46533/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă