CtEDO 25.01.2000 Auto

AFFAIRE BINELIS ET NANNI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.01.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BINELIS ET NANNI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL BINELIS ȘI NANNI c. ITALIA (solicitarea nr. 40937/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 ianuarie 2000 DEFINIF 25/04/2000 În cauza Binelis și Nanni c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte, Conforti Loucaide Kūris Fuhrmann Jungwiert Traja judecători și Dolle Greffière de secțiune După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 11 ianuarie 2000, hotărârea a fost luată la această dată, adoptată la data inițială a procedurii, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv a resortisanților italieni, Joannis Binelis și M. La 26 mai 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40937/98. Reclamanții sunt reprezentați de M. Maddalena Passagnoli, avocată din Florența. Guvernul italian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza. Camera a declarat cererea admisibilă la 4 mai 1999. DE FAPT, la 3 iulie 1987, reclamanții au fost repartizați de dna G. în fața tribunalului din Florența pentru a obține rezoluția unui contract preliminar de vânzare. Prima audiere, care a avut loc la 26 februarie 1988, a fost amânată până la 1 iulie 1988 pentru că nu s-a găsit dosarul. În ziua aceea, reclamanta a depus o memorare și cazul a fost amânat la 26 ianuarie 1989. La acea dată, judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 12 mai 1989. 1991, trei au fost trimise din oficiu, unul pentru că nu se găsea dosarul și unul pentru că expertul nu prezentase raportul. Din cele cinci audieri prevăzute între 14 noiembrie 1991 și 3 mai 1994, una a fost amânată din oficiu ca urmare a mutației judecătorului și două au fost trimise înapoi la cererea reclamantei și în absența reclamanților. O audiere mai târziu, la 24 martie 1995, părțile și-au prezentat concluziile și ședința de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilită la 3 decembrie 1997. Cu toate acestea, aceaceasta a fost amânată din oficiu de două ori până la 19 mai 1999. Astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 3 iulie 1987 și era încă în curs de desfășurare la 19 mai 1999. La acea dată, Curtea a durat deja mai mult de 11 ani și 10 luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia care să apară în Codul Oficial al Curii, § 22) existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de nelegături la cerina în măsura în care instanța constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite ștergerea a ceea ce este necesar pentru a face, În mod imperfect, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 12. În ceea ce privește prejudiciul material și solicită în general 100 000 000 de lire italiene (ITL), adică 50 000 000 ITL pentru fiecare solicitant, ca urmare a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 32 000 000 ITL. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 14. Reclamanții solicită, de asemenea, 7 373 632 ITL, adică 3 686 816 ITL per solicitant, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În cazul de față, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și la data la care este acordată fiecărui solicitant. Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 32 000 000 (trente-două milioane) lire italiene pentru daune morale și 2 500 000 (două milioane cinci sute de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE IANNELLI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE IANNELLI c. ITALIE (Requête n° 45885/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE IANNOTTI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE IANNOTTI c. ITALIE (Requête n° 43101/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Iannotti c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Ro
CtEDO 2000-02-08
0,96
AFFAIRE BERRETTARI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BERRETTARI c. ITALIE (Requête n° 41827/98) ARRÊT STRASBOURG 8 février 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Berrettari c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre
CtEDO 2000-04-05
0,96
AFFAIRE A.V. ET A.B. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE A.V. ET A.B. c ITALIE (Requête n° 40958/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 DÉFINITIF 05/07/2000 En l’affaire A.V. et A.B. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambr
CtEDO 2000-01-25
0,96
AFFAIRE M. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M. c. ITALIE (Requête n° 40940/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire M. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
Sursă