F.F. împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA [Notă1] Cererea nr. 3013/96 prezentată de F. F. [Notă] împotriva Italiei [Notă] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la ianuarie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele domnului Fischbach, B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Leviți, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor la … Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 28 aprilie 1999 și observațiile ca răspuns prezentate de reclamant la 15 iunie 1999 După ce a deliberat în acest sens Renunțarea la următoarea decizie DE FAPT, reclamantul este un resortisant italian născut în 1935 și rezident în Catania, unde, înainte de arestarea sa, era fermier.

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate astfel. Extrase din Belgia către Italia, reclamantul a prezentat o cerere Comisiei Europene pentru Drepturile Latinei pentru a contesta legalitatea deținerii sale [art. 5 alineatul (4) din Convenția europeană a drepturilor la Din dosar reiese că o mare parte a corespondenței reclamantului cu Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a fost supusă unei vize de cenzură din partea autorităților penitenciare din închisorile în care reclamantul a fost deținut.

formularul de cerere, precum și un memoriu suplimentar și o scrisoare din partea reclamantului, datată 18 noiembrie 1995, poartă ștampila de control a închisorii din Catania; scrisoarea trimisă Comisiei de către reclamant la 3 iunie 1996, în timp ce era deținut la închisoarea din Spoleto, poartă ștampila de control a autorității penitenciare; scrisoarea trimisă de Comisie reclamantului la 9 iulie 1996 poartă ștampila de control a închisorii din Pisa, trimisă Comisiei de către reclamant la 19 martie 1997, de declarare a primirii scrisorilor pe care Comisia i le trimisese anterior la 9 și 12 iulie 1996, poartă ștampila de control a închisorii din Pisa.

Pe de altă parte, reclamantul susține că nu a primit niciodată scrisorile trimise de Comisie la închisoarea din Catania la 7 februarie și 22 martie 1996 și pe care Comisia le-a primit în schimb cu mențiunea "destinatar necunoscut." În cele din urmă, documentele pe care reclamantul le-a depus la dosar poartă, de asemenea, ștampila vizei de cenzură a închisorii. Reclamantul se plânge în primul rând de detenția sa, susținând astfel încălcarea art. 5 alin. (4) din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de dificultățile pe care le întâmpină în comunicarea cu Comisia, ținând seama de cenzura sistematică exercitată de autoritățile penitenciare asupra corespondenței sale cu aceasta din urmă, la sosire și la plecare.

PROCEDURĂ Cererea a fost introdusă la 7 septembrie 1995 și înregistrată la 7 februarie 1996. În temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1988, cauza trebuie examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. La 2 februarie 1999, Curtea a decis să aducă cauza privind controlul corespondenței cu Comisia la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale privind admisibilitatea și temeinicia acestui aspect, ținând cont de cerințele articolului 8 și ale articolului 25 anterior din Convenție. Ea a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Guvernul și-a prezentat observațiile la 28 aprilie 1999. El a informat Curtea că a luat legătura cu reclamantul în vederea ajungerii la un acord și a solicitat serviciile sale bune.

Reclamantul a răspuns la acesta la 2 iunie 1999. ÎN ê , la 4 ianuarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea statului italian, declar că guvernul italian propune să plătească domnului [F. F.] suma de 1 500 000 de lire, care acoperă atât prejudiciul moral, cât și cheltuielile suportate, cu condiția ca acesta să retragă cererea nr. 30133/96 formulată de acesta în fața Curții. Această sumă va fi plătită imediat după notificarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va fi soluționată definitiv.

Aș dori să menționez, pe de altă parte, că este vorba despre evitarea, în viitor, a unor situații similare cu cele descrise de reclamant la punctul de vedere al articolului 8 din Convenție și care vizează controlul corespondenței sale, la 23 iulie 1999, statul italian a prezentat Senatului un proiect de lege (nr. 4172) pentru a aduce un număr de modificări la Legea nr. 354 din 26 iulie 1975, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la controlul corespondenței deținuților. Potrivit raportului ministrului Justiției din Senat, acest proiect de lege ar trebui să soluționeze încălcările constatate de Curte în cauzele Diana și Domenichini c. Italia. La 13 decembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: Observ că guvernul italian este dispus să-mi plătească suma de 1 500 000 de lire, care acoperă atât prejudiciul moral, cât și cheltuielile suportate, cu condiția să-mi retrag cererea nr. 30133/96 de la Curte.

În plus, accept propunerea guvernului și renunț la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Îmi declar intenția de a mă retrage și solicit Curții să șteargă cererea de a-și retrage rolul în aplicarea art. 37 alin. (1) din Convenție. litigiul a fost soluționat [art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție].Se asigură că acordul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum este recunoscut de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în final al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, este de acord să șteargă cauza rolului Erik Fribergh Christos Rozakis Grefier Președinte [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri.

[Note2] Nu puneți doar inițialele dacă nu sunt publice ; prenume și, cu majuscule, numele de familie ; nume corporativ în majuscule ; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima literă a țării în majuscule. Puneți articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION [Note1] Requête n° 30133/96 présentée par F. F. [Note2] contre l’ Italie [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 janvier 2000 en une chambre composée de M. C.L.

Rozakis, président , M. M. Fischbach, M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section ; Vu l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales ; Vu la requête introduite le 7 septembre 1995 par F. F. contre Italie et enregistrée le 7 février 1996 sous le n° de dossier 30133/96 ; Vu le rapport prévu à l’article 49 du règlement de la Cour ; Vu les observations présentées par le gouvernement défendeur le 28 avril 1999 et les observations en réponse présentées par le requérant le 15 juin 1999 ; Après en avoir délibéré ; Rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien né en 1935 et résidant à Catane, où avant son arrestation il était exploitant agricole.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer ainsi. Extradé de Belgique vers l’Italie, le requérant a présenté une requête à la Commission européenne des Droits de l’Homme pour contester la légalité de sa détention (article 5 § 4 de la Convention européenne des Droits de l’Homme). Il ressort du dossier qu'une bonne partie de la correspondance du requérant avec la Commission européenne des Droits de l’Homme a été soumise à un visa de censure de la part des autorités pénitentiaires des prisons où le requérant a été détenu.

En particulier : a) le formulaire de requête ainsi qu'un mémoire complémentaire et un courrier du requérant, daté du 18 novembre 1995, portent le cachet de contrôle de la prison de Catane ; b) le courrier envoyé par le requérant à la Commission en date du 3 juin 1996, alors qu'il était détenu à la prison de Spoleto, porte le cachet de contrôle de l'autorité pénitentiaire ; c) le courrier envoyé par la Commission au requérant en date du 9 juillet 1996 porte le cachet de contrôle de la prison de Pise ; d) le courrier envoyé par le requérant à la Commission en date du 19 mars 1997, accusant réception des courriers que la Commission lui avait précédemment envoyés en date des 9 et 12 juillet 1996, porte le cachet de contrôle de la prison de Pise.

Par ailleurs, le requérant allègue n'avoir jamais reçu les courriers que la Commission lui a envoyés à la prison de Catane les 7 février et 22 mars 1996 et que la Commission a reçus en retour avec la mention "destinataire inconnu". Enfin, les pièces que le requérant a versées au dossier portent également le cachet du visa de censure de la prison. GRIEFS Le requérant se plaint tout d’abord de l’illégalité de sa détention, alléguant de ce fait la violation de l’article 5 § 4 de la Convention. Le requérant se plaint également des difficultés qu'il rencontre pour communiquer avec la Commission, compte tenu de la censure exercée systématiquement par les autorités pénitentiaires sur sa correspondance avec cette dernière, à l'arrivée comme au départ.

PROCEDURE La requête a été introduite le 7 septembre 1995 et enregistrée le 7 février 1996. En vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11, entrée en vigueur le 1er novembre 1988, l’affaire est à examiner par la Cour européenne des Droits de l’Homme à partir de cette date. Le 2 février 1999, la Cour a décidé de porter le grief visant le contrôle de la correspondance avec la Commission à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ce grief, eu égard aux exigences de l’article 8 et de l’ancien article 25 de la Convention. Elle a déclaré la requête irrecevable pour le surplus. Le Gouvernement a présenté ses observations le 28 avril 1999. Il a informé la Cour qu’il avait pris contact avec le requérant afin d’arriver à un accord et demandait ses bons offices.

Le requérant y a répondu le 2 juin 1999. EN DROIT Le 4 janvier 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement de l’Italie : « Je déclare que le Gouvernement italien offre de verser à M. [F. F.] la somme de 1 500 000 lires, couvrant tant le préjudice moral que les frais encourus, à la condition que celui-ci retire la requête n° 30133/96 introduite par lui devant la Cour. Cette somme sera payée immédiatement après la notification de la décision de la Cour en application de l'article 37 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Je signale, d’autre part, qu’afin d’éviter, à l’avenir, des situations similaires à celle dénoncée par le requérant sous l’angle de l’article 8 de la Convention et visant le contrôle de sa correspondance, le 23 juillet 1999, le Gouvernement de l’Italie a présenté au Sénat un projet de loi (n° 4172) visant à apporter un certain nombre de modifications à la loi n° 354 du 26 juillet 1975, notamment en ce qui concerne les dispositions en matière de contrôle de la correspondance des détenus. D’après le rapport du ministre de la Justice au Sénat, ce projet de loi devrait porter remède aux violations constatées par la Cour dans les affaires Diana et Domenichini c. Italie. » Le 13 décembre 1999, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le requérant : « Je note que le Gouvernement italien est prêt à me verser la somme de 1 500 000 lires, couvrant tant le préjudice moral que les frais encourus, à la condition que je retire ma requête n° 30133/96 à la Cour.

J’accepte la proposition du Gouvernement et je renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare mon intention de me désister et demande à la Cour de rayer la requête de son rôle en application de l’article 37 § 1 de la Convention. » La Cour prend acte de l’accord auquel sont parvenues les parties et de ce que le litige a été résolu (article 37 § 1 b) de la Convention). Elle est assurée que ledit accord s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, DÉCIDE de rayer l’affaire du rôle . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [Note1] Ne pas oublier de bloquer le texte avec Alt+B pour éviter que les informations en zones grisées disparaissent.

[Note2] Ne mettre que les initiales si non public ; prénom et, en majuscules, le nom de famille ; nom corporatif en majuscules ; pas de traduction des noms collectifs. [Note3] Première lettre du pays en majuscule. Mettre l’article selon l’usage normal de la langue.