VERVERGAERT CONTRE LES PAYS-BAS

REZOLUȚIE

Finală DH (2000) 7

DREPTURILE OMULUI

CEREREA NR. 26788/95

VERVERGAERT ÎMPOTRIVA ȚĂRILOR DE JOS

(adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000,

în cadrul celei de-a 695-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”),

Având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 109, adoptată la 18 ianuarie 1999 în cauza Ververgaert împotriva Țărilor de Jos, în care Comitetul de Miniștri a conchis că a existat o încălcare a articolului 6 paragrafele 1 și 3.c din Convenție din cauza caracterului inechitabil al unei proceduri în lipsă în cursul căreia reclamantul fusese judecat și condamnat de curtea de apel la o pedeapsă de doisprezece ani de închisoare fără ca avocatul său să fi putut asigura apărarea sa și a autorizat publicarea raportului Comisiei europene a Drepturilor Omului;

Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie, cu ocazia transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 19 octombrie 1998;

Întrucât în cadrul celei de-a 654-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, a constatat, prin decizia adoptată la 18 ianuarie 1999, în conformitate cu articolul 32 paragraful 2 din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 3 000 florini olandezi cu titlu de prejudiciu moral și 5 764,69 florini olandezi cu titlu de cheltuieli de judecată, adică suma totală de 8 764,69 florini olandezi, și că dobânzi vor fi plătibile pentru orice sumă neplătită, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinită la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până în ziua punerii la dispoziție a plății complete;

Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 18 ianuarie 1999, având în vedere obligația pe care Țările de Jos o au de a se conforma acestora în temeiul articolului 32 paragraful 4 din Convenție;

Întrucât la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că au fost deja adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, în special — având în vedere efectul direct recunoscut de instanțele olandeze hotărârilor Curții europene a Drepturilor Omului — printr-o schimbare de jurisprudență, în temeiul căreia un acuzat absent, deși fusese citat să se înfățișeze la ședința publică, are de acum dreptul de a se face reprezentat de avocatul său, chiar dacă absența sa nu este considerată ca fiind justificată (a se vedea Rezoluțiile DH (95) 240 și DH (95) 241 în cauzele Lala și Pelladoah împotriva Țărilor de Jos); în plus, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate;

Întrucât Comitetul de Miniștri a luat notă de faptul că Guvernul Statului pârât a vărsat la 26 mai 1999, adică după termenul acordat, suma de 5 764,69 florini olandezi, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată, avocatului reclamantului, dar că acesta a indicat că renunță la plata dobânzilor de întârziere având în vedere modicitatea lor;

Întrucât Comitetul de Miniștri a notat, de asemenea, că Guvernul Statului pârât a confiscat suma de 3 000 florini olandezi, datorată cu titlu de prejudiciu moral, pentru a regla datorii ale reclamantului față de Ministerul Justiției, datorii care nu au nicio legătură cu încălcarea constatată în prezenta cauză,

Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în prezenta cauză.

RÉSOLUTION

Finale DH (2000) 7

DROITS DE L’HOMME

REQUÊTE N° 26788/95

VERVERGAERT CONTRE LES PAYS-BAS

(adoptée par le Comité des Ministres le 14 février 2000,

lors de la 695

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (99) 109, adoptée le 18 janvier 1999 dans l’affaire Ververgaert contre les Pays-Bas, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu, violation de l’article

6, paragraphes

1 et 3

.c

, de la Convention en raison du caractère non-équitable d’une procédure par défaut au cours de laquelle le requérant avait été jugé et condamné par la cour d’appel à une peine de douze ans de prison sans que son avocat n'ait pu assurer sa défense et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 19 octobre 1998 ;

Attendu que lors de la 654

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 18 janvier 1999, conformément à l’article 32, paragraphe

2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 3 000 florins néerlandais au titre du préjudice moral et 5 764,69 florins néerlandais au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 8 764,69 florins néerlandais, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions du 18 janvier 1999, eu égard à l’obligation qu’ont les Pays-Bas de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, notamment - étant donné l'effet direct reconnu par les tribunaux néerlandais aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme - par un changement de jurisprudence, en vertu duquel un accusé absent, alors qu'il a été cité à comparaître à l'audience publique, a désormais le droit de se faire représenter par son avocat, même si son absence n'est pas considérée comme étant justifiée (voir les Résolutions DH (95) 240 et DH (95) 241 dans les affaires Lala et Pelladoah contre les Pays-Bas) ; en outre, le Gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu que le Comité des Ministres a pris note du fait que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé le 26 mai 1999, soit après le délai imparti, la somme de 5 764,69 florins néerlandais, due au titre des frais et dépens, à l'avocat du requérant, mais que celui-ci a indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard vu leur modicité ;

Attendu que le Comité des Ministres a également noté que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait saisi la somme de 3 000 florins néerlandais, due au titre du préjudice moral, pour régler des dettes du requérant envers le Ministère de la Justice, dettes n'ayant aucun lien avec la violation constatée dans la présente affaire,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement des Pays-Bas, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.