VERVERGAERT AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția finală DH (2000) 7 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI NR. 26788/95 VERVERGAERT ÎN LOTĂ ȚĂRI (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 109, adoptată la 18 ianuarie 1999 în cazul Ververgaert împotriva Țărilor de Jos, în care Comitetul de Miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6, alineatele (1) și 3. , din Convenția din cauza nedreptității certurilor în absență. procedură în cursul căreia reclamantul a fost judecat și condamnat de Curtea de Apel la o condamnare de douăsprezece luni de închisoare, fără ca avocatul său să poată conduce apărarea, și a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 19 octombrie 1998; întrucât în cea de-a 654-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 18 ianuarie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 3 000 de flori olandezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 5 764,69 flori olandezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 8 764.69, iar dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 18 ianuarie 1999, având în vedere obligația Țărilor de Jos în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special - având în vedere efectul direct dat de instanța olandeză la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului - printr-o modificare a jurisprudenței care a dat un acuzat care nu a fost înaintat de o audiere publică la care a fost convocat, dreptul de a-și prezenta apărarea de către avocat, chiar dacă absența nu este justificată (a se vedea Rezoluțiile DH) (95) 240 și DH (95) 241 în cazul Lala și Pelladoah împotriva Țărilor de Jos; în plus, Statul pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri a luat act de faptul că, la 26 mai 1999, după termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit suma de 5 764.69 olandezi, acordată în ceea ce privește costurile și cheltuielile, avocatului reclamantului și că acesta din urmă și-a renunțat dreptul la interesul implicit, având în vedere suma minimă implicată; întrucât Comitetul de Miniștri a luat notă, de asemenea, de faptul că Guvernul Statului pârât a declanșat suma de 3 000 de flori olandezi, acordată în ceea ce privește datoriile morale, față de datoriile reclamantului față de Ministerul Justiției, datorii care nu sunt legate de încălcarea constatată în acest caz, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final resolution DH (2000) 7

HUMAN RIGHTS

APPLICATION No. 26788/95

VERVERGAERT AGAINST THE NETHERLANDS

(Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2000

at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (99) 109, adopted on

18 January 1999 in the case of Ververgaert against the Netherlands, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article

6, paragraph

1 and 3.

c

, of the Convention on account of the unfairness of certain

in absentia

proceedings in the course of which the applicant was judged and convicted by the Court of Appeal to a twelve-months prison sentence without his counsel being able to conduct his defence, and decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 19 October 1998;

Whereas at the 654th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 18 January 1999, in accordance with Article 32, paragraph

2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 3 000 Dutch guilders in respect of non-pecuniary damage and 5 764,69 Dutch guilders in respect of costs and expenses, namely a total sum of 8

764,69, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 18 January 1999, having regard to the Netherlands’ obligation under Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably - in view of the direct effect given by the Dutch courts to judgments of the European Court of Human Rights - through a change in jurisprudence giving an accused who is absent from a public hearing to which he or she has been summoned, the right to have his or her defence presented by counsel, even if the absence is not considered justified (see Resolutions DH

(95)

240 and DH (95) 241 in the cases of Lala and Pelladoah against the Netherlands); in addition, the respondent State indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers took note of the fact that on 26 May 1999, i.e. after the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the sum of 5 764,69 Dutch guilders, awarded in respect of costs and expenses, to the applicant's lawyer and that the latter had waived his right to default interest in view of the minimal sum involved;

Whereas the Committee of Ministers also took note of the fact that the Government of the respondent State set off the sum of 3 000 Dutch guilders, awarded in respect of non-pecuniary damage, against debts owed by the applicant to the Ministry of Justice, debts which are unrelated to the violation found in the present case,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under Article 32 of the Convention in this case.