VIDRA v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
VIDRA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2000)
DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 5132/99 de Vladimír VIDRA împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 2 martie 2000 în calitate de Cameră compusă din B. Conforti, Președinte, G. Bonello, dna V. Strážnická, P. Lorenzen, A.B. Baka, dna M. Tsatsa-Nikolovska A. Kovler, judecători și grefierul secțiunii E. Fribergh, Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 29 iunie 1999 și înregistrată la 22 septembrie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național slovac, născut în 1957 și care trăiește în Žilina. Circumstanțe speciale ale cazului Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 30 iunie 1997, Oficiul de Investigații Districtale din Žilina a introdus o procedură penală împotriva reclamantului. Reclamantul a fost acuzat de fraudă din cauza faptului că a primit 1,2 milioane de coruna slovaci pentru o tranzacție financiară fictivă. La 24 iulie 1997, Oficiul Procurorului District din Žilina a respins plângerea reclamantului împotriva acestei decizii. La 19 februarie 1998, reclamantul a solicitat procurorului public să pună în aplicare dovezi suplimentare. La 6 mai 1998, procurorul public a depus un acuzat Curții de District Žilina (Okresný súd La 23 iunie 1998, Curtea de District Žilina a returnat cazul procurorului public. Curtea de District a împărtășit opinia reclamantului că cazul nu a fost investigat în mod corespunzător și a ordonat să fie luate noi dovezi cuprinzătoare. La 22 septembrie 1998, Curtea regională Žilina ( Krajský súd ) a respins plângerea procurorului public împotriva hotărârii Curții de District. La 6 noiembrie 1998, dosarul a fost returnat investigatorului de poliție. La 5 ianuarie 1999, reclamantul s-a plâns procurorului că investigatorul de poliție nu era imparțial. La 5 februarie 1999, procurorul a ordonat investigatorului să remedieze deficiturile în cadrul procedurii. La 24 septembrie 1999, reclamantul a contestat investigatorii de poliție Žilina. El a susținut că procedura a durat în mod nejustificat și că investigatorii au lipsit de imparțialitate, deoarece au lucrat ca profesori externi pentru unul dintre martorii împotriva lui. La 11 octombrie 1999, Ministerul Internului a refuzat să excludă investigatorii de poliție Žilina de la tratarea cu acest caz. La 13 decembrie 1999, Procurorul districtului Žilina a întrerupt procedura penală din cauza faptului că reclamantul nu a comis nicio infracțiune. Decizia a fost notificată la 9 februarie 2000. Retragerea pașaporturilor reclamantului. La 28 octombrie 1997, Departamentul de Poliție de Frontieră și Externe din Žilina a retras pașaportul reclamantului în temeiul articolului 17 litera (b) din Legea privind documentele de călătorie și de călătorie în străinătate din 1991 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos). Reclamantul a deținut un alt pașaport. Acesta a fost retras de la el în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind documentele de călătorie din 1997 la 28 ianuarie 1998. Ulterior, reclamantul a solicitat, în mai multe ocazii, ca pașaportul să fie returnat la el. El a susținut că acuzația împotriva lui nu a fost susținută, că nu era necesar să-l împiedice să călătorească în străinătate, deoarece proprietatea sa în Slovacia era o garanție suficientă pentru că a apărut în fața instanței și că a fost împiedicat să contacteze partenerii de afaceri în străinătate prin care societatea limitată din care este singurul proprietar a fost adus într-o poziție financiară dificilă. La 27 iulie 1999, Departamentul de Poliție de Frontieră și Externe din Žilina a pronunțat o altă decizie în care a constatat că pașaportul reclamantului nu a putut fi restaurat din motive prevăzute în secțiunea 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind documentele de călătorie. La 29 septembrie 1999, Ministerul Internului a respins apelul reclamantului. Reclamantul a solicitat recurs în fața Curții Supreme (Najvyší súd La 27 ianuarie 2000, aceasta a anulat hotărârile administrative din 27 iulie 1999 și 29 septembrie 1999. Curtea Supremă a susținut că autoritățile administrative nu au luat în considerare toate faptele relevante ale cazului și că au acționat contrar atât Legea privind documentele de călătorie din 1997 cât și Legea privind procedurile administrative din 1967. Secțiunea 191 alin. (3) din Codul de Procedință Penală prevede că atunci când instanța revine procurorului un caz în vederea unei anchete suplimentare, astfel de anchete ar trebui să fie efectuate, ca regulă, în termen de o lună de la îndată ce dosarul a fost returnat procurorului public împreună cu decizia finală a instanței. Secțiunea 17 litera (b) din Actul privind documentele de călătorie și călătoriile în străinătate din 1991 (Zákon o cestovných dokladoch a cestovaní do zahraničia ) prevede că livrarea unui pașaport poate fi refuzată sau că un pașaport poate fi retras dintr-o persoană împotriva căreia sunt întârziate procedurile penale. , în vigoare de la 1 ianuarie 1998) Secțiunea 19 alineatul (1) litera (b) din care conține aceeași dispoziție. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a fost nejustificată și a durat în mod nejustificat. Reclamantul se plânge în continuare cu privire la retragerea pașapoartelor sale și la refuzul de a-i restabili. El afirmă o încălcare a art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 și, în fond, o încălcare a art. 8 din Convenție. DREPTUL [Notă1] Reclamantul se plânge că procedurile penale împotriva lui au fost nedreptate și au durat deopotrivă. Afirmă o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiție echitabilă ... într-un timp rezonabil de către un tribunal ...” În măsura în care reclamantul se plânge de durata procedurii penale, Curtea consideră că nu poate, pe baza cazului, să determine admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această plângere guvernului contestat. Reclamantul se plânge că procedura penală împotriva acestuia a fost nedrept. Curtea remarcă că procedura reclamată a fost întreruptă. În aceste circumstanțe, reclamantul nu poate pretinde că este o victimă în sensul art. 34 din Convenție, după care această parte a cererii este manifestament nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Reclamantul se plânge de retragerea pașapoartelor sale și de refuzul de a-i restabili. Se referă la o încălcare a art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 și, în principiu, la o încălcare a art. 8 din Convenție. Curtea constată că reclamantul nu a solicitat o revizuire judiciară a hotărârilor administrative din 1997 și 1998. În acest sens, nu a epuizat măsurile interne prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție. Iulie 1999 și, respectiv, 29 septembrie 1999 sunt încă în așteptare. În consecință, plângerile reclamantului în acest sens sunt prematuri. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii penale. Erik Fribergh Benedetto Confort Președintele grefierului [Notă1] În raționamentul dumneavoastră specificați: Denunțare / Articolul din Convenția [/ Succinctul rezumat al argumentelor guvernamentale / Succinctul rezumat al argumentelor reclamanților în cazul comunicat] / Jurisprudența [Comisia] a Curții, dacă există / Aplicarea jurisprudenței la fapte de caz specific sau considerații pentru fapte specifice de caz. Amintiți-vă de a folosi numărul automat al paragrafului (Alt+N) urmat de un tab. [Notă2] Schimbare, după caz.