- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 martie 2000
- Stat pârât
- SVK
- Concluzia
- Partly inadmissible
Vidra împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 5132/99 de Vladimír VIDRA împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 2 martie 2000 în calitate de Cameră compusă din B. Conforti, Președinte, G. Bonello, dna V. Strážnická, P. Lorenzen, A.B. Baka, dna M. Tsatsa-Nikolovska A. Kovler, judecători și grefierul secțiunii E. Fribergh, Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 29 iunie 1999 și înregistrată la 22 septembrie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național slovac, născut în 1957 și care trăiește în Žilina. Circumstanțe speciale ale cazului Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.
Procedura penală împotriva reclamantului La 30 iunie 1997, Oficiul de Investigații Districtale din Žilina a introdus o procedură penală împotriva reclamantului. Reclamantul a fost acuzat de fraudă din cauza faptului că a primit 1,2 milioane de coruna slovaci pentru o tranzacție financiară fictivă. La 24 iulie 1997, Oficiul Procurorului District din Žilina a respins plângerea reclamantului împotriva acestei decizii. La 19 februarie 1998, reclamantul a solicitat procurorului public să pună în aplicare dovezi suplimentare. La 6 mai 1998, procurorul public a depus un acuzat Curții de District Žilina (Okresný súd La 23 iunie 1998, Curtea de District Žilina a returnat cazul procurorului public. Curtea de District a împărtășit opinia reclamantului că cazul nu a fost investigat în mod corespunzător și a ordonat să fie luate noi dovezi cuprinzătoare.
La 22 septembrie 1998, Curtea regională Žilina ( Krajský súd ) a respins plângerea procurorului public împotriva hotărârii Curții de District. La 6 noiembrie 1998, dosarul a fost returnat investigatorului de poliție. La 5 ianuarie 1999, reclamantul s-a plâns procurorului că investigatorul de poliție nu era imparțial. La 5 februarie 1999, procurorul a ordonat investigatorului să remedieze deficiturile în cadrul procedurii. La 24 septembrie 1999, reclamantul a contestat investigatorii de poliție Žilina. El a susținut că procedura a durat în mod nejustificat și că investigatorii au lipsit de imparțialitate, deoarece au lucrat ca profesori externi pentru unul dintre martorii împotriva lui. La 11 octombrie 1999, Ministerul Internului a refuzat să excludă investigatorii de poliție Žilina de la tratarea cu acest caz.
La 13 decembrie 1999, Procurorul districtului Žilina a întrerupt procedura penală din cauza faptului că reclamantul nu a comis nicio infracțiune. Decizia a fost notificată la 9 februarie 2000. Retragerea pașaporturilor reclamantului. La 28 octombrie 1997, Departamentul de Poliție de Frontieră și Externe din Žilina a retras pașaportul reclamantului în temeiul articolului 17 litera (b) din Legea privind documentele de călătorie și de călătorie în străinătate din 1991 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos). Reclamantul a deținut un alt pașaport. Acesta a fost retras de la el în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind documentele de călătorie din 1997 la 28 ianuarie 1998. Ulterior, reclamantul a solicitat, în mai multe ocazii, ca pașaportul să fie returnat la el.
El a susținut că acuzația împotriva lui nu a fost susținută, că nu era necesar să-l împiedice să călătorească în străinătate, deoarece proprietatea sa în Slovacia era o garanție suficientă pentru că a apărut în fața instanței și că a fost împiedicat să contacteze partenerii de afaceri în străinătate prin care societatea limitată din care este singurul proprietar a fost adus într-o poziție financiară dificilă. La 27 iulie 1999, Departamentul de Poliție de Frontieră și Externe din Žilina a pronunțat o altă decizie în care a constatat că pașaportul reclamantului nu a putut fi restaurat din motive prevăzute în secțiunea 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind documentele de călătorie. La 29 septembrie 1999, Ministerul Internului a respins apelul reclamantului.
Reclamantul a solicitat recurs în fața Curții Supreme (Najvyší súd La 27 ianuarie 2000, aceasta a anulat hotărârile administrative din 27 iulie 1999 și 29 septembrie 1999. Curtea Supremă a susținut că autoritățile administrative nu au luat în considerare toate faptele relevante ale cazului și că au acționat contrar atât Legea privind documentele de călătorie din 1997 cât și Legea privind procedurile administrative din 1967. Secțiunea 191 alin. (3) din Codul de Procedință Penală prevede că atunci când instanța revine procurorului un caz în vederea unei anchete suplimentare, astfel de anchete ar trebui să fie efectuate, ca regulă, în termen de o lună de la îndată ce dosarul a fost returnat procurorului public împreună cu decizia finală a instanței.
Secțiunea 17 litera (b) din Actul privind documentele de călătorie și călătoriile în străinătate din 1991 (Zákon o cestovných dokladoch a cestovaní do zahraničia ) prevede că livrarea unui pașaport poate fi refuzată sau că un pașaport poate fi retras dintr-o persoană împotriva căreia sunt întârziate procedurile penale. , în vigoare de la 1 ianuarie 1998) Secțiunea 19 alineatul (1) litera (b) din care conține aceeași dispoziție. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a fost nejustificată și a durat în mod nejustificat. Reclamantul se plânge în continuare cu privire la retragerea pașapoartelor sale și la refuzul de a-i restabili.
El afirmă o încălcare a art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 și, în fond, o încălcare a art. 8 din Convenție. DREPTUL [Notă1] Reclamantul se plânge că procedurile penale împotriva lui au fost nedreptate și au durat deopotrivă. Afirmă o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiție echitabilă ... într-un timp rezonabil de către un tribunal ...” În măsura în care reclamantul se plânge de durata procedurii penale, Curtea consideră că nu poate, pe baza cazului, să determine admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această plângere guvernului contestat.
Reclamantul se plânge că procedura penală împotriva acestuia a fost nedrept. Curtea remarcă că procedura reclamată a fost întreruptă. În aceste circumstanțe, reclamantul nu poate pretinde că este o victimă în sensul art. 34 din Convenție, după care această parte a cererii este manifestament nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Reclamantul se plânge de retragerea pașapoartelor sale și de refuzul de a-i restabili. Se referă la o încălcare a art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 și, în principiu, la o încălcare a art. 8 din Convenție. Curtea constată că reclamantul nu a solicitat o revizuire judiciară a hotărârilor administrative din 1997 și 1998. În acest sens, nu a epuizat măsurile interne prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție.
Iulie 1999 și, respectiv, 29 septembrie 1999 sunt încă în așteptare. În consecință, plângerile reclamantului în acest sens sunt prematuri. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii penale. Erik Fribergh Benedetto Confort Președintele grefierului [Notă1] În raționamentul dumneavoastră specificați: Denunțare / Articolul din Convenția [/ Succinctul rezumat al argumentelor guvernamentale / Succinctul rezumat al argumentelor reclamanților în cazul comunicat] / Jurisprudența [Comisia] a Curții, dacă există / Aplicarea jurisprudenței la fapte de caz specific sau considerații pentru fapte specifice de caz.
Amintiți-vă de a folosi numărul automat al paragrafului (Alt+N) urmat de un tab. [Notă2] Schimbare, după caz.
SECOND SECTION
PARTIAL DECISION
AS TO THE ADMISSIBILITY OF
Application no. 51232/99 by Vladimír VIDRA against Slovakia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2 March 2000 as a Chamber composed of Mr B. Conforti, President, Mr G. Bonello, Mrs V. Strážnická, Mr P. Lorenzen, Mr A.B. Baka, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska Mr A. Kovler, judges , and Mr E. Fribergh, Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 29 June 1999 and registered on 22 September 1999, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Slovak national, born in 1957 and living in Žilina. A. Particular circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Criminal proceedings against the applicant On 30 June 1997 the District Investigation Office in Žilina brought criminal proceedings against the applicant.
The applicant was accused of fraud on the ground that he had received 1,2 million Slovak korunas for a fictitious financial transaction. On 24 July 1997 the District Prosecutor’s Office in Žilina dismissed the applicant’s complaint against this decision. On 19 February 1998 the applicant requested the Public Prosecutor’s Office to order further evidence to be taken. On 6 May 1998 the public prosecutor filed an indictment to the Žilina District Court ( Okresný súd ). On 23 June 1998 the Žilina District Court returned the case to the public prosecutor. The District Court shared the applicant’s view that the case had not been properly investigated into and ordered further comprehensive evidence to be taken.
On 22 September 1998 the Žilina Regional Court ( Krajský súd ) dismissed the public prosecutor’s complaint against the District Court’s decision. On 6 November 1998 the case file was returned to the police investigator. On 5 January 1999 the applicant complained to the public prosecutor that the police investigator lacked impartiality. On 5 February 1999 the public prosecutor instructed the investigator to remedy the shortcoming in the proceedings. On 24 September 1999 the applicant challenged the Žilina police investigators. He alleged that the proceedings lasted unreasonably long and that the investigators lacked impartiality as they worked as external lecturers for one of the witnesses against him.
On 11 October 1999 the Ministry of the Interior refused to exclude the Žilina police investigators from dealing with the case. On 13 December 1999 the Žilina District Prosecutor’s Office discontinued the criminal proceedings on the ground that the applicant had committed no offence. The decision was served on 9 February 2000. Withdrawal of the applicant’s passports On 28 October 1997 the Border and Foreigners Police Department in Žilina withdrew the applicant’s passport pursuant to Section 17 (b) of Travel Documents and Travelling Abroad Act of 1991 (see “Relevant domestic law” below). The applicant possessed another passport. It was withdrawn from him pursuant to Section 19 (1) (b) of the Travel Documents Act of 1997 on 28 January 1998. Subsequently the applicant requested, on several occasions, that the passport be returned to him.
He argued that the accusation against him was unsubstantiated, that there was no need for preventing him from travelling abroad as his property in Slovakia was a sufficient guarantee for his appearing before the court and that he was prevented from contacting his business partners abroad whereby the limited company of which he is the sole owner was brought in a difficult financial position. On 27 July 1999 the Border and Foreigners Police Department in Žilina delivered another decision in which it found that the applicant’s passport could not be restored for reasons set out in Section 19 (1) (b) of the Travel Documents Act. On 29 September 1999 the Ministry of the Interior dismissed the applicant’s appeal.
The applicant sought redress before the Supreme Court ( Najvyšší súd ). On 27 January 2000 the latter quashed the administrative decisions of 27 July 1999 and 29 September 1999. The Supreme Court held that the administrative authorities had not considered all relevant facts of the case and that they had acted contrary to both the Travel Documents Act of 1997 and the Administrative Proceedings Act of 1967. The case was sent back to the Ministry of the Interior. B. Relevant domestic law Section 191 (3) of the Code of Criminal Procedure provides that when the court returns a case back to the public prosecutor for further investigation, such investigation should be carried out, as a rule, within a month after the case file was returned to the public prosecutor together with the court’s final decision.
Section 17 (b) of the Travel Documents and Travelling Abroad Act of 1991 ( Zákon o cestovných dokladoch a cestovaní do zahraničia ) provides that the delivery of a passport can be refused or that a passport can be withdrawn from a person against whom criminal proceedings are pending. This Act was replaced by the Travel Documents Act of 1997 ( Zákon o cestovných dokladoch , in force from 1 January 1998) Section 19 (1) (b) of which contains the same provision. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings against him were unfair and lasted unreasonably long. The applicant further complains about the withdrawal of his passports and about the refusal to restore them to him.
He alleges a violation of Article 2 § 2 of Protocol No. 4 and, in substance, also a violation of Article 8 of the Convention. THE LAW [Note1] 1. The applicant complains that the criminal proceedings against him were unfair and lasted unreasonably long. He alleges a violation of Article 6 § 1 of the Convention which provides, so far as relevant, as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time by a[n] ... tribunal ...” a) To the extent that the applicant complains about the length of the criminal proceedings, the Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) [Note2] of the Rules of Court, to give notice of this complaint to the respondent Government.
b) The applicant complains that the criminal proceedings against him were unfair. The Court notes that the proceedings complained of were discontinued. In these circumstances, the applicant cannot claim to be a victim within the meaning of Article 34 of the Convention. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. 2. The applicant complains about the withdrawal of his passports and about the refusal to restore them to him. He alleges a violation of Article 2 § 2 of Protocol No. 4 and, in substance, also a violation of Article 8 of the Convention. The Court notes that the applicant failed to seek a judicial review of the administrative decisions delivered in 1997 and 1998. In this respect he has not, therefore, exhausted domestic remedies as required by Article 35 § 1 of the Convention.
The Court further notes that the proceedings concerning the administrative decisions delivered on 27 July 1999 and on 29 September 1999 respectively are still pending. Accordingly, the applicant’s complaints in this respect are premature. It follows that this part of the application must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously,
DECIDES TO ADJOURN
the examination of the applicant’s complaint about the length of the criminal proceedings.
DECLARES INADMISSIBLE
the remainder of the application. Erik Fribergh Benedetto Conforti Registrar President [Note1] In your reasoning specify: Complaint / Article of the Convention [/ Succinct summary of Government’s submissions / Succinct summary of applicant’s submissions in communicated case] / Court’s [Commission’s] case-law, if any / Application of case-law to facts of particular case or considerations for specific facts of case. Remember to use automatic paragraph numbering (Alt+N) followed by a tab. [Note2] Change as necessary.