ZAKLANAC v. CROATIA

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48794/99 de către Teodor ZAKLANAC împotriva Croației Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 16 martie 2000 în calitate de Cameră compusă din M. Pellonpää, Președintele G. Ress, I. Cabral Barreto, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, dna S. Botoucharova, judecători [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 22 martie 1999 și înregistrată la 27 mai 1999, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un cetățean croat de origine sârbă, născut în 1948 și care trăiește în Sisak, Croația. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în Croația, atunci una dintre republicile Republicii Socialiste Federale Iugoslavie (fosta Iugoslavie), unde a trăit până în 1991, când, cu familia sa, se presupune că a fugit în Elveția. Întrucât nu au obținut permisiunea de a rămâne în Elveția, în 1992 au mutat prima dată în Republica Federală Iugoslavie. După câteva luni s-au întors în Republica Croația și au trăit în diferite părți din teritoriile croate ocupate atunci. Între timp, autoritățile croate au adăpostit temporar alte persoane în casa reclamantului din Sisak. La 17 ianuarie 1997, reclamantul a instituit proceduri civile cu Curtea Municipală Sisak, în căutarea repoziției casei sale. La 21 aprilie 1997, Curtea a hotărât în favoarea reclamantului. Imaginatul a apelat fără succes și hotărârea a devenit finală. Reclamantul a solicitat și la 7 decembrie 1998 a obținut un ordin de expulzie. Expulzarea cu ajutorul organelor judiciare a fost programată pentru 22 decembrie 1998, dar nu a fost pusă în aplicare. COMPLAINTS Reclamantul susține că în 1991 viața sa și viața membrilor familiei sale, precum și securitatea lor au fost în pericol serios. El susține, de asemenea, că a fost forțat să părăsească Croația în 1991. Invocă articolele 2 și 5 din Convenție și articolele 2 și 3 din Protocolul nr. 4. El se plânge în continuare că neexecutarea ordinului de evacuare a Curții încalcă dreptul său de a respecta viața sa acasă, privată și de familie, că reprezintă discriminare împotriva lui pe baza originii sale sârbe și încălcă, de asemenea, dreptul la proprietate. El invocă articolele 8 și 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 THE LEI [Notă2] Reclamantul se plânge că în 1991 viața sa și viața familiei sale, precum și securitatea lor au fost în pericol serios și că au fost forțați să fugă din Croația. Curtea constată că faptele reclamate au avut loc înainte de 5 noiembrie 1997, de exemplu data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Croația. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Reclamantul se plânge că nerespectarea instanței interne în aplicarea ordinii sale de expulzare încălcă dreptul său de a respecta viața sa, viața sa privată și de familie, dreptul său la proprietate și este discriminatoriu pe baza originii sale sârbe. Invocă art. 8 din Convenția, art. 1 din Protocolul nr. 1, precum și art. 14 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri. Prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul de judecată, este necesar să se anunțe aceste plângeri guvernului contestat și să se considere, de asemenea, necesar să se examineze cazul în temeiul articolului 6 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DE AJUDA examinarea plângerilor reclamantului de faptul că eșecul instanței interne de a impune decizia sa de a elimina alte persoane din casa reclamantului a încălcat dreptul său la un proces echitabil; respectul pentru viața sa de acasă, privată și de familie; dreptul său la proprietate; și reprezintă o discriminare împotriva acestuia pe baza originii sale naționale; DECLARELE INADMISSIBILE Președintele grefierului Vincent Berger Matti Pellonpäää [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmate de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). Atunci când se inserează denumirile prin intermediul AltS, vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.) [Notă2] În raționamentul dumneavoastră specificați: Denunțare / Articolul din Convenția [/ Succinctul rezumat al argumentelor guvernamentale / Succinctul rezumat al argumentelor reclamanților în cazul comunicat] / Jurisprudența [Comisia] a Curții, dacă există / Aplicarea jurisprudenței la fapte de caz specific sau considerații pentru fapte specifice de caz. Amintiți-vă de a folosi numărul automat al paragrafului (Alt+N) urmat de un tab.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 48794/99

by Teodor ZAKLANAC

against Croatia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16 March 2000 as a Chamber composed of

Mr

M. Pellonpää,

President

,

Mr

G. Ress,

Mr

I. Cabral Barreto,

Mr

V. Butkevych,

Mrs

N. Vajić,

Mr

J. Hedigan,

Mrs

S. Botoucharova,

judges

,

[Note1]

and

Mr

V. Berger,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 22 March 1999 and registered on 27 May 1999,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is a Croatian citizen of Serbian origin, born in 1948 and living in Sisak, Croatia.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was born in Croatia, at that time one of the republics of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (the former Yugoslavia), where he had lived until 1991 when, with his family, he allegedly fled to Switzerland. As they did not obtain permission to stay in Switzerland, in 1992 they first moved to the Federal Republic of Yugoslavia. After a couple of months they returned to the Republic of Croatia and lived in different parts of the then occupied Croatian territories.

Meanwhile, the Croatian authorities temporarily accommodated other persons in the applicant’s house in Sisak.

On 17 January 1997 the applicant instituted civil proceedings with the Sisak Municipal Court seeking repossession of his house. On 21 April 1997 the court ruled in the applicant’s favour. The respondent appealed unsuccessfully and the decision became final. The applicant sought and on 7 December 1998 obtained an eviction order. The eviction with the assistance of the court organs was scheduled for 22 December 1998, but has not been enforced.

COMPLAINTS

The applicant claims that in 1991 his life and the life of his family members, as well as their security were in serious danger. He also claims that he was forced to leave Croatia in 1991. He invokes Articles 2 and 5 of the Convention and Articles 2 and 3 of Protocol No. 4.

He further complains that the non-enforcement of the Court’s eviction order violates his right to respect for his home, private and family life, that it represents discrimination against him on the basis of his Serbian origin and also violates his right to property. He invokes Articles 8 and 14 of the Convention, and Article 1 of Protocol No. 1

THE LAW

[Note2]

1.

The applicant complains that in 1991 his life and the life of his family, as well as their security were in serious danger and that they were forced to flee Croatia.

The Court notes that the facts complained of have taken place prior to 5

November

1997, i. e. the date of entry into force of the Convention in respect of Croatia. Therefore, this part of the application is incompatible

ratione temporis

with the provisions of the Convention.

It follows that this part of the application must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

2.

The applicant complains that the failure of the domestic court to enforce its eviction order violates his right to respect for his home, private and family life, his right to property and is discriminatory on the basis of his Serbian origin. He invokes Article 8 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 1, as well as Article 14 of the Convention.

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints. It is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of these complaints to the respondent Government. It also considers it necessary to examine the case under Article 6 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaints that the failure of domestic court to enforce its decision to evict other persons from the applicant’s house violated his right to a fair trial; respect for his home, private and family life; his right to property; and represents a discrimination against him on the basis of his national origin;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application.

Vincent Berger

Matti Pellonpää

Registrar

President

[Note1]

Judges names are to be followed by a

COMMA

and a

MANUAL

LINE

BREAK

(Shift+Enter). When inserting names via

AltS

please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)

[Note2]

In your reasoning specify: Complaint / Article of the Convention [/ Succinct summary of Government’s submissions / Succinct summary of applicant’s submissions in communicated case] / Court’s [Commission’s] case-law, if any / Application of case-law to facts of particular case or considerations for specific facts of case.

Remember to use automatic paragraph numbering (Alt+N) followed by a tab.