PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE DINAMARCA c. TURKIA Cererea nr. 34382/97 AJUDEMENTUL (Resoluție în limba franceză) Strasburg 5 aprilie 2000 În cazul Danemarcei c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: dna Președintă Palm Casadevall Gaukur Jörundsson C. Bîrsan P. L orezen Maruste judecător Gölcüklü, judecător ad hoc și dl M. O'Boyle După deliberarea în particular la 4 aprilie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 34382/97) împotriva Republicii Turciei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 24 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de Regatul Danemarcei la 7 ianuarie 1997. Guvernul danez („guvernul solicitant”) a fost reprezentat în acțiunea dinaintea Curții de către agenții lor, dl H. Klingenberg și dl Trier. Guvernul turc („guvernul contestat”) a fost reprezentat de co-agenții lor, dl M. Özmen și dna D. Akçay. În cererea lor din 7 ianuarie 1997, guvernul solicitant a prezentat următoarele: „Guvernul Danemarcei solicită Comisiei să examineze tratamentul de către autoritățile turce a unui cetățean danez, dl Kemal Koç, în perioada 8 iulie 1996-16 august 1996, când a fost reținut în Turcia, în special tratamentul acordat dlui Koç la 8 și 9 iulie 1996. În plus, Guvernul Danemarcei solicită Comisiei să examineze dacă tehnicile de interogatoriu aplicate dlui Kemal Koç sunt aplicate în Turcia ca practică generalizată concepută pentru extragerea sub mărturisiri severe și suferințe și alte declarații, indiferent dacă sunt incriminate sau nu, dacă sunt adevărate sau false.” La 9 ianuarie 1997, președintele Comisiei a hotărât că ar trebui notificat guvernului contestat și au fost invitați să prezinte observații cu privire la admisibilitatea cererii. Guvernul contestat a prezentat observațiile lor, cu anexele, la 20 martie 1997. La 25 martie 1997, Guvernul solicitant a fost invitat să își prezinte observațiile în răspuns. În urma prelungirii termenului stabilit în acest scop, Guvernul solicitant a prezentat observațiile lor, cu anexele, la 12 iunie 1997. Guvernul contestat a prezentat observații suplimentare la 27 iunie 1997. Comisia a examinat starea procedurii la 10 iulie 1997 și a hotărât să invite guvernul contestat să prezinte observații suplimentare cu privire la admisibilitate. Guvernul contestat a prezentat observațiile suplimentare, cu anexele, la 29 septembrie 1997. La 28 aprilie 1998, Guvernul solicitant a fost invitat să își prezinte observațiile sau observațiile în răspuns. Guvernul solicitant a prezentat astfel de observații, cu anexele, la 29 iunie 1998. La 10 septembrie 1998, Guvernul contestat a prezentat observații și observații suplimentare. 10. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenția la 1 noiembrie 1988, și în conformitate cu art. 5 § 2 din acest caz, cererea a fost examinată de Curte. 11. Curtea (Prima Secțiune) a examinat statul de procedură la 19 Ianuarie 1999 și a hotărât să obțină observațiile orale ale părților cu privire la admisibilitatea cererii. Ședința a fost stabilită ulterior pentru 27 aprilie 1999 12. După ședința avută la data stabilită, Curtea a declarat cererea admisibilă la 8 iunie 1999 [1] 13. La 30 și 31 martie 2000, respectiv, Agenții Guvernului danez și Co-Agentii Guvernului turc au prezentat declarații oficiale prin care au ajuns la o soluție prietenoasă în acest caz. În ceea ce privește faptele legate de șederea dlui Kemal Koç în Turcia în iulie și august 1996, Curtea reamintește că dl Koç a sosit vineri 5 iulie 1996 la Ankara pentru a participa la înmormântarea fratelui său. La sosirea la aeroport a fost reținut timp de câteva ore după cum se pare că a fost căutat de autoritățile turce. În urma anumitor anchete la aeroport și la secția de poliție Cubuk, dl Koç a fost eliberat, printre altele Luni 8 iulie a contactat secția de poliție Cubuk unde a fost luat de ofițeri de poliție și adus la sediul poliției din Ankara. Guvernul solicitant susține că dl Koç a fost apoi supus la tehnicile de interogatoriu care implică tortura și alte forme de tratament. Guvernul contestat negă acest lucru. 15. În urma interogatoriilor de la sediul poliției, dl Koç a fost înarmat în custodie începând cu 9 iulie 1996. Prin acuzarea din 11 iulie 1996 a fost acuzat în fața Curții Naționale de Securitate din Ankara de a acorda asistență membrilor PKK (Particul lucrătorilor din Kurdistan) în contravenție cu art. 169 din Codul Penal Turc. 16. La 15 august 1996, Curtea Națională de Securitate a eliberat dl Koç și s-a întors în Danemarca la 16 august 1996. 17. Prin hotărârea din 12 iunie 1997, Curtea Națională de Securitate din Ankara a constatat că dl Koç este vinovat de acuzațiile aduse împotriva lui și l-a condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare. La 25 martie 1998, hotărârea a fost susținută de Curtea de Casezare. 18. În timp ce procedurile penale împotriva lui au fost în așteptare dl Koç a depus, la 23 decembrie 1996, o plângere de maltrat de către poliție în timpul detenției și interogatoriului său la sediul poliției, la 8-9 Iulie 1996. S-a bazat pe art. 243 din Codul Penal. În urma unei anchete efectuate de procurorul public Ankara în 19 martie 1997 a fost acuzat de doi polițiști de încălcarea articolului 245 din Codul Penal. Prin hotărârea din 30 decembrie 1998, Curtea Înaltă Penală a achitat ofițerii de poliție. 19. La 4 ianuarie 1999, avocatul dlui Koç a interzis un recurs împotriva hotărârii de mai sus la Curtea de Cassare. Se pare că acest caz este încă în așteptare. 20. În ceea ce privește cererea guvernului solicitant de a examina dacă „tehnologiile de interogare aplicate dlui Kemal Koç sunt aplicate în Turcia ca practică răspândită...” Guvernul solicitant a făcut referire la o serie de rapoarte internaționale de mai multe instituții, în special Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante, Comitetul Națiunilor Unite împotriva Torturii, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Amnesty International și Omn Rights Watch. La 31 martie 2000, Curtea a primit următoarele declarații din partea părților: „FRIENDEMENT SETLEMENTUL APLICării nr. 34382/97 DINAMARK VERSUS TURKIE La 8 iunie 1999, Prima secțiune a Curții Europene a Drepturilor Omului a declarat cererea admisibilă 34382/97 Danemarca c. Turcia. Cererea se referă la o examinare a afirmației de către un cetățean danez cu privire la tratamentele necorespunzătoare în încălcarea articolului 3 din Convenție de către autoritățile turce în perioada cuprinsă între 8 iulie și 16 iulie. August 1996, când a fost reținut în Turcia, precum și o examinare a unei afirmații dacă tehnicile de interogare aplicate presupus acestui cetățean danez sunt aplicate în Turcia ca practică răspândită. La 8 iunie 1999, Curtea s-a pus de asemenea la dispoziția părților în scopul asigurării unei soluții prietenoase în conformitate cu art. 38 1 litera (b) din Convenție. În plus, Curtea a afirmat că ar primi binevenit orice propunere oricărei părți ar dori să facă în vederea atingerii unei astfel de soluții. După consultări pe care le-au avut părțile între ele, Agenții Guvernului solicitant și Guvernul în cauză au prezentat Curții o propunere comună pentru o soluționare prietenoasă a cererii 34382/97 Danemarca c. Turcia. Se citește după cum urmează: "1. Pentru a soluționa prima parte a cererii, Guvernul contestat a convenit să plătească guvernului solicitant o sumă ex gratie de 450.000 DKK [Kroner danez] care include cheltuieli juridice legate de caz. Guvernul solicitant notează cu satisfacție declarația închisă a Guvernului contestat, care constituie o parte integrantă a soluționarii prietenoase. Având în vedere prima parte a cazului, Guvernul solicitant apreciază recunoașterea și regretul exprimat de guvernul contestat în ceea ce privește cazurile ocazionale și individuale de tortură și de maltrat în Turcia. Guvernul solicitant salută măsurile luate de Turcia în vederea combaterii maltraturilor și a torturei de la depunerea cererii la 7 ianuarie 1997. Guvernul solicitant și guvernul contestat sunt de acord că utilizarea unor tehnici necorespunzătoare de interogatoriu a poliției constituie o încălcare a articolului 3 din Convenție și că aceste tehnici vor fi prevenite în viitor. În acest scop, Guvernul solicitant și Guvernul contestat reamintesc că Consiliul Europei a lansat un proiect cuprinzător, al cărui obiectiv este reorganizarea conținutului de formare de bază, în serviciu și în management a poliției din țările membre. Guvernul solicitant observă cu satisfacție participarea voluntară a Guvernului contestat în acest proiect deschis. Un element al proiectului este formarea în anchetă de poliție. Proiectul depinde de finanțarea Turciei și a altor membri ai Consiliului Europei. Guvernul solicitant va face o contribuție financiară semnificativă la acest proiect al Consiliului Europei. În plus, Guvernul solicitant va finanța un proiect bilateral. Acest proiect – sub rezerva acordului dintre cele două părți – va fi destinat formării ofițerilor de poliție turcă, pentru a obține mai multe cunoștințe și competențe practice în domeniul drepturilor omului. Pe baza Planului de acțiune pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre Turcia și Danemarca, care a fost convenit de Ministrul Afacerilor Externe al Danemarcei și ministrul Afacerilor Externe ale Turciei la Copenhaga la 26 noiembrie 1999, guvernul Danemarcei și guvernul Turciei au decis să creeze un dialog politic bilateral și danez-turc continuu. Acest dialog se va concentra, de asemenea, pe aspectele legate de drepturile omului în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului în domenii concrete. Părțile au convenit că cazurile individuale, inclusiv cazurile referitoare la acuzațiile de tortură sau de maltratare, precum și aspectele generale – cum ar fi chestiunile menționate în declarația guvernului Turciei – pot fi ridicate de fiecare parte în cadrul acestui dialog.” Guvernul turc regretă apariția unor cazuri ocazionale și individuale de tortură și de maltrat, în pofida măsurilor decisive ale Guvernului și a legislației existente, precum și a reglementărilor administrative și juridice. Noile reglementări juridice și administrative privind controlul și pedeapsa au fost adoptate ca urmare a cărora aceste acte individuale au scăzut substanțial. În ultimul an, articolele 243, 245 și 354 din Codul Penal turc ... au fost modificate pentru a redefini și a preveni tortura și maltraturile în conformitate cu convențiile internaționale și pedeapsa pentru astfel de acte penale [a fost] crescută. Modificarea articolului 354 prevede urmărirea în judecată a medicilor și a altor personal medical responsabil cu elaborarea unor rapoarte false privind cazurile de tortură sau de tratament bolnav. „Regulamentul privind aprovizionarea, custodia și interogarea”, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998, a pus procedurile în conformitate cu standardele Convenției pentru prevenirea torturei și a tratamentului sau a păsărilor inumane sau degradante și cu Convenția europeană pentru prevenirea torturei (CPT). O circulară a Primului Minister privind respectarea sporită a drepturilor omului, eliberată la 25 iunie 1999, a introdus măsuri pentru asigurarea punerii în aplicare efectivă a regulamentului menționat mai sus de către toate autoritățile publice relevante și pentru a spori controlul punerii în aplicare. Circularul prevede că guvernatorii, guvernatorii districtului, procurorii publici, inspectorii publici, alți oficiali încadrați în inspecție, comandanții Gendarmerie și directorii de poliție sunt autorizați să implementeze controale și inspecții aleatoare. Circularul prevede, de asemenea, că vor fi luate rapid măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor constatate în cursul acestor inspecții și vor fi inițiate procedurile necesare pentru funcționarii defectuoși. În plus, Ministerii de Justiție și Internii vor prezenta o dată în fiecare trei luni începând cu 1 ianuarie 2000 informații scrise către Înaltul Comitet de coordonare a drepturilor omului al Primului Minister cu privire la rezultatele rapoartelor elaborate în ceea ce privește aceste controale și inspecții. În sfârșit, Legea privind acuzarea funcționarilor publici și a altor funcționari, care a fost aprobată de Parlament la 2 decembrie 1999 și a intrat în vigoare, facilitează inițiarea anchetelor și urmărirea penală a funcționarilor publici. În acest context, cererea de autorizare a inițierii unei anchete de către procurorii publici a funcționarilor publici pentru infracțiuni presupuse că au fost comise în legătură cu sarcinile lor trebuie încheiată în termen de 4,5 luni, perioada de apel inclusă. Noua lege a clarificat multe chestiuni privind procesul funcționarilor publici, a determinat organismele autorizate să permită o investigație și a stipulat autoritățile care au dreptul de a efectua examene preliminare și anchete pregătitoare. Alegațiile de tortură și de nedreptăți au fost foarte reduse în ultimii doi ani, ca urmare a măsurilor luate de autoritățile turce. Acest progres a fost, de asemenea, recunoscut din 1997 de CPT, care operează în cadrul Convenției pentru prevenirea torturei, la care Turcia este parte. Pentru a asigura continuarea acestor reforme, guvernul nostru va realiza îmbunătățiri suplimentare în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce privește apariția incidentelor de tortură și de maltratare. Turcia va continua cooperarea cu organele și mecanismele internaționale, astfel cum sunt conținute în instrumentele internaționale privind drepturile omului, în special în cadrul cărora Turcia este parte, în special în cadrul TCP. Turcia va continua, de asemenea, să informeze aceste organe și mecanisme cu privire la evoluția în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor juridice și administrative în acest domeniu, în conformitate cu normele și procedurile lor relevante. Anexele: Lege de modificare a articolelor 243, 245 și 354 din Codul penal turc, 26 august 1999. Regulamentul privind aprobarea, custodia de poliție și interogarea din octombrie 1998, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de modificare a anumitor articole din Regulamentul privind aprobarea, custodia de poliție și interogarea, care a intrat în vigoare în august 1999. Circularul emis de Primul Ministru la 25 iunie 1999, privind punerea în aplicare efectivă și monitorizarea strictă a executării Regulamentului privind aprovizionarea, custodia de poliție și interogarea. Legea privind urmărirea penală a funcționarilor și a altor ofițeri publici, adoptată în decembrie 1999.” 22. Prin scrisorile din 30 și 31 martie 2000, părțile au informat Curtea în continuare că s-au angajat să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. 23. Curtea ia notă de soluția prietenoasă atinsă între părți. , prevede plata unei sume de bani către Guvernul solicitant, include o declarație de regret de către Guvernul contestat cu privire la apariția cazurilor ocazionale și individuale de tortură și de maltrat în Turcia, subliniază, în ceea ce privește participarea continuă a Turciei la proiectul de formare a poliției al Consiliului Europei, importanța formării ofițerilor de poliție turci și, în plus, prevede crearea unui nou proiect bilateral în acest domeniu. În plus, s-a decis să se înființeze un dialog politic continuu danez-turc, care se va concentra și pe aspectele legate de drepturile omului și în care pot fi ridicate cazuri individuale. 24. Curtea observă, de asemenea, modificările cadrului juridic și administrativ care au fost introduse în Turcia ca răspuns la cazurile de tortură și de maltrat, precum și angajamentul guvernului contestat de a face noi îmbunătățiri în domeniul drepturilor omului – în special în ceea ce privește apariția incidentelor de tortură și de maltrat – și de a continua cooperarea cu organismele internaționale de drepturi omului, în special Comitetul pentru prevenirea torturei. 25. În contextul de mai sus, Curtea este convinsă că decontarea (art. 39 din Convenție) se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 26. În consecință, situația ar trebui eliminată din listă. ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 5 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O'Boyle Elisabeth Palm Register Președinte Note de Registru. Textul hotărârii Curții este obținut de la Registru.
FIRST SECTION
v. TURKEY
(
Application no. 34382/97
)
(Friendly settlement)
STRASBOURG
5 April 2000
In the case of Denmark v. Turkey,
The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:
Mrs
E.
Palm
,
President
,
Mr
J.
Casadevall
,
Mr
Gaukur Jörundsson
,
Mr
îrsan
,
Mr
orenzen
,
Mr
R.
Maruste
,
judges
,
Mr
F.
Gölcüklü
, ad hoc
judge
,
and Mr M.
O'Boyle
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 4 April 2000,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 34382/97) against the Republic of Turkey lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 24 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the Kingdom of Denmark on 7 January 1997. The Danish Government (“the applicant Government”) were represented in the proceedings before the Court by their Agents, Mr H. Klingenberg and Mr
T.
Trier. The Turkish Government (“the respondent Government”) were represented by their Co-Agents, Mr M. Özmen and Mrs D. Akçay.
2.
In their application of 7 January 1997 the applicant Government submitted the following:
“The Government of Denmark requests the Commission to examine the treatment by Turkish authorities of a Danish citizen, Mr Kemal Koç, during the period of 8
July
1996 to 16 August 1996, when he was detained in Turkey, and in particular the treatment Mr Koç was subjected to on 8 and 9 July 1996.
Furthermore, the Government of Denmark requests the Commission to examine whether the interrogation techniques applied to Mr Kemal Koç are applied in Turkey as a widespread practice designed to extract under severe pain and suffering confessions and other statements, whether incriminating or not, whether true or false.”
3.
On 9 January 1997 the President of the Commission decided that notice should be given to the respondent Government and they were invited to submit observations on the admissibility of the application. The respondent Government submitted their observations, with annexes, on 20
March 1997.
4.
On 25 March 1997 the applicant Government were invited to submit their observations in reply. Following an extension of the time-limit fixed for this purpose, the applicant Government submitted their observations, with annexes, on 12 June 1997.
5.
The respondent Government submitted further observations on 27
June
1997.
6.
The Commission considered the state of proceedings on 10 July 1997 and decided to invite the respondent Government to submit additional observations on the admissibility. The respondent Government submitted the additional observations, with annexes, on 29 September 1997. Further observations were submitted on 16 April 1998.
7.
On 28 April 1998 the applicant Government were invited to submit their observations or comments in reply. The applicant Government submitted such observations, with annexes, on 29 June 1998.
8.
On 10 September 1998 the respondent Government submitted further comments and observations.
9.
The Commission considered the state of proceedings on 17
September
1998 and decided to take no further procedural steps in the case.
10.
Following the entry into force of Protocol No. 11 to the Convention on 1 November 1988, and in accordance with Article 5 § 2 thereof, the application was examined by the Court.
11.
The Court (First Section) considered the state of proceedings on 19
January 1999 and decided to obtain the parties' oral submissions on the admissibility of the application. The hearing was subsequently fixed for 27
April 1999.
12.
Following the hearing held on the date fixed, the Court declared the application admissible on 8 June 1999
[1]
.
13.
On 30 and 31 March 2000 respectively the Agents of the Danish Government and the Co-Agents of the Turkish Government submitted formal declarations by which they had reached a friendly settlement in the case.
14.
As regards the facts relating to Mr Kemal Koç's stay in Turkey in July and August 1996 the Court recalls that Mr Koç arrived in Ankara on Friday 5 July 1996 in order to attend his brother's funeral. Upon arrival at the airport he was detained for some hours as it appeared that he was wanted by the Turkish authorities. Following certain enquiries at the airport and at the Cubuk police station Mr Koç was released,
inter alia
, on the condition that he report to the police the following Monday. On Monday 8 July he contacted the Cubuk police station where he was fetched by police officers and brought to the police headquarters in Ankara. The applicant Government allege that Mr Koç was then subjected to interrogation techniques involving torture and other forms of ill-treatment. The respondent Government deny this.
15.
Following the interrogations at the police headquarters Mr Koç was remanded in custody as from 9 July 1996. By indictment of 11 July 1996 he was charged before the Ankara National Security Court with giving assistance to members of the PKK (Workers' Party of Kurdistan) contrary to Article 169 of the Turkish Criminal Code.
16.
On 15 August 1996 the National Security Court released Mr Koç and he returned to Denmark on 16 August 1996.
17.
By judgment of 12 June 1997 the Ankara National Security Court found Mr Koç guilty of the charges brought against him and sentenced him to four and a half years' imprisonment. On 25 March 1998 the judgment was upheld by the Court of Cassation.
18.
While the criminal proceedings against him were pending Mr Koç filed, on 23 December 1996, a complaint of ill-treatment by the police during his detention and interrogation at the police headquarters on 8 to 9
July 1996. He relied on Article 243 of the Criminal Code. Following an investigation by the Ankara public prosecutor an indictment of 19 March 1997 was served on two police officers charging them with violations of Article 245 of the Criminal Code. By judgment of 30 December 1998 the High Criminal Court acquitted the police officers.
19.
On 4 January 1999 Mr Koç's lawyer lodged an appeal against the above judgment with the Court of Cassation. It appears that the case is still pending.
20.
In respect of the applicant Government's request for an examination as to whether “the interrogation techniques applied to Mr Kemal Koç are applied in Turkey as a widespread practice...” the applicant Government referred to a number of international reports by several institutions, in particular the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment, the United Nations Committee against Torture, the United Nations Human Rights Committee, Amnesty International and Human Rights Watch.
21.
On 31 March 2000 the Court received the following declarations from the parties:
“FRIENDLY SETTLEMENT OF APPLICATION No. 34382/97 DENMARK
On 8 June 1999 the First Section of the European Court of Human Rights declared admissible application 34382/97 Denmark v. Turkey. The application is related to an examination of the allegation by a Danish citizen concerning ill-treatment in violation of Article 3 of the Convention by Turkish authorities during the period of 8 July to 16
August 1996, when he was detained in Turkey, and an examination of an allegation whether the interrogation techniques allegedly applied to this Danish citizen, are applied in Turkey as a widespread practice.
On 8 June 1999 the Court also put itself at the parties' disposal for the purpose of securing a friendly settlement in accordance with Article 38 1 (b) of the Convention. Furthermore, the Court stated that it would welcome any proposals either party might wish to make with a view to reaching such a settlement.
After consultations which the parties held between themselves, the Agents of the applicant Government and the respondent Government in the case presented to the Court a proposed joint outline for a friendly settlement of the Application 34382/97 Denmark v. Turkey. It reads as follows:
'1.
In order to settle the first part of the application, the respondent Government has agreed to pay to the applicant Government an amount
ex gratia
of DKK
450,000 [Danish kroner] which includes legal expenses connected with the case.
2.
The applicant Government notes with satisfaction the enclosed declaration of the respondent Government, which constitutes an integral part of the friendly settlement.
3.
In the light of the first part of the case, the applicant Government appreciates the acknowledgement and regret expressed by the respondent Government concerning occasional and individual cases of torture and ill-treatment in Turkey.
4.
The applicant Government welcomes the steps taken by Turkey in order to combat ill-treatment and torture since the filing of the application on 7 January 1997.
5.
The applicant Government and the respondent Government agree that the use of inappropriate police interrogation techniques constitutes a violation of Article 3 of the Convention and that such techniques shall be prevented in the future. The two Governments recognise that this aim can best be attained through training.
To this end the applicant Government and the respondent Government recall that the Council of Europe has launched a comprehensive project the objective of which is a re-organisation of the content of the basic, in-service and management training of the police in the member countries. The applicant Government notes with satisfaction the voluntary participation of the respondent Government in this open-ended project. One element of the project is training in police investigation. The project is dependent on funding from Turkey and other members of the Council of Europe. The applicant Government will make a significant financial contribution to this Council of Europe project.
Furthermore, the applicant Government will finance a bilateral project. This project – subject to agreement between the two parties – will be aimed at the training of Turkish police officers, in order to achieve further knowledge and practical skills in the field of human rights.
6.
On the basis of the Action Plan for the Development of the Bilateral Relations Between Turkey and Denmark which was agreed by the Minister for Foreign Affairs of Denmark and the Minister of Foreign Affairs of Turkey in Copenhagen on 26 November 1999, the Government of Denmark and the Government of Turkey have decided to establish a continuous bilateral Danish-Turkish political dialogue.
This dialogue will also focus on human rights issues with a view to improving the human rights situation in concrete fields. The parties have agreed that individual cases, including cases concerning allegations of torture or ill-treatment, as well as general issues – such as the issues mentioned in the declaration by the Government of Turkey – may be raised by either party within the framework of this dialogue.' ”
The Turkish Government regrets the occurrence of occasional and individual cases of torture and ill-treatment despite the resolute action of the Government and existing legislation as well as administrative regulations. New legal and administrative control and punishment regulations have been adopted as a consequence of which such individual acts substantially decreased.
Within the last year, Articles 243, 245 and 354 of the Turkish Penal Code ... were amended to redefine and prevent torture and ill-treatment in accordance with international conventions and the penalty for such criminal acts [was] increased. The amendment of Article 354 stipulates the prosecution of doctors and other medical personnel charged with drafting false reports regarding cases of torture or ill
‑
treatment.
'The Regulation on Apprehension, Custody and Interrogation', which came into force on 1 October 1998, brought procedures in line with the standards of the Convention for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment and the European Convention for the Prevention of Torture (CPT). A circular of the Prime Ministry concerning increased respect for human rights, issued on 25 June 1999, introduced measures to ensure the effective implementation of the above-mentioned regulation by all relevant public authorities and enhanced control of implementation. The circular stipulates that Governors, District Governors, Public Prosecutors, Public Inspectors, other officials entitled for inspection, Commanders of Gendarmerie and Police Directors are authorised to implement random controls and inspections. The circular also stipulates that necessary measures will be rapidly taken to remedy the deficiencies found during these inspections and necessary procedures will be initiated for faulty officials. In addition, the Ministries of Justice and the Interior will submit once in every three months from 1 January 2000 on, written information to the Prime Ministry's Human Rights Co-ordinating High Committee on the results of reports prepared with regard to these controls and inspections.
Finally, the Law on the Prosecution of Civil Servants and Other Officials, which was approved by Parliament on 2 December 1999 and entered into force, facilitates the initiation of investigations and prosecution of public officials.
In this context, the request for permission to initiate an investigation by public prosecutors of civil servants for crimes alleged to have been committed in connection to their duties has to be concluded within 4,5 months, the period for appeal included. The new law clarified many issues concerning the trial of public officials, determined the bodies authorised to allow an investigation and stipulated the authorities entitled to carry out preliminary examinations and preparatory investigations.
Allegations of torture and ill-treatment have been greatly reduced during the past two years as a result of the measures which have been taken by Turkish authorities. This progress has also been acknowledged since 1997 by the CPT, operating within the framework of the Convention for the Prevention of Torture, to which Turkey is a party.
In order to ensure the continuation of these reforms, our Government will undertake further improvements in the field of human rights, especially concerning the occurrence of incidents of torture and ill-treatment.
Turkey will continue co-operation with international organs and mechanisms as contained in international human rights instruments to which Turkey is a party – in particular the CPT. Turkey will also continue to inform such organs and mechanisms on developments with regard to the implementation of the legal and administrative measures in this field in accordance with their relevant rules and procedures.
Annexes:
1.
Law amending Articles 243, 245 and 354 of the Turkish Penal Code, 26
August
1999.
2.
Regulation on Apprehension, Police Custody and Interrogation of October 1998, as amended by Regulation Amending Certain Articles of the Regulation on Apprehension, Police Custody and Interrogation, which entered into force in August
1999.
3.
Circular issued by the Prime Minister on 25 June 1999, regarding the effective implementation and stringent monitoring of the execution of the Regulation on Apprehension, Police Custody and Interrogation.
4.
Law on the Prosecution of Civil Servants and Other Public Officers, adopted in December 1999.”
22.
By letters of 30 and 31 March 2000 the parties further informed the Court that they undertook not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
23.
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It observes that the above agreement,
inter alia
, makes provision for the payment of a sum of money to the applicant Government, includes a statement of regret by the respondent Government concerning the occurrence of occasional and individual cases of torture and ill-treatment in Turkey, emphasises, with reference to Turkey's continued participation in the Council of Europe's police-training project, the importance of the training of Turkish police officers and in addition provides for the establishment of a new bilateral project in this area. Furthermore it has been decided to establish a continuous Danish-Turkish political dialogue which will also focus on human rights issues and within which individual cases may be raised.
24.
The Court also observes the changes to the legal and administrative framework which have been introduced in Turkey in response to instances of torture and ill-treatment as well as the respondent Government's undertaking to make further improvements in the field of human rights – especially concerning the occurrence of incidents of torture and ill-treatment – and to continue their co-operation with international human rights bodies, in particular the Committee for the Prevention of Torture.
25.
Against the above background the Court is satisfied that the settlement (Article 39 of the Convention) is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
26.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 5 April 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Michael
O'Boyle
Elisabeth
Palm
Registrar
President
1
.
Note by the Registry.
The text of the Court’s decision is obtainable from the Registry.