ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 05.04.2000 Auto

AFFAIRE D.M. c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

05.04.2000

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE D.M. c. ITALIE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA D.M. c. ITALIA (Cercetarea nr. 41828/98) HOTĂRÂREA STRASBOURG 5 aprilie 2000 În litigiul D.M. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Fischbach Conforti Bonello Strážnická Lorenz Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 23 martie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, G. D.M. (inclusiv reclamanta mai întâi) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 14 iunie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale (precum Convenția privind Drepturile Omului).

Cererea a fost înregistrată la 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41228/98. Guvernul italian ( este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. la marginea articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plângea de durata unei proceduri civile. Curtea a declarat cererea admisibilă la 25 mai 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 3 august 1999, guvernul a propus părții solicitante încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 9 februarie 2000 și, respectiv, 1 februarie 2000, guvernul și reclamanta au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. Recurenta este un resortisant italian, născut în 1919 și își are reședința în Pescara.

La 7 februarie 1992, reclamanta și alte 44 de persoane au prezentat o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului lor la plata unui supliment la indemnizația de încheiere a contractului ca urmare a intrării în vigoare a unui decret din 1983. Ca urmare a descentralizării Curții de Conturi în 1994, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Abruzzo a Curții de Conturi. La 21 aprilie 1998, moștenitorii uneia dintre cereri au depus la dosar un certificat de reședință a uneia dintre cererile decedate. Ședința prevăzută pentru mai 1998 a fost prezentată mai întâi în octombrie 1998, apoi la 16 martie 1999; printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la 28 septembrie 1999, Curtea a respins cererea recurentei, deoarece se pensionase înainte de 31 decembrie 1982 și, prin urmare, decretul menționat nu putea fi aplicat.

La 9 februarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 41828/98 formulată de M D.M., guvernul italian oferă acesteia suma de 5 000 000 de lire italiene pentru daune morale, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.

În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ … Õ … ï … Februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamantă J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este dispus să-mi plătească suma de 5 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul moral în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 41228/8 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție).

Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 12. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE D.M. c. ITALIE (Requête n° 41828/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire D.M. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. M. Fischbach , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 mars 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M me G. D.M. (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 14 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 22 juin 1998 sous le numéro de dossier 41828/98. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La Cour a déclaré la requête recevable le 25 mai 1999.

Après un échange de correspondance, le 3 août 1999, le Gouvernement a proposé à la partie requérante la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 9 février 2000 et 1 er février 2000 respectivement, le Gouvernement et la requérante ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1919 et réside à Pescara.

Le 7 février 1992, la requérante et quarante-quatre autres personnes présentèrent un recours devant la Cour des comptes afin d'obtenir la reconnaissance de leur droit au paiement d'un complément de l'indemnité de fin de contrat suite à l'entrée en vigueur d'un décret de 1983.

Suite à la décentralisation de la Cour des comptes en 1994, à une date non précisée le dossier fut transmis à la Chambre régionale des Abruzzes de la Cour des comptes. Le 21 avril 1998, les héritiers d'une des demanderesses versèrent au dossier un certificat de résidence d'une des demanderesses décédée.

L'audience prévue pour mai 1998 fut remise d’abord au mois d'octobre 1998, ensuite au 16 mars 1999.

Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé le 28 septembre 1999, la Cour rejeta la demande de la requérante car elle avait pris sa retraite avant le 31 décembre 1982 et donc ledit décret ne pouvait pas trouver application. EN DROIT

Le 9 février 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°41828/98, introduite par M me D.M., le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 5 000 000 lires italiennes au titre du dommage moral, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

10.

Le 1 er février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 5 000 000 lires italiennes au titre du dommage moral en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41828/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

11.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

12.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE DI MELLA c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA DI MELLA c. ITALIA (solicitarea nr. 43022/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2000 În lan cauza Di Mella c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE DI LIBERO c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA DI LIBERO c. ITALIA (Cercetarea nr. 4303/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Di Libero c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Preșe

CtEDO 2000-04-05

0,97

AFFAIRE C. c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA C. c. ITALIA (Cercetarea nr. 41824/98) HOTĂRÂREA STRASBOURG 5 aprilie 2000 În cauza C. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Lâncă (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Fi

CtEDO 2000-04-05

0,97

AFFAIRE DATTILO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ DATTILO c. ITALIA (Recuperarea nr. 4096/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 aprilie 2000 ÎN Cauza Datato c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis preș

CtEDO 2000-06-22

0,96

AFFAIRE DEL GROSSO c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 DEL GROSSO c. ITALIA (solicitarea nr. 42992/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauza Del Grosso c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președinte

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă