REBAI ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

REZOLUȚIA Finală DH (****) 39 DE JUSTIȚII DE LÂNGĂ ȘI DESPRE FRANȚA (adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 aprilie 2000, în cadrul celei de-a 704-a reuniuni a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 32 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH (98) 20, adoptată la 18 februarie 1998 în cauza Rebai și altele împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1. Convenției din cauza duratei excesive a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; Până când Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamanților, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 17 iunie 1999 ; așteptat ca la 680 Ședința delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 8 octombrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească fiecărui reclamant ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi pentru prejudiciile morale și Hocine Rebai 10 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 230 000 de franci francezi și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat Guvernanța statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 18 februarie 1998 și 8 octombrie 1999, având în vedere obligația pe care Franța trebuie să o respecte în conformitate cu art. 32 alin. (4) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit faptul că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv crearea de cursuri administrative la cerere, redefinirea competențelor Consiliului de Stat și creșterea resurselor de personal și materiale în vederea accelerării procedurilor administrative (a se vedea Rezoluția DH (95) 254 în cauza Beaumartin împotriva Franței), și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate; Așteptând ca Comitetul miniștrilor să se asigure că guvernul statului pârât a plătit reclamanților la 7 ianuarie 2000, în termenul stabilit, suma totală de 230 000 de franci francezi ca satisfacție echitabilă, Declar că, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 din convenție în prezenta cauză.

RÉSOLUTION

Finale DH (2000) 39

DROITS DE L’HOMME

REQUÊTE N° 26561/95

REBAI ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

(adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000,

lors de la 704

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (98) 20, adoptée le 18 février 1998 dans l’affaire Rebai et autres contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article

6, paragraphe

1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder aux requérants, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 17 juin 1999 ;

Attendu que lors de la 680

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 8 octobre 1999, conformément à l’article 32, paragraphe

2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à chaque requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 20 000 francs français au titre du préjudice moral et à Hocine Rebai 10 000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 230

000 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 18 février 1998 et 8 octobre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment la création de cours administratives d’appel, la redéfinition des compétences du Conseil d’Etat et l’augmentation des moyens en personnel et matériel afin d’accélérer les procédures administratives (voir la Résolution DH (95) 254 dans l’affaire Beaumartin contre la France), et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants le 7 janvier 2000, dans le délai imparti, la somme totale de 230 000 francs français comme satisfaction équitable,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.