AFFAIRE DE GEOUFFRE DE LA PRADELLE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția DH (2000) 43 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992 în cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 aprilie 2000, în cadrul celei de-a 704-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 12964/87) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 februarie 1987 în temeiul art. 25 din Convenție, de către dl. Raymond De Geouffre de la Pradelle, resortisant francez, și că Comisia a declarat admisibilă obiecțiunile conform cărora a fost privat de accesul la o instanță deoarece administrația nu i-a notificat la timp o decizie de clasificare și că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 13 decembrie 1991, având în vedere că, în hotărârea sa din 16 decembrie 1992, Curtea - a respins, în unanimitate, excepția preliminară a guvernului statului pârât - a declarat, cu opt voturi împotrivă, că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. - a spus, în unanimitate, că nu este vorba despre o cauză și din perspectiva art. 13 din Convenție - a spus în unanimitate că statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 100 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și 75 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 54 din Convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 16 decembrie 1992, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 53 din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție În cazul în care, la 10 martie 1993, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 16 decembrie 1992, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 54 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția DH (**) 43 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei De Geouffre de la Pradelle de către Comitetul miniștrilor La ê re ci a Cu r ii Europene a Drepturilor Omului a fost comentat în Cahiers de la CREDHO (Centrul de cercetare și studii privind drepturile omului și dreptul umanitar - Universitatea din Rouen) nr. 1 - 1994; acesta poate fi consultat în întregime pe site-ul Legifrance (www.legifrance.guv. fr). În temeiul hotărârii Curții, Ministerul Mediului a instituit o nouă practică de a asigura publicarea sistematică a decretelor de clasificare în cazul în care nu au nicio cerință specială de modificare a statului sau a utilizării locurilor, astfel încât persoanele interesate să poată beneficia pe deplin de termenul de recurs prevăzut la art. 49 din Ordonanța din 31 iulie 1945, în fața Consiliului de Stat. Deciziile de clasificare a siturilor sunt transmise sistematic de către serviciile prim-ministrului, după publicarea lor în Jurnalul Oficial, Direcției Naturii și Peisajelor Ministerului Amenajării Teritoriului și Mediului. - Hotărârea Naturii și a Peisajelor transmite imediat decretele de clasificare prefectelor departamentelor în cauză, invitându-le să asigure publicarea lor în primărie și în două ziare locale - prefectele transmit, la rândul lor, deciziile de clasificare imediat primarului comunei sau comunelor în cauză, în sarcina acestuia din urmă, fără întârziere, în primărie și în locurile prevăzute în acest scop, timp de o lună - pe lângă afișajul din primărie, mențiunea deciziei de clasificare se inserează de către prefectul departamentului, în aparență, în două ziare a căror distribuție este asigurată cel puțin o dată pe zi în municipalitatea respectivă - Ministerul Amenajării Teritoriului și Mediului se ocupă întotdeauna de publicarea decretelor de clasificare în prefecturi și primărie și de publicarea acestora în presa locală, solicitând prefectului în cauză să producă, pe de o parte, certificatele de afișaj în prefecturi și primărie și, pe de altă parte, facturile referitoare la cheltuielile de inserție în presă. Tribunalul a fost transmis Consiliului de Stat care, în plus, a fost informat cu privire la noua practică a Ministerului Amenajării Teritoriului și Mediului. Guvernul Franței consideră că, ținând cont de statutul Convenției și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern (a se vedea, în special, Consiliul din 14 februarie 1996 Maubleu și Cass. Soc. 14 ianuarie 1999 Bozkurt, Cass. Civ. 28 aprilie 1998 M. G., Cass. Omoară 6 mai 1997 Landry), în cazul în care Consiliul de Stat ar fi sesizat cu privire la un litigiu similar celui de la originea prezentei cauze, nu ar lipsi, la examinarea admisibilității cererii și la compilarea termenelor de recurs, de a lua în considerare această nouă practică de publicare, astfel încât reclamanții să beneficieze de un drept de acces concret și efectiv la tribunale. Guvernul Franței consideră că a îndeplinit astfel obligațiile care îi revin în temeiul art. 53 din Convenție.

Résolution DH

(2000) 43

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 16 décembre 1992

dans l'affaire De Geouffre de la Pradelle contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres

le 10 avril 2000,

lors de la 704

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 16 décembre 1992 dans l’affaire De Geouffre de la Pradelle et transmis à la même date au Comité des Ministres

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n° 12964/87) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 2 février 1987 en vertu de l'article 25 de la Convention, par M.

Raymond De Geouffre de la Pradelle, ressortissant français, et que la Commission a déclaré recevable les griefs selon lequel il avait été privé de l’accès à un tribunal parce que l’administration ne lui avait pas notifié à temps une décision de classement et selon lequel il n’avait pas bénéficié d’un recours effectif

;

Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 13 décembre 1991

;

Considérant que dans son arrêt du 16 décembre 1992, la Cour

:

- a rejeté, à l’unanimité, l’exception préliminaire du Gouvernement de l'Etat défendeur

;

- a dit, par huit voix contre une, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

- a dit, à l’unanimité, qu’il ne s’imposait pas d’examiner aussi l’affaire sous l’angle de l’article 13 de la Convention

;

- a dit, à l’unanimité, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 100

000 francs français pour préjudice moral et 75

000 francs français pour frais et dépens

;

- a rejeté, à l’unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention

;

Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 16 décembre 1992, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 53 de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution

;

S’étant assuré que le 10 mars 1993, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 16 décembre 1992,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 54 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution DH (2000) 43

Informations fournies par le Gouvernement de la France

lors de l’examen de l’affaire De Geouffre de la Pradelle

par le Comité des Ministres

L’arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme a été commenté dans

les Cahiers du CREDHO (Centre de recherches et d’études sur les droits de l’homme et le droit humanitaire - Université de Rouen) n° 1 - 1994; il peut être consulté en intégralité sur le site Légifrance (www.legifrance.gouv. fr).

En application de l’arrêt de la Cour, le ministère de l’environnement a mis en place une nouvelle pratique consistant à assurer la publication systématique des arrêtés de classement lorsqu’ils ne comportent pas de prescription particulière tendant à modifier l’état ou l’utilisation des lieux, ceci afin que les personnes intéressées puissent bénéficier pleinement du délai de recours, prévu par l’article 49 de l’ordonnance du 31 juillet 1945, devant le Conseil d’Etat.

Les décisions de classement des sites sont systématiquement transmises par les services du Premier Ministre, après leur publication au Journal Officiel, à la Direction de la Nature et des Paysages du Ministère de l’aménagement du territoire et de l’environnement

:

- la Direction de la Nature et des Paysages procède à la transmission immédiate des arrêtés de classement aux préfets des départements concernés, en les invitant à veiller à leur publication en mairie et dans deux journaux d’audience locale

;

- les préfets transmettent, à leur tour, immédiatement les décisions de classement au maire de la ou des communes concernées, à charge pour ce dernier d’en assurer aussitôt l’affichage en mairie et dans les lieux prévus à cet effet, pendant un mois

;

- outre l’affichage en mairie, mention de la décision de classement est insérée par le préfet du département, en caractère apparents, dans deux journaux dont au moins un quotidien dont la distribution est assurée dans la commune concernée

;

- le Ministère de l’aménagement du territoire et de l’environnement s’assure toujours de la publication des arrêtés de classement en préfecture et en mairie, et de leur publication dans la presse locale, en demandant au préfet concerné de produire, d’une part, les certificats d’affichage en préfecture et en mairie et, d’autre part, les factures relatives au frais d’insertion dans la presse.

L’arrêt de la Cour a été transmis au Conseil d’Etat qui a, en outre, été informé de la nouvelle pratique du Ministère de l’aménagement du territoire et de l’environnement.

Le Gouvernement de la France estime que, compte tenu du statut de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne des Droits de l’Homme en droit interne (voir notamment Conseil d’Etat 14 février 1996 Maubleu et Cass. Soc. 14 janvier 1999 Bozkurt, Cass. Civ. 28

avril 1998 M. G., Cass. Crim 6 mai 1997 Landry), si le Conseil d’Etat était saisi d’un litige similaire à celui à l’origine de la présente affaire, il ne manquerait pas, lors de l’examen de la recevabilité de la requête et de la computation des délais de recours, de prendre en compte cette nouvelle pratique de publication de sorte que les requérants bénéficient d’un droit d’accès concret et effectif aux tribunaux.

Le Gouvernement de la France estime qu’il a ainsi rempli ses obligations au titre de l’article 53 de la Convention.