AFFAIRE GAUTRIN ET AUTRES CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)100 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 1998 în cauza Gautrin și altele împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul vechiului articol 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPI"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 mai 1998 în cauza Gautrin și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află patru hotărâri (n 21257/93-21260/93) îndreptate împotriva Franței, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 ianuarie 1993 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dl Norbert Gautrin pentru prima dată, dl Jerome Fillion pentru a doua, dl. Dominique Mynard pentru a treia și doamna Anne Germanou și alte 101 persoane pentru a patra cerere, toți resortisanți francezi, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile întemeiate pe lipsa de publicitate a dezbaterilor în fața Consiliului regional al Ile-de-France și a Secției disciplinare a Consiliului Național al Medicilor, precum și pe lipsa de imparțialitate a acestor instanțe;

Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către guvernul francez la 14 februarie 1997; având în vedere că, în hotărârea sa din 20 mai 1998, Curtea, în unanimitate: - a respins excepțiile preliminare ale guvernului; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție ca cauză a inculpaților nu a fost audiată în mod public; - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție ca cauză a întreprinderilor care nu au fost ascultate de o instanță imparțială; - a spus că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciile morale pretinse; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată: 13 650 de franci francezi domnului Fillion; 6 030 de franci francezi domnului Boyer; 50.000 de franci francezi împreună cu celelalte o sută două persoane; și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 3,36 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la reținerea acestuia; - a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11,

normele care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54; După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 20 mai 1998, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 53 anterior din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; În acest sens, autoritățile franceze au susținut că, în cazul în care autoritățile franceze nu ar fi fost de acord cu decizia de inițiere a procedurii, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare, de asemenea, faptul că, în cazul de față, Comisia nu ar fi trebuit să ia în considerare măsurile de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE.

Anexă la Rezoluția ResDH(2002)100 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei Gautrin și altele de către Comitetul de Miniștri Guvernul Franței reamintește că, în ceea ce privește lipsa de publicitate, au fost deja adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv adoptarea Decretului nr. 93-181 din 5 februarie 1993, care prevede că audierile în fața unui organ al Ordinului medicilor, atunci când se pronunță în materie disciplinară, sunt publice (a se vedea Rezoluția DH(97) [35] în cauza Dinet împotriva Franței).

De asemenea, acesta precizează că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noile încălcări legate de imparțialitatea instanțelor disciplinare din cadrul l Guvernul Franței consideră că aceste măsuri vor împiedica repetarea unor încălcări similare celor constatate în prezenta cauză și consideră că a îndeplinit astfel obligațiile care îi revin în temeiul vechiului articol 54 din convenție.

Résolution ResDH(2002)100 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 20 mai 1998 dans l’affaire Gautrin et autres contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 mai 1998 dans l’affaire Gautrin et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent quatre requêtes (n os 21257/93 à 21260/93) dirigées contre la France, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 7 janvier 1993 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Norbert Gautrin pour la première, M. Jérôme Fillion pour la seconde, M. Dominique Mynard pour la troisième et Mme Anne Allemandou et 101 autres personnes pour la quatrième requête, tous ressortissants français, et que la Commission a déclaré recevables les griefs tirés de l’absence de publicité des débats devant le conseil régional d’Ile-de-France et la section disciplinaire du Conseil national de l’Ordre des médecins, et du manque d’impartialité de ces juridictions ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par le Gouvernement français le 14 février 1997 ; Considérant que dans son arrêt du 20 mai 1998 la Cour, à l’unanimité : - a rejeté les exceptions préliminaires du Gouvernement ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en tant que la cause des requérants n’avait pas été entendue publiquement ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en tant que la cause des requérants n’avait pas été entendue par un tribunal impartial ; - a dit que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante quant aux préjudices moraux allégués ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois, au titre des frais et dépens : 13 650 francs français à M. Fillion ; 6 030 francs français à M. Boyer ; 50 000 francs français conjointement aux cent deux autres personnes 1 ; et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,36 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11,

règles qui s‘appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l’ancien article 54 ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 20 mai 1998, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 53 de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution) ; S’étant assuré que le 20 août 1998, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 20 mai 1998, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 54 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2002)100 Informations fournies par le Gouvernement de la France lors de l’examen de l’affaire Gautrin et autres par le Comité des Ministres Le Gouvernement de la France rappelle que, s’agissant de l’absence de publicité, des mesures ont déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire, avec notamment l’adoption du décret n° 93-181 du 5 février 1993 qui prévoit que les audiences devant un organe de l'Ordre des médecins, lorsqu'il se prononce en matière disciplinaire, sont publiques (voir la Résolution DH(97)352 dans l’affaire Diennet contre la France).

Il précise en outre que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire, de nouvelles violations relatives à l’impartialité des juridictions disciplinaires de l’Ordre des médecins devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités directement concernées des exigences de la Convention : ainsi la section disciplinaire du Conseil national de l’Ordre des médecins a adressé le 24 septembre 2001 une circulaire aux Présidents et Secrétaires généraux des Conseils départementaux, attirant leur attention sur l’arrêt Gautrin et autres et sur l’exigence d’impartialité contenue dans l’article 6, paragraphe 1, de la Convention. Le gouvernement de la France est d’avis que ces mesures empêcheront la répétition de violations semblables à celles constatées dans la présente affaire et considère qu’il a ainsi rempli ses obligations en vertu de l’ancien article 54 de la Convention.

Note 1 Un des requérants, M. Prêt, est décédé en cours de procédure. Aucune indemnisation ne lui est octroyée par la Cour.