CtEDO 11.04.2000 Auto

AFFAIRE PICCININI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE PICCININI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERININI c. ITALIA (nr. 2) (solicitarea nr. 28936/95) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 aprilie 2000 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive în registrul oficial care conține o alegere de hotărâri și de hotărâri ale Curții. În lacul Piccinini c. Italia (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președinte Fischbach Conforti Strážnická Lorenzen Tsatsa-Nikolovska A.B. B aka judecători și dlui E. Fribergh grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 30 martie 2000, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Claudio Piccinini ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 22 august 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( octombrie 1995 sub numărul de dosar 28936/95. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 6 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 17 ianuarie 2000 pentru guvern și la 18 ianuarie 2000 și la 29 februarie 2000 pentru solicitant, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 2 noiembrie 1984, reclamantul l-a numit pe domnul S. și compania de asigurări S.A. S.p.a. în fața Tribunalului din Roma pentru a obține repararea daunelor suferite ca urmare a unui accident de circulație. Prin hotărârea din 12 iulie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 28 noiembrie 1994, Tribunalul din Roma a primit cererea reclamantului. La 21 noiembrie 1995, reclamantul a indicat că fondul de garantare pentru victimele accidentelor rutiere - care a intervenit în procedură în urma lichidării judiciare a societății de asigurări S.A. S.p.a. - a intervenit în fața Curții de Apel din Roma și că procedura de apel era pendinte. În apel, a doua audiere a avut loc la 23 noiembrie 1995. La cea de-a treia audiere, la 7 martie 1996, a avut loc prezentarea concluziilor și audierea pledoariilor a fost stabilită la 7 februarie 1997. Printr-o ordonanță din aceeași zi, instanța redeschide ancheta pentru a permite societății de asigurări să notifice proprietarului mașinii actul de apel. Cele trei audieri care au urmat, între 24 aprilie 1997 și 2 aprilie 1998, s-au referit la această notificare, proprietarul aflat în străinătate. În cursul ultimei audieri, au fost stabilite în fața camerei competente o declarație la 15 octombrie 1999. Într-o cerere anterioară adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (nr. 26031/94), reclamantul s-a plâns deja de durata acestei proceduri și a invocat art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind durata. În ianuarie 1996, Comisia a considerat că în cazul de față a existat o încălcare a acestei dispoziții, deoarece reclamantul nu a beneficiat de o examinare a cauzei sale într-un termen rezonabil și nu a fost necesar să se stabilească dacă a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. La 15 noiembrie 1996, Comitetul miniștrilor a adoptat o rezoluție în care își exprima avizul Comisiei privind încălcarea articolului 6 1 din Convenție. La 17 ianuarie 1997, Comitetul de Miniștri a declarat că guvernul italian trebuia să plătească reclamantului 10 000 000 de lire italiene drept despăgubiri pentru prejudicii morale și 200 000 de lire pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 10. La 17 ianuarie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 28936/95 formulată de dl Claudio Piccinini, guvernul italian propune ca suma de 11 000 000 de lire italiene (ITL), din care 1 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, să fie plătită imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamant J a luat cunoștință de declarația guvernului la data de 18 ianuarie 2000 și 29 februarie 2000, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. Italian, potrivit căruia este dispus să-mi plătească suma de 11 000 000 de lire italiene (ITL), din care 10 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 de ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe propria răspundere a cauzei, având ca origine cererea nr. 28936/95 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 14. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITÉ, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 11 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE PICCININ c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PICCININ c. ITALIE (Requête n° 51697/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE (Requête n° 45878/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE PICCONI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PICCONI c. ITALIE (Requête n° 46509/99) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VENTURINI c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 44346/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2000-06-22
0,97
AFFAIRE M.Ce. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE M. C. c. ITALIE (Requête n° 43095/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire M. C. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis,
Sursă