AGENCIA DE SEGUROS AITANA S.A. contre l'ESPAGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
AGENCIA DE SEGUROS AITANA S.A. contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45336/99 prezentate de AGENCIA DE SEGUROS AITANA, S.A. împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea) (secțiunea) care se întrunește la 18 mai 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, V. Butkevych, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 noiembrie 1998 și înregistrată la 11 ianuarie 1999, după ce a intenționat să facă acest lucru, recurenta este o agenție de asigurări constituită în 1988 și situată în Alicante. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Juan Francisco Alvarez Santos, avocat în barourile din Madrid și Alicante. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 1993, societatea reclamantă sesizează judecătorul nr. 35 din Madrid cu privire la o acțiune împotriva societății U. pentru rezilierea unilaterală și ilegală a unui contract de agenție încheiat în 1988, solicitând despăgubiri pentru daunele suferite și lipsa de câștig. Prin hotărârea din 7 noiembrie 1994, rezilierea contractului în cauză a fost declarată nulă, iar societății reclamante i s-au acordat daune-interese care includ scăderea valorii fondului său comercial, precum și lipsa de câștig, pe baza sumelor stabilite în raportul de expertiză furnizat de reclamantă și care nu au fost contrazise de pârâtă, și anume 368 343 000 și 204 740 000 pesetas pentru reducerea fondului comercial și, respectiv, a lipsei de câștig, precum și a intereselor de o valoare de 51 942 000 pesetas. Societatea U. a făcut apel. Prin Hotărârea din 23 septembrie Madrid a confirmat hotărârea atacată în ceea ce privește rezoluția contractului de agenție, dar a confirmat parțial despăgubirile care trebuie plătite societății reclamante. În această privință, hotărârea a examinat raportul de competenă furnizat de aceasta din urmă în primă instană, precum și definiia și valoarea oferite fondului comercial în acest raport și a concluzionat că nu ar trebui să se înțeleagă cele două elemente pe care le reprezintă fondul comercial și lipsa de câștigare. În plus, instanța de apel consideră că suma pierderilor de câștigat ar trebui ajustată ținând cont de circumstanțe precum acordul de neexclusivitate încheiat între părți, precum și posibilitatea de a restrânge contractul de agenție pe baza condițiilor de preaviz stabilite acolo. 000 de pesetas plus interesele prevăzute de lege, acestea din urmă fiind datorate numai de la data pronunțării hotărârii. Considerând că suma de la plata despăgubirii acordate de instanța de judecată a fost redusă de instanța de apel, în plus față de competențele sale și în lipsa unui micum în sensul părții pârâte, societatea reclamantă se asigură în casare. Prin decizia din 15 iulie 1997, Tribunalul Suprem a declarat recursul inadmisibil, precizându-se următoarele: [că] societatea reclamantă a fost împotriva în totalitate a pretenției de a anula rezoluia unilaterală a contractului de agenie pe care a încheiat-o, considerând că această reziliere era conformă cu legea și că, prin urmare, era, de asemenea, opusă revendicării unor daune și interese ale reclamantei, considerând că este conformă [legii] rezilierea [contractului în cauză] și [deci] neconformă [lege] cererii de declarare a unei astfel de interdicii a contractului, care a stat la baza cererii de despăgubire Pe de altă parte, decizia a precizat că pârâtul nu a avut nici o limitare a domeniului de aplicare a apelului său și că instanța a fost pe deplin în instanță pentru a decide toate chestiunile examinate în primă instanță, inclusiv atât motivele care ar putea face obiectul unei despăgubiri (fondul comercial și lipsa de câștig), cât și suma acesteia din urmă. Prin decizia din 13 mai 1998, înalta instanță l-a respins ca fiind lipsit de temei constituțional. Decizia nota că, așa cum a arătat Tribunalul Suprem, societatea U. și a fost împotriva atât cererii societății reclamante în primă instanță, cât și a pretențiilor acesteia din urmă în apel și, prin urmare, a pledat, în orice moment al procedurii, împotriva legalității rezilierii contractului de agenție. Nici o deviere în raport cu obiectul litigiului, astfel cum a fost stabilit de către părți, nu a fost, prin urmare, produsă ca urmare a examinării de către instanța de judecată, a quo , a binefacerii și a sumelor la care se acordă societății reclamante de către instanța judecătorească. Tribunalul Constituțional a constatat, de asemenea, că determinarea valorii landului în cauză fusese făcută pe baza unui raport de e-mail furnizat de societatea reclamantă în primă instanță, raport pe care l-a primit de la Audiencia provincială , în calitate de instanță chemată să examineze adinterum litigiul în cauză, putea considera și aprecia diferit, concluzionând, așa cum s-a întâmplat, cu excepția scăderii fondului comercial al motivelor de recurs, fără ca acest lucru să însemne încălcarea oricărui drept. În plus, instanța de apel a explicat în mod clar motivele laice care au condus la reducerea cuantumului despăgubirii, și anume, pe de o parte, excluderea menționată de la scăderea fondului comercial și, pe de altă parte, acordul de neexclusivitate și posibilitatea de limitare a contractului de agenție printr-un anumit preaviz. În sfârșit, Tribunalul Suprem a pronunțat o decizie motivată și nu arbitrară, întemeiată în drept, și nu s-a produs nicio încălcare a dreptului la echitate al procedurii. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, societatea reclamantă se plânge că dreptul său la echitatea procedurii a fost ignorat, în măsura în care instanța de apel, depășind competențele sale, a exclus scăderea fondului comercial al prejudiciilor și intereselor pe care le-a acordat instanței judecătorești, reducând valoarea acestora din urmă, în absența oricărei afirmații de către partea pârâtă și în mod arbitrar și nemotivat. ÎN TRECUT, societatea reclamantă se plânge de faptul că dreptul său la legalitate a procedurii a fost ignorat, în măsura în care instanța de apel a redus suma de la lit. (c) la lit. (e) a cărei parte relevantă este astfel formulată în primă instanță, fără ca partea pârâtă să fi solicitat acest lucru. Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea arată că, în decizia sa din 23 septembrie 1996, pronunțată în apel, la a examinat raportul de expertiză furnizat de societatea reclamantă în primă instanță și a concluzionat, pe de o parte, că dreptul de a plăti societății respective nu ar trebui să includă reducerea fondului comercial și, pe de altă parte, că valoarea deficitului de câștigat ar trebui redusă ținând seama de anumite circumstanțe, reducând astfel, în mod semnificativ, valoarea despăgubirii acordate societății reclamante de către instanța de judecată. Curtea constată, de asemenea, că, în pofida afirmațiilor societății reclamante potrivit cărora pârâta nu ar fi contrazis niciodată raportul de competență în cauză, nici motivele pentru acordarea de despăgubiri, nici valoarea acesteia din urmă, aceasta din urmă era împotriva, în primă instanță și în apel, a revendicării societății reclamante care intenționa să anuleze rezilierea unilaterală a contractului de agenție și, în consecință, a revendicării prejudiciilor și intereselor acesteia din urmă. Curtea subliniază în continuare că Tribunalul Suprem și Tribunalul Constituional au precizat că la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pentru a soluționa toate problemele examinate în primă instanță, care pot lua în considerare și evalua în mod diferit raportul de competență conținând motivele și valorile cererii referitoare la despăgubirea care trebuie plătită societății reclamante și pe care o audiencia provincială Tribunalul Constituțional a confirmat, de altfel, raționamentul Tribunalului Suprem potrivit căruia nicio deviere de la obiectul litigiului, astfel cum a fost invocat de către părți, nu era produsă ca urmare a examinării de către către audiencia provincială, Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu constatările Curții Constituționale, Curtea constată că cauza societății reclamante a fost examinată în cadrul unei proceduri contradictorii de către organele judiciare, care și-au întemeiat în drept hotărârile. Aceasta reamintește doar în conformitate cu art. 19 din Convenție, ea are sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenție pentru părțile contractante. Aceasta reamintește, de asemenea, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la problema dacă interpretarea faptelor sau aplicarea dispozițiilor dreptului intern era corectă sau nu, o astfel de interpretare făcând parte exclusiv din instanțele interne. În continuare, Comisia constată că instanțele interne și-au pronunțat deciziile pe baza legislației în vigoare și consideră, în această privință, că nu se poate afirma că instanțele spaniole au făcut o demonstrație arbitrară în interpretarea faptelor din speță. În cele din urmă, Comisia observă, în special, că, în diferitele etape ale procedurii, societatea reclamantă a putut prezenta argumentele pe care le considera relevante pentru apărarea cauzei sale. Faptul că nu a obținut în întregime câștig de cauză nu ar fi suficient în sine pentru a ajunge la o încălcare a dispoziției invocate a convenției. Într-adevăr, nimic din dosar nu permite să se detecteze o formă de încălcare de către instanțele spaniole a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este recunoscut la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În consecință, cererea este în mod vădit greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLARĂ PROCESUL IRRECEVABIL Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte