CASE OF WOJCIK v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

23.05.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF WOJCIK v. POLAND (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE WÓJCIK c. POLONIA (depunerea nr. 26757/95) JUGGEMENT Strasburg 23 mai 2000 În cazul judecătorilor Wojcik c. Polonia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în primă secțiune), ședința ca Cameră compusă din: dna Palm Președinte Ferrari Bravo . Makarczyk Türmen Zupančičič Panțîru Maruste și dl M. O’Boyle Grefierul Secțiunii după ce au deliberat în particular la 16 mai 2000, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 26757/95) împotriva Republicii Poloniei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”), în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (n. „Convenția”) de către un național polonez, dl Cazul a fost remis Curții de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 4 decembrie 1998, în termenul de trei luni prevăzut de ex-art. 32 § 1 și 47 din Convenție. Cererea Comisiei a făcut trimitere la ex-articole 44 și 48 și la declarația prin care Polonia a recunoscut competența obligatorie a Curții (ex-art. 46). Obiectivul cererii a fost de a obține o decizie privind dacă faptele cazului au dezvăluit o încălcare de către Statul pârât a obligațiilor sale în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 și al articolului 6 § 1 din Convenție. La 14 ianuarie 1999, grupul Marei Camere a stabilit că cazul ar trebui să fie hotărât de una dintre secțiuni (art. 100 § 1 din Regulamentul de procedură). La 11 martie 1999, reclamantul a solicitat acordarea de asistență juridică și la 16 martie 1999 au fost trimise la el documentele relevante. ulterior, scrisorile trimise reclamantului la 5 mai 1999 și 10 mai 1999 au rămas fără răspuns. FACTELE La 5 februarie 1993 procurorul districtului Cracovia a retras reclamantul în custodie pentru acuzații de agresiune, viol de bandă și furt agravat. La 29 septembrie 1993, procurorul public din districtul Cracovia a transmis proiectul de pronunțare împotriva reclamantului și a altor doi acuzați la Curtea Regională Cracovia. Reclamantul a fost acuzat de agresiune, viol, furt agravat și amenințări. La 14 martie 1994, reclamantul a solicitat să fie eliberat și la 16 În martie 1994, Curtea Regională Cracovia și-a respins cererea, iar la data de 1 decembrie 1994, aceeași instanță a refuzat din nou să elibereze reclamantul, iar la 20 decembrie 1994, Curtea de Apel Cracovia a susținut această decizie. La 8 martie 1995, Curtea Regională Cracovia a refuzat din nou cererea de eliberare a reclamantului. La 28 aprilie 1995, Curtea Regională Cracovia a condamnat reclamantul de agresiune, viol, furt agravat și amenințări, și l-a condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare. La 29 noiembrie 1995, Curtea de apel Cracovia a susținut hotărârea, care, prin urmare, a devenit finală. Reclamantul și-a depus cererea Comisiei la 28 noiembrie 1994, susținând o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza lungii detenții anterioare. În plus, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție, el a plâns că procedurile de revizuire a legalității detenției sale în reținere nu erau contradictorii, iar în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, procedurile penale împotriva acestuia au depășit un timp rezonabil. 11. Comisia a declarat cererea admisibilă parțial la 7 iulie 1997. În raportul său din 8 septembrie 1998 (ex-art. 31 din Convenție), acesta a exprimat opinia unanimă că s-a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza lungii deținutului anterior la judecată și că s-a constatat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în sensul că procedurile de revizuire a legalității deținutului reclamantului nu sunt contradictorii. În plus, Comisia a exprimat, cu 19 voturi pentru 13 voturi împotrivă, avizul că nu s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii penale. La 13 septembrie 1999 a fost trimisă reclamantului o scrisoare înregistrată prin care a fost reamintit că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea ar putea decide în orice etapă a procedurii să tranșeze cazul din lista sa de cazuri, în cazul în care circumstanțele cauzei indică faptul că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. 13. art. 37 § 1 din Convenție, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să decidă să fie o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea;...” 14. Având în vedere faptul că reclamantul nu a comunicat cu Curtea, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului citat anterior. 15. Curtea, ținând cont de existența unor cauze împotriva Poloniei care sunt în așteptare în fața acesteia, care ridică chestiuni similare cu cele examinate în acest caz, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) din Convenție). 16. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să scoată cazul din listă; Adoptat în engleză și notificat în scris la 23 mai 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O‘BOYLE Elisabeth PALM Registrar Președintele