SOCIEDAD GENERAL DE AGUAS DE BARCELONA S.A. contre l'ESPAGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
SOCIEDAD GENERAL DE AGUAS DE BARCELONA S.A. contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46834/99 prezentată de SOCIEDAD GENERAL DE AGUAS DE BARCELOVA, S.A. împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 25 mai 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, J. Makarczyk, V. Butkevych, N. Vajić, J. Hedigan, domnul Pellonpäää, judecători și V. Berger; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 ianuarie 1999 și înregistrată la 18 martie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este o societate anonimă, constituită în 1882 și având sediul social la Barcelona. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Alberto Raventós Soler și Bruno González Valdelevere, avocați la Baroul Barcelona. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o decizie din 2 mai 1995, Consiliul executiv al guvernului autonom din Catalonia a declarat societatea C. responsabil de o țeavă de ui în râul Llobregat, ca urmare a exploziei unui oleoduct de care aceasta din urmă deținea, ceea ce constituia o încălcare administrativă foarte gravă. Cu toate acestea, decizia a fost prescrisă, dar decizia a impus C. să repare pagubele cauzate în domeniul public hidraulic, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate. În 1995, societatea C a acționat într-o procedură contencioasă-administrativă care intenționa ca decizia în cauză să fie declarată nulă împotriva guvernului autonom din Catalonia, societatea reclamantă și altele. Prin hotărârea din 11 martie 1997, Tribunalul Superior de Justiție din Catalonia a declarat nul hotărârea atacată, considerând că răspunderea pentru contaminare nu era numai de C., și că aceasta din urmă nu putea fi obligată să repare în întregime daunele aduse mediului, aducându-l la starea anterioară faptelor cauzei. Societatea reclamantă și ceilalți pârâti s-au ocupat de casare. Societatea reclamantă a precizat în declarația sa de recurs că nu se află în niciuna dintre cazurile care exclude posibilitatea recursului în casare, prevăzute la articolele 93 alineatul (2) și 4 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă Cu toate acestea, printr-o decizie din 23 martie 1998, Tribunalul Superior de Justiție a constatat prezentarea declarației de recurs și l-a prezentat Tribunalului Suprem. Cu toate acestea, acesta din urmă a declarat recursul inadmisibil, în conformitate cu art. 100 alineatul (2) litera (a) din Legea privind instanța contencioasă-administrativă, pe motiv următor ... nu este justificat, așa cum este prevăzut la art. 96 alineatul (2) din Legea privind instanța contencioasă-administrativă, că încălcarea dispozițiilor care nu intră în domeniul de aplicare al organelor comunității autonome a fost importantă și decisivă pentru încheierea hotărârii [acuzată] și această justificare, așa cum a fost deja explicată de această cameră, trebuie să fie furnizată de persoana care pregătește recursul în casare, explicând cum, de ce și în ce mod acest lucru a influențat și a fost determinant pentru hotărârea adoptată și nici măcar nu se face referire la dispozițiile estimate nerecunoscute. (...) mai târziu, societatea reclamantă sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o acțiune a amgaro, care a fost respinsă printr-o decizie din 13 iulie 1998, ca fiind lipsită de temei constituțional. Înalta instanță a considerat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Suprem nu era nerațională sau arbitrară și că faptul că acesta din urmă considerase că problema în litigiu intră sub incidența dreptului comunității autonome din Catalonia, în sensul articolului 93 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă, constituia o simplă problemă de interpretare a legalității ordinare care nu intră sub incidența instanței constituționale. Drept intern relevant Legea privind instanța contencioasă-administrativă art. 93 Hotărârile pronunțate de camera contencioasă-administrativă a lalui. Audiencia Nacional și în instanță unică de către camerele contențioase-administrative ale Tribunelor Superiore de Justiție vor fi susceptibile de recurs în Casație în fața camerei contențioase-administrative a Tribunalului Suprem. (...) Hotărârile în instanță unică pronunțate de camerele contențioase-administrative ale Tribunelor Superiore de Justiție care nu sunt incluse la alineatul (2) din acest articol, referitoare la acte și dispoziții ale comunităților autonome, sunt susceptibile numai de recurs în casație atunci când recursul se bazează pe o încălcare a dispozițiilor care nu intră în domeniul de aplicare al organelor comunităților autonome care este importantă și decisivă pentru concluzia la care a ajuns hotărârea [atacat]. art. 96 alineatul (2) În cazul prevăzut la art. 93 alineatul (4) din prezenta lege, va trebui să se justifice faptul că o dispoziție care nu intră sub incidența unui organ al unei comunități autonome a fost importantă și decisivă pentru concluzia la care a ajuns hotărârea. (a) dacă, în pofida declarației corecte de pregătire a recursului, [Camera] a apreciat, în acest moment al procedurii, nerespectarea condițiilor prevăzute la art. 96 sau 97 sau faptul că deciziile la care se referă acesta nu erau susceptibile de recurs. (...) Societatea reclamantă, invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care Tribunalul Suprem și-a declarat recursul în casare inadmisibilă și, din acest motiv, a fost declarată inadmisibilă acțiunea din amgaro formulată în fața Tribunalului Constituțional. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, societatea reclamantă se plânge că Tribunalul Suprem și Tribunalul Constituțional și-au declarat inadmisibil recursul în casație și, respectiv, recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la cererea amgaro. Dispozițiile invocate au la dispoziție, în părțile lor relevante: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o acțiune efectivă în fața unei instanțe naționale (...) În ceea ce privește obiecțiunile societății reclamante întemeiate pe art. 6 din convenție, Curtea constată că societatea reclamantă a fost declarată inadmisibilă în recursul în casare, în conformitate cu art. 100 alineatul (2) litera (a) din Legea privind instanța contencioasă-administrativă, în pofida constatării instanței a quo prezentarea corectă a acestuia din urmă, având în vedere lipsa condițiilor prevăzute la art. 96 alineatul (2) din Legea privind instanța contencioasă-administrativă pentru prezentarea unui recurs în casație, și anume că încălcarea dispozițiilor care nu se încadrează în organele comunității autonome a fost decisivă pentru concluzia la care a ajuns hotărârea, ceea ce trebuia să fie acreditat în mod corespunzător de către reclamant în Casație, explicând motivele pentru care încălcarea acestor dispoziții ar fi contribuit în mod decisiv la un astfel de rezultat. Curtea arată că Tribunalul Constituțional a respins, de asemenea, acțiunea d prezentat de societatea reclamantă, în măsura în care decizia atacată nu a fost nerațională sau arbitrară, iar întrebarea dacă dreptul în cauză era sau nu dreptul comunității autonome în sensul articolului 93 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă, constituia o simplă problemă de interpretare a legalității obișnuite care nu intră sub incidența jurisdicției constituționale. Curtea reamintește că nu are ca sarcină să se substituie instanțelor interne. C a fost, în primul rând, autorităților naționale, în special curților și instanțelor, pe care le deleagă legislației interne (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Brualla Gómez de la Torrec. Spania din 19 decembrie 1997, Recuperare 1997-VIII, p. 2955, § 31, și Edificaciones March Gallego S.A. din 19 februarie 1998, Rec., 1998-I, p. 290, § 33), și nu va înlocui propria sa apreciere a dreptului lor la dreptul de a le, în lipsa unei arbitrari (a se vedea, printre altele, Hotărârea Tejedor Garcíac. Spania din 16 decembrie 1997, Rec., 1997-VIII, p. 2796, § 31). Acest lucru este valabil și în ceea ce privește interpretarea de către instanțe a condițiilor impuse în mod legal pentru depunerea recursurilor în casare. În principiu, instanțele interne trebuie să asigure respectarea acestor condiții în cadrul propriilor proceduri. În opinia Curții, interpretarea care trebuie acordată articolelor 93 și 96 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă și condițiile de aplicare a acesteia este o chestiune care intră sub incidența curților și instanțelor spaniole. Această interpretare nu poate în nici un caz să fie calificată drept "arbitrară," de nerațională sau de natură să afecteze echitatea procedurii. În lumina principiilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției, Curtea consideră că nimic din dosar nu permite identificarea unei aparente încălcări de către instanțele spaniole a drepturilor recunoscute la art. 6 din Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din Convenție. În ceea ce privește litigiul societății reclamante întemeiat pe art. 13 din Convenție, Curtea amintește că, atunci când dreptul revendicat este un drept cu caracter civil, art. 6 alineatul (1) constituie o lex specialis în raport cu art. 13, ale cărui garanții se găsesc absorbite de aceasta (a se vedea, printre altele, Hotărârea British-American Tobacco Company Ltd c. Țările de Jos din 20 octombrie 2006 În consecință, Curtea consideră că această parte a cererii este inadmisibilă și în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte