AFFAIRE JAFFREDOU CONTRE LA FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Versement des sommes prévues dans le règlement amiable.
AFFAIRE JAFFREDOU CONTRE LA FRANCE (CtEDO, 2000)
Rezoluția DH (2000) 59
referitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
din 19 mai 1999 (definitivă la 19 august 1999)
în cauza Jaffredou contra Franței
(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000,
la cea de-a 709-a reuniune a Delegaților Miniștrilor)
Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția"),
Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 mai 1999 în cauza Jaffredou și transmisă, odată definitivă, Comitetului Miniștrilor în temeiul art. 44 din Convenție;
Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 39843/98) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 24 ianuarie 1998 în temeiul fostului art. 25 din Convenție, de către dl Yves Jaffredou, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul art. 5 paragraful 2 din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul de cerere privind durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor civile;
Considerând că în hotărârea sa din 19 mai 1999, Curtea, după ce a luat act de o reglementare amiabilă la care au ajuns Guvernul Statului pârât și reclamantul, și după ce s-a asigurat că reglementarea se baza pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție sau în Protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o scoată de pe rol;
Considerând că, conform termenilor reglementării amiabile, s-a convenit ca Guvernul Franței să plătească reclamantului suma de 20.000 franci francezi;
Reamintind că art. 44 paragraful 2 din Regulamentul Curții prevede că scoaterea de pe rol dă naștere unei hotărâri care, odată finală, este comunicată de Președinte Comitetului Miniștrilor pentru a-i permite acestuia să supravegheze, conform art. 46 paragraful 2 din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au putut fi subordonate desistarea sau soluționarea litigiului;
Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea fostului art. 54 care, în prezent, se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție;
Asigurându-se că la 18 ianuarie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută prin reglementarea amiabilă,
Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție în prezenta cauză.