Iuliano A. și L. împotriva Italiei

Rezoluția DH (2000) 71\nreferitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului\ndin 2 noiembrie 1999\nîn cauza Iuliano A. și L. împotriva Italiei\n(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000,\ncu ocazia celei de-a 709-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor)\nComitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția„),\nAvând în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 2 noiembrie 1999 în cauza Iuliano A. și L. și transmisă la aceeași dată Comitetului Miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție;\nReamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 35756/97) îndreptată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 10 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul Antonio Iuliano și domnul Luigi Iuliano, resortisanți italieni, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5, paragraful 2, din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul lor de cerere privind durata excesivă a unei proceduri penale;\nConsiderând că în hotărârea sa din 2 noiembrie 1999 Curtea, după ce a luat act de o soluționare amiabilă la care ajunseseră Guvernul Statului pârât și reclamanții,

și după ce s-a asigurat că soluționarea era bazată pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocoalele sale, a decis, în unanimitate, scoaterea acesteia de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră;\nConsiderând că, în temeiul soluționării amiabile, s-a convenit că Guvernul Italiei va vărsa fiecărui reclamant, de la notificarea hotărârii, 15.000.000 lire italiene cu titlu de prejudicii moral și material și 4.000.000 lire italiene cu titlu de cheltuieli și spese, adică suma totală de 38.000.000 lire italiene;\nReamintind că articolul 44, paragraful 2, din Regulamentul Curții prevede că scoaterea de pe rol dă naștere unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de Președinte Comitetului Miniștrilor pentru a-i permite să supravegheze, conform articolului 46, paragraful 2, din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au putut fi subordonate desistarea sau soluția litigiului;\nAvând în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea fostului articol 54 care în mod imediat se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție;\nFiind asigurat că la 17 februarie 2000, Guvernul Statului pârât vărsase reclamanților sumele prevăzute de soluționarea amiabilă;\nReamintind că,

în ceea ce privește capătul de cerere al reclamanților declarat admisibil în această cauză, Comitetul Miniștrilor este în prezent sesizat cu controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de decizii ale Comitetului Miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenție, prin care se constată o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața jurisdicțiilor penale italiene;\nConsiderând în această privință că autoritățile italiene au indicat Comitetului Miniștrilor că erau în curs de elaborare și de adoptare a unor noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt problemei grave a duratei excesive a acestor proceduri și pentru a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele menționate anterior,\nDeclară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție în prezenta cauză.

Résolution DH (2000) 71 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 2 novembre 1999 dans l’affaire Iuliano A. et L. contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000, lors de la 709 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 2 novembre 1999 dans l’affaire Iuliano A. et L. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35756/97) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Antonio Iuliano et M. Luigi Iuliano, ressortissants italiens, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale ; Considérant que dans son arrêt du 2 novembre 1999 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris acte de l'engagement des parties à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie verserait à chaque requérant, dès la notification de l'arrêt, 15 000 000 de lires italiennes au titre des préjudices moral et matériel, et 4 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 38 000 000 de lires italiennes ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 17 février 2000,

le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues par le règlement amiable ; Rappelant que, en ce qui concerne le grief des requérants déclaré recevable dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l'exécution de plusieurs arrêts de la Cour et d'un nombre considérable de décisions du Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de procédures devant les juridictions pénales italiennes ; Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu'elles étaient en train d'élaborer et d'adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires susmentionnées, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.