AFFAIRE COCCA c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle (règlement amiable)
AFFAIRE COCCA c. ITALIE (CtEDO, 2000)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA COCCA c. ITALIA (solicitarea nr. 42996/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Cocca c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Fischbach Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera consiliului la 30 mai 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. La 7 octombrie 1997, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în conformitate cu art. 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume Convenția privind drepturile omului. Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul de dosar 42996/98. Reclamantul este reprezentat de dl A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian (adică, l'e's a fost reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. la intersecția dintre art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 4 ianuarie 2000 și la 24 februarie 2000 pentru solicitant, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 4 decembrie 1991, reclamantul a înaintat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 8 ianuarie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima ședință la 10 februarie 1993. În ziua următoare, reclamantul a solicitat o trimitere. 1993, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca în ziua de 18 aprilie 1994 să se delibereze cazul. În acea zi, părțile au solicitat o trimitere. Prin decizia din 28 septembrie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 6 octombrie 1994, judecătorul a respins cererea reclamantului. La 23 noiembrie 1994, acesta din urmă a interjetat la Tribunalul din Benevent. În ianuarie 1995, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a stabilit ședința pledoariilor la 17 mai 1995. Această audiere a avut loc, după trei trimiteri din oficiu, la 26 februarie 1997. În acea zi, tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 22 octombrie 1997. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 30 octombrie 1997, instanța a acceptat parțial cererea reclamantului. ÎN DREPT la 25 ianuarie 1999, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 42996/98, introdusă de dl Cocca, guvernul italian oferă acesteia suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 11 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 11 00 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, având ca origine recursul nr. 42995/95 pe care l-am introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.