Kuzdubowski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE PARTICIPALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 38814/97 de Mieczysław KU δDUBOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 6 iulie 2000 în calitate de Camera compusă de judecători G. Ress, Președintele A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, V. Butkevych, J. Hedigan, dna S. Botoucharova [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 mai 1995 și înregistrată la 28 noiembrie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național polonez, născut în 1937 și rezidentă în Kalisz.

El este inginer chimic de profesie. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat în Zjednoczone Zakłady Gazów Technicznych din Varșovia, o societate deținută de stat, care a fost ulterior achiziționată de Liquid Carbonic Poland Ltd. În 1989, reclamantul și colegul său T.J. au inventat un nou sistem modernizat de gestionare a apei pentru compania lor ( proiect racjonalizatorski pt. Modernizacja gospodarki wodnej w WGT Polgaz ). Sistemul a intrat în vigoare în martie 1990. În conformitate cu legislația relevantă, reclamantul și T.J. ar fi trebuit să fi fost remunerate pentru proiectul lor. Ei au ajuns la decontarea cu societatea în ceea ce privește plata, dar nu a fost efectuată.

ulterior, reclamantul și T.J. au depus în judecată declarația lor de credit la Curtea Regională de Varșovia (Sīd Wojewódzki) În cursul procedurii, reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat. La 29 iunie 1993, Curtea Regională de Varșovia a ordonat reclamantului să plătească taxe de judecată. Mai târziu, la o dată neespecificată, Curtea i-a acordat o scutire de taxe de judecată. Curtea a desfășurat audieri la 27 octombrie 1993, 27 aprilie 1994, 23 iunie și 23 octombrie 1996. La 14 octombrie 1994, Curtea a solicitat reclamantului să prezinte dovezi documentare, iar la 22 octombrie 1994, el a prezentat la instanță documentele relevante. La 20 ianuarie 1997, instanța a ordonat obținerea unor dovezi de experți, dar a făcut trimitere la o instituție incompetentă.

În scrisoarea sa din 26 iunie 1997, reclamantul a solicitat instanței să își anuleze decizia de a obține un nou raport de experți și de a determina cererea pe baza dovezilor în care se afla în acel moment. Cu toate acestea, la 8 iulie 1997, instanța a ordonat obținerea de probe de la un nou expert. Curtea regională de Varșovia a pronunțat hotărârea la 2 martie 1998 în absența reclamantului. El nu a respectat cerințele formale de depunere a apelului, ceea ce a determinat că apelul său a fost în cele din urmă respins de Curtea de Apel din Varșovia ( Sād Apelacyjny ) la 5 februarie 1999. Reclamantul se plânge în legătură cu durata procedurii, nu invocă nicio dispoziție specifică a Convenției. Reclamantul, fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, se plânge, de asemenea, că procedura a fost nedrept.

HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în legătură cu durata procedurii. Curtea constată că această plângere este examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul Curții, să notifice această plângere guvernului contestat. Curtea constată că această plângere este, de asemenea, examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea reamintește că obligația de a epuiza căile de recurs interne prevăzută la art. 35 § 1 din Convenție impune, de asemenea, persoanei fizice să respecte normele procedurale aferente remediului.

Incapacitatea de a face acest lucru, sau o greșeală în acest sens, va contribui la respectarea acestei obligații a persoanei (Eur. Comm. HR, nr. 21782/93, dec. 26.6.95, D.R. 82-A, p. 5). În cazul în cauză, Curtea constată că, atunci când a depus recursul împotriva hotărârii Curții Regionale de la Varșovia din 2 martie 1998, nu a respectat cerințele formale prevăzute de legislația poloneză în ceea ce privește aceste apeluri. În consecință, această parte a cererii este inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne în sensul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN Examinarea plângerii reclamantului că durata procedurii în cazul său a depășit un „temp de motivație” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii.

Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmate de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). vă rugăm să eliminați numele judecătorului înlocuitor, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 38814/97 by Mieczysław KUŹDUBOWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 July 2000 as a Chamber composed of Mr G. Ress, President , Mr A. Pastor Ridruejo, Mr L. Caflisch, Mr J. Makarczyk, Mr V. Butkevych, Mr J. Hedigan, Mrs S. Botoucharova , judges , [Note1] and Mr V. Berger, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 26 May 1995 and registered on 28 November 1997, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Polish national, born in 1937 and residing in Kalisz.

He is a chemical engineer by profession. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was employed in the Zjednoczone Zakłady Gazów Technicznych in Warsaw, a state owned company which was subsequently acquired by the Liquid Carbonic Poland Ltd. In 1989 the applicant and his colleague T.J. invented a new, modernised system of water management for their company ( projekt racjonalizatorski pt. Modernizacja gospodarki wodnej w WGT Polgaz ). The system came into use in March 1990. Under the relevant legislation the applicant and T.J. should have been remunerated for their project. They had reached the settlement with the company in respect to the payment but it was not effected.

Subsequently, the applicant and T.J. sued the company for payment. They filed their statement of claim with the Warsaw Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) on 19 May 1993. In the course of the proceedings the applicant was not represented by a lawyer. On 29 June 1993 the Warsaw Regional Court ordered the applicant to pay court fees. Later, on an unspecified date the court granted him an exemption from court fees. The court held hearings on 27 October 1993, 27 April 1994, 23 June and 23 October 1996. On 14 October 1994 the court requested the applicant to produce documentary evidence. On 22 October 1994 he submitted the relevant documents to the court. On 20 January 1997 the court ordered that expert evidence be obtained but it referred the matter to an incompetent institution.

In his letter of 26 June 1997 the applicant requested the court to reverse its decision to obtain a new expert report and to determine the claim on the basis of evidence as it stood at the time. Despite that, on 8 July 1997, the court ordered that evidence from a new expert be obtained. The Warsaw Regional Court gave judgment on 2 March 1998 in the applicant’s absence. He failed to comply with the formal requirements for lodging an appeal, which resulted in his appeal being eventually rejected by the Warsaw Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) on 5 February 1999. COMPLAINTS 1. The applicant complains about the length of the proceedings. He does not invoke any specific provision of the Convention.

2. The applicant, without invoking any provision of the Convention, also complains that the proceedings were unfair. THE LAW 1. The applicant complains about the length of the proceedings. The Court finds that this complaint falls to be examined under Article 6 § 1 of the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of the Court, to give notice of this complaint to the respondent Government. 2. The applicant further complains that the proceedings in question were unfair. The Court finds that this complaint also falls to be examined under Article 6 § 1 of the Convention.

However, the Court recalls that the obligation to exhaust domestic remedies contained in Article 35 § 1 of the Convention also requires the individual to follow the procedural rules attached to the remedy. Failure to do so, or a mistake in so doing, will vitiate the individual’s compliance with that obligation (Eur. Comm. HR, no. 21782/93, Dec. 26.6.95, D.R. 82-A, p. 5). In the present case, the Court finds that the applicant, when lodging his appeal against the judgment of the Warsaw Regional Court of 2 March 1998, failed to comply with the formal requirements laid down by Polish law in respect of such appeals. It follows that this part of the application is inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint that the length of the proceedings in his case exceeded a “reasonable time” within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Judges names are to be followed by a COMMA and a MANUAL LINE BREAK (Shift+Enter). When inserting names via AltS please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)