PELLEGRINI ADOLFO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția Finală DH (2000) 100

Drepturile Omului

Cererea nr. 14200/88

Pellegrini Adolfo împotriva Italiei

(adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iulie 2000,

în cadrul celei de-a 716-a

reuniuni a Delegaților Miniștrilor)

Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”),

Având în vedere Rezoluția interimară DH (97) 15, adoptată la 28 ianuarie 1997 în cauza Pellegrini Adolfo împotriva Italiei, în care Comitetul de Miniștri a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 1, paragraful 1, din Protocolul nr. 1, pe de o parte în ceea ce privește suspendarea legislativă a executării unei măsuri de expulzare a chiriașului reclamantului și, pe de altă parte, în ceea ce privește imposibilitatea reclamantului de a obține concursul forței publice din cauza funcționării defectuoase a biroului executărilor silite din Roma și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului;

Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile formulate de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urma să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 20 iulie 1998;

Întrucât în cadrul celei de-a 640-a

reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 25 septembrie 1998, conform articolului 32, paragraful 2, din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 15 000 000 de lire italiene cu titlu de prejudiciu moral și 1 000 000 de lire italiene cu titlu de cheltuieli și taxe, adică suma totală de 16 000 000 de lire italiene, și că ar fi plătibile dobânzi pentru orice sumă neachitată, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite la nivelul legal aplicabil la data prezentei decizii, înțelegându-se că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până la ziua punerii la dispoziție a plății complete;

Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 28 ianuarie 1997 și 25 septembrie 1998, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acestora conform articolului 32, paragraful 4, din Convenție;

Întrucât la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri fuseseră transmise autorităților direct implicate;

Întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că Guvernul Statului pârât vărsase reclamantului suma totală de 16 000 000 de lire italiene ca satisfacție echitabilă la 30 decembrie 1998, în săptămâna ce a urmat expirării termenului stabilit, și că astfel nu se datorau dobânzi moratorii conform deciziei sus-menționate a Comitetului de Miniștri privind satisfacția echitabilă,

Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Italiei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale DH (2000) 100

Droits de l’Homme

Requête n° 14200/88

Pellegrini Adolfo contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 juillet 2000,

lors de la 716

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (97) 15, adoptée le 28 janvier 1997 dans l’affaire Pellegrini Adolfo contre l’Italie, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article

1, paragraphe

1, du Protocole N° 1 d’une part en ce qui concerne la suspension législative de l’exécution d’une mesure d’expulsion du locataire du requérant et, d’autre part en ce qui concerne l’impossibilité pour le requérant d’obtenir le concours de la force publique en raison du mauvais fonctionnement du bureau des exécutions forcées de Rome, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 20 juillet 1998 ;

Attendu que lors de la 640

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 25 septembre 1998, conformément à l’article 32, paragraphe

2, de la Convention, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 15

000 000 de lires italiennes au titre du préjudice moral, et 1 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 16 000 000 de lires italiennes, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 28 janvier 1997 et 25 septembre 1998, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que le rapport de la Commission et les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant, la somme totale de 16 000 000 de lires italiennes comme satisfaction équitable le 30

décembre 1998, dans la semaine ayant suivi l’expiration du délai imparti, et qu’ainsi des intérêts moratoires n’étaient pas dus conformément à la décision précitée du Comité des Ministres sur la satisfaction équitable,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.