AFFAIRE INTRIERI CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2007)155 [1] Executarea deciziilor Comitetului miniștrilor în cauza Intrieri împotriva Italiei (solicitarea nr 16609/90, Rezoluția interimară DH(97)50 din 28 ianuarie 1997) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția" Având în vedere Rezoluția interimară DH(97)50, adoptată la 28 ianuarie 1997 în cauza Intrieri împotriva Italiei, în care Comitetul de Miniștri a ajuns la concluzia că a avut loc o încălcare a articolului 8 din convenție, din cauza duratei excesive a procedurilor inițiate de recurentă pentru a contesta hotărârea prin care își declară fiul adoptiv Prin urmare, suspendarea drepturilor părintești și a contactelor cu copilul și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului Având în vedere faptul că Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie în momentul transmiterii raportului său cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată părții solicitante, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 23 septembrie 1997; Așteptând ca, în cadrul celei de-a 610-a reuniuni a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 15 decembrie 1997, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) anterior din convenție, că guvernul de la Ö stat pârât trebuia să plătească părții reclamante ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 60 000 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul moral și 5 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 65 000 000 de lire italiene și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 28 ianuarie 1997 și 15 decembrie 1997, având în vedere obligația pe care o are la adresa Italiei de a se conforma art. 32 alin. (4) anterior din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor Comitetului, pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză; Așteptând ca Comitetul miniștrilor să se asigure că guvernul statului pârât a plătit părții reclamante la 24 februarie 1998, în termenul stabilit, suma totală de 65 000 000 000 de lire italiene ca satisfacție echitabilă, DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 783-a reuniuni a Delegaților miniștrilor (6 martie 2002), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 anterior din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: în cazul de față. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)155 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma Rezoluției interimare DH(1997)50 a Comitetului de Miniștri și la decizia sa din 15/12/1997 în cauza Intrieri împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei lacului se referă la încălcarea dreptului recurentei la respectarea vieții sale familiale, din cauza duratei excesive a procedurilor, în special în fața Curții de Casație, inițiate de recurentă pentru a contesta hotărârea prin care se declară fiul său adoptiv Prin urmare, procedurile în cauză au început în 1986, când fiul recurentei avea 12 ani, și au încetat în 1992, fără a se ajunge la o decizie finală în fond, deoarece copilul a atins între timp majoritatea (încălcarea articolului 8). Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale 000 000 de lire italiene (30 987 de euro) 5 000 000 de lire italiene 582 de euro) 000 000 de lire italiene (33 569 de euro) plătit la 24 februarie 1998, în termenul b) Măsuri individuale Procedurile în cauză în acest caz se încheiaseră deja atunci când s-a constatat încălcarea convenției și nu s-a ajuns la o decizie finală în fond, deoarece fiul reclamantei a atins între timp majoritatea. Ulterior, acesta din urmă s-a întors să locuiască cu mama sa. II. Măsuri generale privind sensibilizarea au fost adoptate pentru a preveni, pe cât posibil, noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză. În primul rând, Consiliul Superior al Magistraturii italiene (C.S.M.) a adoptat, în iulie 2000, o rezoluție adresată judecătorilor și șefilor birourilor judiciare, subliniind necesitatea de a adopta orice măsură utilă pentru eliminarea întârzierilor nejustificate în acest tip de proceduri care necesită o atenție specială. CSM a insistat pe lângă autoritățile competente să se asigure, printre altele, că prima ședință și/sau ședința dezbaterii este stabilită în termen scurt, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene în materie de durată a procedurilor, care împiedică comportamentul dilatoriu și inculpat. În orice caz, se asigură că cererile de trimitere ale părților și motivele trimiterilor sunt înscrise în procesul-verbal al landului se asigură că expertul tehnic și alți adjuvanți ai instanței respectă termenele și raportează orice întârziere care poate fi atribuită comportamentului părților. depun deciziile în termenele prevăzute de lege și se asigură că modulul îndeplinește în timp util formalitățile necesare (comunicații, notificări etc.). să obțină toate informațiile relevante privind cauzele la locul de muncă care au loc în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și să intervină în procesele în curs de desfășurare la nivel național prin adoptarea oricărei măsuri adecvate pentru eliminarea cauzelor întârzierii, prin anticiparea, dacă este cazul, a faptului că au loc și, în orice caz, prin respectarea instrucțiunilor de mai sus. C.S.M. a decis, de asemenea, să includă domeniul drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene în toate cursurile de formare inițială pentru auditorii de justiție, programul anual al cursurilor de formare continuă, precum și în cursurile de formare descentralizată. În plus, în mai 2001, el a promovat organizarea de seminarii la nivel național și local pentru a instrui persoanele care lucrează în domeniul dreptului de familie, în special judecătorii instanțelor pentru copii, cu cerințele Convenției, cum ar fi dispozițiile jurisprudenței de la Strasbourg în acest domeniu. În ceea ce privește problema mai generală a funcționării sistemului judiciar în Italia, guvernul își reafirmă angajamentul de a elabora, până la 1 noiembrie 2008, o nouă strategie eficientă și de a informa periodic Comitetul miniștrilor cu privire la reflecțiile asupra strategiei care trebuie puse în aplicare și asupra progreselor înregistrate în acest domeniu (a se vedea Rezoluțiile DH(97)336, DH(99)437, ResDH(2000)135, ResDH(2005)114 și CM/ResDH(2007)2). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul Italiei consideră că, având în vedere informațiile de mai sus, el și-a îndeplinit în acest caz obligațiile care decurg din vechiul articol 32 din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 19 decembrie 2007 cu ocazia celei de-a 1013-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2007)155

[1]

Exécution des décisions du Comité des Ministres dans l’affaire

Intrieri contre l’Italie

(Requête n

o

16609/90, Résolution intérimaire DH(97)50 du 28 janvier 1997)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article

32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la Convention

»),

Vu la Résolution intérimaire DH(97)50, adoptée le 28 janvier 1997 dans l’affaire Intrieri contre l’Italie, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article

8 de la Convention, en raison de la durée excessive des procédures engagées par la requérante pour contester la décision judiciaire déclarant son fils «

adoptable

» et, de ce fait, suspendant ses droits parentaux et ses contacts avec l’enfant, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme

;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder à la partie requérante, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 23 septembre 1997 ;

Attendu que lors de la 610e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 15 décembre 1997, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 60 000 000 de lires italiennes au titre du préjudice moral et 5 000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 65

000

000

de lires italiennes, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 28 janvier 1997 et 15 décembre 1997, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises à la suite des décisions du Comité, pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante le 24 février 1998, dans le délai imparti, la somme totale de 65 000 000 de lires italiennes comme satisfaction équitable,

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres (6 mars 2002), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)155

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à

la Résolution intérimaire DH(1997)50 du Comité des Ministres

et à sa décision du 15/12/1997

dans l’affaire Intrieri contre l’Italie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit de la requérante au respect de sa vie familiale, en raison de la durée excessive des procédures, notamment devant la Cour de cassation, engagées par la requérante pour contester la décision judiciaire déclarant son fils «

adoptable

» et, de ce fait, suspendant ses droits parentaux et ses contacts avec l’enfant. Les procédures en question ont commencé en 1986, lorsque le fils de la requérante avait douze ans, et ont cessé en 1992, sans aboutir à une décision finale au fond, car l’enfant avait entre-temps atteint sa majorité (violation de l’article 8).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

-

60

000 0000 de lires italiennes

(30

987 euros)

5 000

000 de lires italiennes

(2

582 euros)

65

000 000 de lires italiennes

(33

569 euros)

Payé le 24 février 1998, dans le délai

b) Mesures individuelles

Les procédures en question dans cette affaire avaient déjà pris fin lorsque la violation de la Convention a été constatée. Elles n’ont pas abouti à une décision finale au fond, car le fils de la requérante avait entre-temps atteint sa majorité. Par la suite, ce dernier est retourné vivre avec sa mère.

II.

Mesures générales

Des

mesures de sensibilisation

ont été adoptées pour prévenir, autant que possible, de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire.

En premier lieu, le Conseil Supérieur de la Magistrature italienne (C.S.M.) a adopté, en juillet 2000, une résolution adressée aux juges et aux dirigeants des bureaux judiciaires, soulignant la nécessité d’adopter toute mesure utile pour éliminer les retards injustifiés dans ce type de procédures qui requièrent une diligence spéciale.

Le C.S.M. a insisté auprès des autorités compétentes pour que, notamment, elles:

-

veillent à ce que la première audience et/ou l’audience du débat soit fixée dans des délais brefs, en conformité avec la jurisprudence de la Cour européenne en matière de durée des procédures

;

-

empêchent les comportements dilatoires et les audiences «

à vide

», et en tout cas s’assurent que les demandes de renvoi des parties et les motifs des renvois soient inscrits au procès-verbal de l’audience

;

-

veillent à ce que l’expert technique et les autres auxiliaires du juge respectent les délais et signalent tout éventuel retard attribuable au comportement des parties

;

-

déposent les décisions dans les délais prévus par la loi et veillent à ce que le Greffe effectue en temps voulu les formalités requises (communications, notifications,

etc.

)

;

-

se procurent toutes les informations utiles sur les affaires à l’origine de requêtes à la Cour européenne des droits de l’homme et interviennent dans les procès pendants au plan national en adoptant toute mesure apte à éliminer les causes du retard, en anticipant, le cas échéant, l’audience et en suivant en tout cas les instructions ci-dessus.

Le C.S.M a également décidé d’inclure la matière des droits de l’homme et la jurisprudence de la Cour européenne dans tous les cours de formation initiale pour auditeurs de justice, le programme annuel des cours de formation continue, ainsi que dans les cours de formation décentralisée.

De plus, en mai 2001, il a promu l’organisation de séminaires, à niveau national et local, pour former les personnes travaillant dans le domaine du droit de famille, et notamment les magistrats des tribunaux pour enfants, aux exigences de la Convention, telle qu’interprétée par la jurisprudence de Strasbourg dans ce domaine.

En ce qui concerne le problème plus général du fonctionnement du système judiciaire en Italie, le gouvernement réaffirme son engagement d’élaborer au plus tard avant le 1er novembre 2008 une nouvelle stratégie efficace et de tenir le Comité des Ministres régulièrement informé des réflexions relatives à la stratégie à mettre en œuvre et aux progrès accomplis en la matière (voir

les Résolutions DH(97)336, DH(99)437, ResDH(2000)135, ResDH(2005)114 et CM/ResDH(2007)2).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement de l’Italie considère que, compte tenu des informations fournies ci-dessus, il a satisfait dans cette affaire à ses obligations découlant de l’ancien article 32 de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 19 décembre 2007 lors de la 1013e réunion des Délégués des Ministres