E.P. v. ITALY

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 34658/97 de către E.P. împotriva Italiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 7 septembrie 2000 în calitate de Cameră compusă din C.L. Rozakis, Președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, P. Lorenzen, dna M. Tsatsa-Nikolovska, judecătorii A. Kovler [Notă1] și E. Fribergh, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 28 iunie 1996 de la Comisia Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată la 29 ianuarie 1997, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național italian, născut în 1912 și locuiește în Mercato Sanseverino. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Mercato Sanseverino, pe care l-a lăsat M.S. în 1974. Locația s-a prelungit la 31 decembrie 1983, dar a fost prelungită până la 31 decembrie 1987 în temeiul Legii nr. 392/78. Într-o scrisoare a servit locatarului la 4 septembrie 1986, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața Magistratului Mercato Sanseverino. Prin decizia din 30 septembrie 1986, care a fost pus în aplicare în aceeași zi, Mercato Sanseverino Magistratul a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediul să fie pus în aplicare în aceeași zi. La 1 august 1991, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul. La 15 octombrie 1991, el a comunicat chiriașului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 28 octombrie 1991. La 28 octombrie 1991, judecătorul a făcut o încercare de recuperare a posesiunii, care s-a dovedit a fi eșuat, deoarece reclamantul nu a primit asistența poliției în aplicarea ordinului de posesare. La 18 noiembrie 1991, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgenta ca locație pentru fiica sa. La 18 februarie 1992, judecătorul a solicitat poliției locale să furnizeze asistența în aplicarea ordinului de posesie și, în același timp, a suspendat procedura de aplicare până la acordarea asistenței. Între timp, reclamantul susține că a primit ospitalitate de către rudele sale. La începutul anului 1998, chiriașul a evacuat spontan locația. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său. El plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție despre imposibilitatea prelungită de a impune ordinul de posesie al Magistratului. Reclamantul se plâng în continuare, în temeiul articolului 8 din Convenție, că viața sa privată a fost afectată din cauza faptului că a fost forțat să locuiască cu rudele sale. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolelor 8 și 12 din Convenție că a fost împiedicat să se recăsătorească din cauza convicării sale forțate cu rudele sale. Reclamantul se plânge în cele din urmă de o interferență cu corespondența sa, având în vedere că își primește corespondența la adresa rudelor sale diferite. Invocă art. 8 din Convenție. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea în aplicarea ordinii de posesie pe care le-a obținut împotriva locatarului său. Curtea consideră că aceasta nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesară, în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul de procedură, pentru a notifica această parte a cererii guvernului contestat, reclamantul se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenția, cu privire la impactul impozitului de a-și retracta apartamentul în viața sa privată. El se plânge în continuare în conformitate cu articolele 8 și 12 din Convenție că a fost împiedicat să se recăsătorească din cauza concubinării sale forțate cu alți membri ai familiei sale. În cele din urmă, el susține o interferență cu corespondența sa, având în vedere că îl primește la diferite adrese ale rudelor sale care îi oferă ospitalitate. Curtea reamintește că imposibilitatea unei reclamante de a recupera posesia apartamentului său și, prin urmare, de a locui în acest apartament poate ridica o problemă în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea Hotărârea Velosa Barreto c. Portugalia din 21 noiembrie 1995, Serie A nr. 334, § 24). Cu toate acestea, în cazul în cauză, Curtea observă că reclamantul, care susține că viața sa privată a fost afectată de imposibilitatea sa de a-și retracta apartamentul și de nevoia ulterioară de a trăi cu rudele sale, a făcut o declarație legală, la 18 noiembrie 1991, că a avut nevoie urgent de apartament ca cazare nu pentru el însuși, ci pentru fiica sa. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat că intenționează să locuiască în apartamentul în cauză și, în consecință, că întârziarea expulzării chiriașului a interferat cu viața sa privată în așa fel încât să ridice o problemă în temeiul articolelor 8 și 12 din convenție. În concluzie, Curtea a examinat aceste plângeri, dar constată că, în măsura în care acestea au fost justificate și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților invocate de solicitant. Rezultă că aceste plângeri sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinse în temeiul § 4 din aceeași dispoziție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină examinarea plângerilor reclamantului cu privire la întârzierea expulzării chiriașilor; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. Erik Fribergh Președintele grefierului Christos Rozakis [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). Atunci când se introduce denumirile prin intermediul AltS vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 34658/97

by E.P.

against Italy

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7 September 2000 as a Chamber composed of

Mr

C.L. Rozakis,

President

,

Mr

A.B. Baka,

Mr

B. Conforti,

Mr

G. Bonello,

Mr

P. Lorenzen,

Mrs

M. Tsatsa-Nikolovska,

Mr

A. Kovler

,

judges

,

[Note1]

and

Mr

E. Fribergh,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 28 June 1996 and registered on 29 January 1997,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is an Italian national, born in 1912 and living in Mercato Sanseverino.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is the owner of an apartment in Mercato Sanseverino, which he had let to M.S. in 1974. The lease was due to expire on 31 December 1983, but was extended until 31 December 1987 pursuant to Law No. 392/78.

In a writ served on the tenant on 4 September 1986, the applicant communicated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Mercato Sanseverino Magistrate.

By a decision of 30 September 1986, which was made enforceable on the same day, the Mercato Sanseverino Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises

be vacated by 30 June 1989.

On 1 August 1991, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

On 15 October 1991, he served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 28 October 1991.

On 28 October 1991, the bailiff made an attempt to recover possession, which proved unsuccessful, as the applicant was not granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.

On 18 November 1991, the applicant made a statutory declaration that he urgently required the premises as accommodation for his daughter.

On 18 February 1992, the bailiff asked the local police to provide their assistance in enforcing the order for possession and at the same time suspended the enforcement proceedings until the assistance would be granted.

In the meantime, the applicant alleges to have been given hospitality by his relatives.

At the beginning of 1998, the tenant spontaneously vacated the premises.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 about his prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of his apartment.

2.

He complains under Article 6 § 1 of the Convention about the prolonged impossibility to enforce the Magistrate’s order for possession.

3.

The applicant further complains under Article 8 of the Convention that his private life was affected on account of his being forced to cohabit with his relatives.

4.

The applicant further complains under Articles 8 and 12 of the Convention that he was prevented from remarrying on account of his forced cohabitation with his relatives.

5.

The applicant finally complains about an interference with his correspondence, given that he receives his mail at the address of different relatives of his. He invokes Article 8 of the Convention.

THE LAW

1.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 and Article 6 § 1 of the Convention about the delay in the enforcement of the order for possession that he had obtained against his tenant.

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule

54

§

3

(b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant also complains under Article 8 of the Convention about the impact of the impossibility of repossessing his apartment on his private life. He further complains under Articles 8 and 12 of the Convention that he was prevented from remarrying on account of his forced cohabitation with other members of his family. He finally alleges an interference with his correspondence, given that he receives it at the different addresses of his relatives who give him hospitality.

The Court recalls that the impossibility for an applicant to recover possession of his apartment and thus to live in that apartment may raise an issue under Article 8 of the Convention (see the Velosa Barreto v. Portugal judgment of

21 November 1995, Series A no.

334, § 24).

In the present case, however, the Court observes that the applicant, who claims that his private life was affected by his impossibility of repossessing his apartment and by the subsequent need of living with his relatives, made a statutory declaration, on 18 November 1991, that he urgently needed the apartment as accommodation not for himself but for his daughter. In these circumstances, the Court considers that the applicant has failed to prove that he intended to live in the apartment in question and accordingly that the delay in the eviction of the tenant interfered with his private life in such a manner as to raise an issue under Articles 8 and 12 of the Convention.

In conclusion, the Court has examined these complaints but finds that, insofar as they have been substantiated and in so far as the matters complained of are within its competence, they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms invoked by the applicant.

It follows that these complaints are manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected under § 4 of the same provision.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaints about the delay in the eviction of the tenant;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Registrar

President

[Note1]

Judges names are to be followed by a

COMMA

and a

MANUAL

LINE

BREAK

(Shift+Enter). When inserting names via

AltS

please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)