E.T. împotriva Finlandei

[TRADUCERE] (...) ÎN FAVOAREA recurentei [E.T.] este un resortisant finlandez care trăiește la Oulunsalo. În fața Curții, aceaceasta este reprezentată de domnul Mikko Hunnakko, avocat care exercită la Helsinki. Faptele cauzei, expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 septembrie 1993, Adunarea Municipală din Kempel (kunnanvaltuusto, kommunfullmäktige ) a decis să elimine postul ocupat de reclamantă (secretar al serviciului de personal) începând cu 21 aprilie 1994, ca urmare a unei modificări a organigramei personalului municipal. La 7 februarie 1994, consiliul municipal (kunnanhallitus, kommunstyrelsen) a confirmat că ar fi concediată.

În calitate de secretar al personalului, recurenta supraveghea calcularea salariilor și a aspectelor conexe, interpreta și aplica acordurile colective relevante funcționarilor și angajaților municipali angajați permanent, planifica formarea personalului și stabili programul de lucru al municipalității în ceea ce privește administrarea personalului. Odată cu reorganizarea prevăzută, anumite funcții trebuiau să fie delegate diverselor departamente și funcționari, în timp ce altele trebuiau preluate de secretarul pentru afaceri agricole și de secretarul pentru urbanism, iar altele trebuiau pur și simplu eliminate.

Recurenta a făcut apel la aceste două decizii, susținând, printre altele, că eliminarea postului său nu era justificată de motive întemeiate și nu a fost precedată de negocieri statutare cu sindicatul său; în plus, această măsură încălca legea din 1986 privind paritatea (laki naisten ja miesten välisestä tasa-arvosta, jämställdhet mellan kvinnor och män 609/1986) în măsura în care aceasta se baza, printre altele, pe absența sa profesională din cauza a două concedii de maternitate și a concediilor parentale. Pe de altă parte, Comisia a contestat decizia consiliului municipal care confirmă concedierea sa și calculul pe care l-a făcut în termenul de preaviz. La 21 octombrie 1994, Tribunalul Administrativ de District (Länninoikeus, lätten În special, el a considerat că postul de la … Documentele din dosar nu conțineau nici o indicație care să arate că recurenta ar fi făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex.

Termenul de notificare nu a fost calculat greșit. La 14 septembrie 1995, Curtea Administrativă Supremă (Korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen Curtea a transmis Curții un aviz din partea Ombudsmanului pentru paritate (tasa-arvovaltuutettu, jämställdhetsombudsmannen) din 13 martie 1995. Curtea primise, de asemenea, observațiile ca răspuns din partea Consiliului municipal, care nu fuseseră comunicate reclamantei înainte de luarea deciziei. GRIEF Recurenta se plânge că nu a fost ascultată în mod echitabil și public, în defavoarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. Aceasta contestă rezerva emisă de Finlanda în temeiul articolului 6 alineatul (2) din dreptul de a fi ascultată de instanțele administrative de district și de Curtea Administrativă Supremă.

În cazul său, tribunalul administrativ d ouulu ar fi trebuit să țină o audiere, în special din cauza faptului că concedierea sa nu a fost motivată în mod corespunzător. În plus, Curtea Administrativă Supremă nu l-a ascultat cu privire la observațiile municipalității cu privire la acțiunea sa, în timp ce motivele invocate de această instanță nu fuseseră expuse anterior și se pare că ar fi fost reflectate în argumentele municipalității. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 din Convenție, recurenta susține că postul său municipal nu poate fi asimilat celui al unui funcționar al statului. Chiar dacă ar putea fi considerat funcționar în sensul articolului 6, această dispoziție ar trebui să se aplice acestei categorii profesionale ca oricare alta.

Recurenta se plânge că nu a fost ascultată în mod echitabil și public, în detrimentul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special deoarece Curtea Administrativă Supremă nu a ținut cuvânt cu cuvânt cu privire la observațiile municipalității referitoare la apelul său. La art. 6 alineatul (1) dispune, în pasajele sale relevante Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de o instanță (...) stabilită prin lege, care va hotărî (...) contestațiile asupra drepturilor sale (...) cu caracter civil (...) Noțiunea de proces echitabil consacrată prin art. 6 implică în special dreptul părților la un proces de a avea cunoștință de toate elementele de probă sau de observațiile prezentate și de a le comenta (a se vedea în special Hotărârile Kerojärvi c. Finlanda din 19 iulie 1995, seria A nr. 322, și Nederöst-Huberc.

Elveția din 18 februarie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-I. Înainte de a evalua dacă procedura în ansamblul său a fost echitabilă în sensul articolului 6 alineatul (1), Curtea trebuie să verifice dacă dreptul recurentei de a-și păstra postul era un drept civil de natură civilă În acest sens, trebuie să se țină seama de faptul că, în speță, procedura se referea la revocarea unui funcționar care lucrează în funcția publică (hotărârile Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, EHR 2000, și Pellegrin c. Franța [GC], nr. 28541/95, EHR 1999-VIII).

Întrucât a adoptat un criteriu funcțional bazat pe natura funcțiilor și responsabilităților desfășurate de funcționar, Curtea a decis să nu intre în sfera de aplicare a art. 6 alin. (1) din Convenție decât litigiile prezentate de agenții publici a căror utilizare este caracteristică activităților specifice ale administrației publice, în măsura în care aceasta acționează ca deținătoare a autorității publice însărcinate cu protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice. Prin urmare, Curtea trebuie să se străduiască să stabilească în fiecare caz dacă postul reclamantului cuprinde În conformitate cu obiectul și cu scopul convenției, Curtea adoptă o interpretare restrictivă a excepțiilor de la garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) (a se vedea în special Hotărârea Frydlender menționată anterior, §§ 32 și următoarele, și Hotărârea Pellegrin citată anterior, §§ 64 și următoarele).

Curtea constată că angajarea de secretar la personal ocupat de recurent avea responsabilităi de control și alte responsabilităi situate chiar sub cele ale primarului. Prin urmare, se pare că postul său includea, cel puțin într-o anumită măsură, o participare directă la exercitarea competențelor și obligațiilor conferite sau impuse municipalității de către autoritățile publice, pentru a proteja interesul general al municipalității. În aceste condiții și chiar ținând seama de interpretarea restrictivă a excepțiilor de la garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) menționat anterior, Curtea nu consideră că procedura urmată în cazul recurentei intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.

Prin urmare, art. 6 nu se aplică. raționalizarea Materiae cu dispozițiile Convenției; prin urmare, intenționează să o respingă în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

[TRADUCTION] (…) EN FAIT La requérante [E.T.] est une ressortissante finlandaise vivant à Oulunsalo. Devant la Cour, elle est représentée par M. Mikko Hunnakko, avocat exerçant à Helsinki. Les faits de la cause, exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 23 septembre 1993, l’assemblée municipale de Kempele ( kunnanvaltuusto, kommunfullmäktige ) décida de supprimer le poste occupé par la requérante (secrétaire du service du personnel) à compter du 21 avril 1994, à la suite d’une modification de l’organigramme du personnel municipal. Le 7 février 1994, le conseil municipal ( kunnanhallitus, kommunstyrelsen ) confirma qu’elle serait licenciée.

En tant que secrétaire au personnel, la requérante supervisait le calcul des salaires et questions connexes, interprétait et appliquait les conventions collectives pertinentes aux fonctionnaires et employés municipaux engagés à titre permanent, planifiait la formation du personnel et fixait le programme de travail de la municipalité pour ce qui est de l’administration du personnel. Avec la réorganisation prévue, certaines fonctions devaient être déléguées à divers services et fonctionnaires tandis que d’autres devaient être reprises par le secrétaire aux affaires agricoles et le secrétaire à l’urbanisme, et d’autres, enfin, devaient tout simplement être supprimées.

La requérante fit appel de ces deux décisions, faisant notamment valoir que la suppression de son poste n’était pas justifiée par des motifs valables et n’avait pas été précédée de négociations statutaires avec son syndicat ; en outre, cette mesure enfreignait la loi de 1986 sur la parité ( laki naisten ja miesten välisestä tasa-arvosta, jämställdhet mellan kvinnor och män 609/1986) dans la mesure où elle s’appuyait entre autres sur son absence professionnelle due à deux congés de maternité et à des congés parentaux. Par ailleurs, l’intéressée contestait la décision du conseil municipal confirmant son licenciement et le calcul qu’il avait fait du délai de préavis. Le 21 octobre 1994, le tribunal administratif de district ( lääninoikeus, länsrätten ) d’Oulu rejeta les appels de la requérante.

Il considéra notamment que le poste de l’intéressée n’était pas de nature à nécessiter des négociations statutaires avant licenciement. Ce poste n’étant pas inscrit dans la loi, l’assemblée municipale avait compétence pour le supprimer. Les documents figurant au dossier ne contenaient aucune indication montrant que la requérante aurait fait l’objet d’une discrimination fondée sur le sexe. Le délai de préavis n’avait pas non plus été mal calculé. Le 14 septembre 1995, la Cour administrative suprême ( korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen ) débouta la requérante par quatre voix contre une. Cette dernière avait transmis à la Cour un avis du médiateur pour la parité ( tasa-arvovaltuutettu, jämställdhetsombudsmannen ) du 13 mars 1995. La Cour avait également reçu les observations en réponse du conseil municipal, qui n’avaient pas été communiquées à la requérante avant qu’elle ne rende sa décision.

GRIEF La requérante se plaint de n’avoir pas été entendue équitablement et publiquement, au mépris de l’article 6 § 1 de la Convention. Elle conteste la réserve émise par la Finlande au titre de l’article 6 s’agissant du droit d’être entendu par les tribunaux administratifs de district et la Cour administrative suprême. Dans son cas, le tribunal administratif d’Oulu aurait dû tenir une audience, surtout du fait que son licenciement n’avait pas été motivé de manière adéquate. De plus, la Cour administrative suprême ne l’avait pas entendue au sujet des observations de la municipalité relatives à son recours, alors que les motifs invoqués par cette juridiction n’avaient pas été exposés auparavant et auraient apparemment figuré dans les arguments de la municipalité.

Quant à l’applicabilité de l’article 6 de la Convention, la requérante fait valoir que son poste municipal ne saurait être assimilé à celui d’un fonctionnaire de l’Etat. Même si elle pouvait passer pour une fonctionnaire aux fins de l’article 6, cette disposition devait s’appliquer à cette catégorie professionnelle comme à n’importe quelle autre. EN DROIT La requérante se plaint de ne pas avoir été entendue équitablement et publiquement, au mépris de l’article 6 § 1 de la Convention, notamment parce que la Cour administrative suprême n’a pas tenu d’audience concernant les observations de la municipalité relative à son appel.

L’article 6 § 1 dispose, en ses passages pertinents : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement (...) par un tribunal (...) établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits (...) de caractère civil (...) ». La notion de procès équitable consacrée par l’article 6 implique notamment le droit pour les parties à un procès d’avoir connaissance de tous les éléments de preuve ou observations soumis et de les commenter (voir notamment les arrêts Kerojärvi c. Finlande du 19 juillet 1995, série A n° 322, et Nideröst-Huber c. Suisse du 18 février 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-I). Avant d’évaluer si en l’espèce la procédure dans son ensemble a été équitable au sens de l’article 6 § 1, la Cour doit rechercher si le droit de la requérante à conserver son poste était un droit « de caractère civil » aux fins dudit article.

Il faut tenir compte de ce qu’en l’occurrence, la procédure concernait la révocation d’une fonctionnaire travaillant dans la fonction publique (arrêts Frydlender c. France [GC], n° 30979/96, ECHR 2000, et Pellegrin c. France [GC], n° 28541/95, ECHR 1999-VIII). Ayant adopté un critère fonctionnel fondé sur la nature des fonctions et des responsabilités exercées par l’agent, la Cour a décidé de ne soustraire au champ d’application de l’article 6 § 1 de la Convention que les litiges soumis par des agents publics dont l’emploi est caractéristique des activités spécifiques de l’administration publique dans la mesure où celle-ci agit comme détentrice de la puissance publique chargée de la sauvegarde des intérêts généraux de l’Etat ou des autres collectivités publiques.

La Cour doit donc s’efforcer de déterminer dans chaque cas si le poste du requérant comporte – eu égard à la nature des devoirs et responsabilités qui y sont attachés – une participation directe ou indirecte à l’exercice de la puissance publique ou des tâches de sauvegarde des intérêts généraux de l’Etat ou des autres collectivités publiques. Conformément à l’objet et au but de la Convention, la Cour adopte une interprétation restrictive des exceptions aux garanties offertes par l’article 6 § 1 (voir notamment les arrêts Frydlender précité, §§ 32 et suiv., et Pellegrin précité, §§ 64 et suiv.). La Cour constate que l’emploi de secrétaire au personnel occupé par la requérante comportait des responsabilités de contrôle et autres situées juste en-dessous de celles du maire.

Il apparaît donc que son poste comportait, au moins dans une certaine mesure, une participation directe à l’exercice des pouvoirs et devoirs conférés ou imposés à la municipalité par la puissance publique, afin de sauvegarder l’intérêt général de la municipalité. Dans ces conditions, et même en tenant compte de l’interprétation restrictive des exceptions aux garanties offertes par l’article 6 § 1 évoquée plus haut, la Cour ne juge pas établi que la procédure suivie dans le cas de la requérante relevait du champ d’application de cette disposition. Par conséquent, l’article 6 ne trouve pas à s’appliquer. Il s’ensuit que la requête est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention ; partant, il échet de la rejeter conformément à l’article 35 § 3 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité, Déclare la requête irrecevable. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président