C.E.M. FIREARMS LIMITED AND BRADFORD SHOOTING CENTRE AND 11 OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanții sunt implicați în activitatea de exploatare a centrelor comerciale de împușcare. O listă a reclamanților este anexată la prezenta decizie. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către Edwin Coe, Sollicitori, Londra. În cazul cererii nr. 37674/97, societatea reclamantă (C.E.M. Firearms Limited) a fost stabilit în urmă cu aproximativ 10 ani. Acțiunile sunt deținute în proporții egale de către un cuplu căsătorit și fiul lor, toate dintre ele sunt implicate activ în conducerea afacerii. La 25 decembrie 1987, societatea reclamantă a închiriat terenuri de la Consiliul Municipal Swansea pe o închiriere de 99 de ani. Chiria curentă pentru teren este de 5,000 £ pe an, cu recenzii de chirie la fiecare cinci ani. În conformitate cu termenii de închiriere, terenul poate fi utilizat doar ca rază de împrumut și pentru vânzarea cu amănuntul asociat. Terenul se află într-un domeniu desemnat în temeiul legislației de planificare ca fiind unul în care există o presupunere în favoarea permisiunei de planificare a activităților sportive. De când terenul a fost achiziționat de către companie, a instalat o gamă de împușcare de 25 de metri cu cinci căi pentru împușcarea pistolului, o cameră de club cu masă și televiziune, un magazin cu amănuntul care vinde majoritatea pistolelor și accesorii, un atelier de prelucrare a muniției (90% din care erau muniții), un spațiu de stocare sigur pentru arme de foc și birou, bucătărie și toaletă. Reclamantul nu este în măsură să își desfășoare partea predominantă a activităților sale de afaceri în urma interzicerii armelor de mână impuse de legislația 1997 privind modificarea armelor de foc: Legea 1997 privind armele de armă (Amendamentul) și Legea 1997 privind armele de armă (Amendamentul nr. 2) („Legile 1997 privind amendamentul”; a se vedea mai jos). Aderarea la club a scăzut de la peste 1.000 la mai puțin de 40 și cifra de afaceri a fost redusă cu peste 90%. Valoarea activelor întreprinderii a scăzut substanțial. Înainte de interzicerea pistolelor, reclamantul estimează că valoarea imobilelor a fost de 400.000 de lire sterline. Imobilele au fost ulterior oferite pentru vânzare la 250.000 de lire sterline și, în mod alternativ, pentru închiriere sau redezvoltare. Societatea reclamantă a încetat tranzacționarea ca o preocupare continuă la 1 octombrie 1997 și plata salariilor administratorilor și a personalului a încetat în aceeași dată. Reclamantul a fost incapabil de a vânde sau de a dispune în alt mod de sediul său. Reclamanții în cerere nr. 37677/97 se bazează pe cererea C.E.M. Firearms Limited și, cu excepția Sheffield Shooting Centre Limited („Sheffield Shooting Centre”), nu au făcut nicio prezentare de fapt în ceea ce privește afirmațiile lor. Sheffield Shooting Centre afirmă că a investit 210.000 de lire sterline în sediul său, după cum urmează: costul de achiziționare a gamei interiore: 40.000 lire; costuri de construcții, taxele arhitectelor și costurile de planificare și alte costuri în legătură cu transformarea clădirii într-o gamă de tragere: 130.000 lire sterline. Acesta afirmă că veniturile sale anuale erau de 214.000 £ (taxele de subscriere de la 450 de membri din £54.000, veniturile de vânzări din barul și magazinul său de 160.000 £). Nu sunt furnizate cifre de profit sau pierdere. În 1995-1996, vânzările realizate de Sheffield Shooting Centre au fost de aproximativ 20% mai mici decât nivelul 1991-1992 și au continuat să scadă în timpul exercițiului contabil 1996-1997. Afacerea s-a încheiat în august 1997. Sheffield Shooting Centre a primit o compensare de 1.000 de £ în ceea ce privește aparatele și accesorii din salonul membrilor săi, și a vândut sediul pentru £26.450. Consecințele Actelor privind amendamentul din 1997 sunt faptul că reclamanții nu pot obține venituri legate de arma de mână din întreprinderile lor și că valoarea bunăvoinței și a bunurilor acestor întreprinderi s-a depreciat. Reclamanții nu au primit nicio compensație pentru reducerea valorii bunăvoinței lor. Până la începutul anului 1999, aproximativ 22 de milioane sterline au fost plătite aproximativ 1 500 de distribuitori în cadrul sistemelor de compensare, cu un total de aproximativ 67 de milioane sterline care au fost plătite persoanelor fizice, comercianților și alții. Guvernul a estimat costurile totale care ar fi implicate în plata compensațiilor în cadrul sistemelor să fie de aproximativ 120 de milioane sterline. Legea și practicile interne Actul 1968 privind armele de foc a fost modificat periodic de la adoptarea acestuia și constituie baza sistemului actual al controlului armelor de foc în Regatul Unit. Secțiunea 5 din Actul 1968 interzice posesia, achiziționarea, achiziționarea, fabricarea, vânzarea sau transferul armelor de foc specificate acolo. Secțiunea 1 din Legea 1997 privind armele de foc (modificarea) („Primul Amendament Act”) a adăugat armele de mână de calibru la clasa de arme de foc interzise în art. 5 din Legea 1968. Secțiunea 5 din Actul din 1968, astfel cum a fost modificată prin Primul Amendament, prevede: „(1) O persoană comite o infracțiune în cazul în care, fără autoritatea Consiliului Apărării, are în posesia sa, achiziționează sau achiziționează sau fabrică, vând sau transfere - ... (aba) orice armă de foc care are o lungime de mai puțin de 30 centimetri în lungime sau care este mai mică de 60 centimetri în general, altele decât o armă de aer, un pistol de mic calibru, o armă de încărcare a buzelor sau o armă de foc concepută ca aparat de semnalizare.” Arma de foc (Amendament) (Num. 2) Actul de 1997 („Actul al doilea amendament”); împreună cu Actul de prim amendament, „Actele de amendament din 1997”) a extins domeniul de aplicare al interdicției din secțiunea 5 la pistolele de calibru mic prin declararea (în secțiunea 1) că cuvintele „un pistol de calibru mic” din secțiunea 5 alineatul (1) litera (aba) din Legea de 1968, astfel cum a fost modificată de Actul de prim amendament, ar trebui să înceteze să aibă efect. Prima lege amendamentului prevede următoarele: „15 Renuntarea la arme de foc și muniții mici interzise (1) Secretarul de stat poate face astfel de aranjamente pe care le consideră potrivit pentru a asigura predarea ordonată la secțiile de poliție desemnate de arme de foc sau muniții ale căror posesie va deveni sau a devenit ilegală în temeiul secțiunilor 1 sau 9 de mai sus. ... 16 Plăți pentru armele de foc și muniții mici interzise (1) Secretarul de stat efectuează, în conformitate cu un sistem al acestuia, plăți pentru armele de foc și muniții cedate la secțiile de poliție desemnate, în conformitate cu dispozițiile luate de el în temeiul secțiunii 15 de mai sus. (2) O schemă în temeiul subsecțiunii (1) de mai sus prevede numai plățile acordate persoanelor care fac cereri pentru astfel de plăți în ceea ce privește armele de foc sau muniții - (a) pe care le-au avut și care aveau dreptul să le aibă în posesie la sau imediat înainte de 16 octombrie 1996 în temeiul certificatelor de arme de foc deținute de acestea sau în temeiul faptului că acestea sunt traficante de arme de foc înregistrate; sau (b) care, la sau înainte de data respectivă, au fost contractate să achiziționeze și au dreptul să aibă în posesie după data respectivă în temeiul acestor certificate deținute de ele sau în temeiul faptului că acestea sunt traficante de arme de foc înregistrate, iar posesia lor va deveni sau a devenit, ilegală în temeiul secțiunii 1 alin. (2) sau 9 de mai sus. 17 Plăți pentru echipamentele auxiliare (1) Secretarul de stat face plăți pentru echipamentele auxiliare cu orice descriere specificată în schemă, în conformitate cu orice schemă care poate fi efectuată de el. (2) În sensul subsecțiunii (1) de mai sus, „echipamentele achiziționale” înseamnă echipamente, altele decât munițiile interzise, care- (a) sunt concepute sau adaptate pentru utilizare în legătură cu armele de foc interzise în temeiul secțiunii 1 alin. (2); și (b) nu au niciun folos posibil în legătură cu armele de foc care nu sunt o armă interzisă. (3) Un sistem în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus prevede numai efectuarea plăților persoanelor care fac cereri pentru astfel de plăți în ceea ce privește echipamentele auxiliare (a) pe care le-au avut în posesie la 16 octombrie 1996; sau (b) pe care le-au avut în posesie după data respectivă, după ce l-au achiziționat în temeiul unui contract încheiat înainte de data respectivă. ... 18 Controlul parlamentar al sistemelor de compensare (1) Înainte de a efectua un sistem de compensare, secretarul de stat stabilește un proiect de aceasta înaintea Parlamentului (2). Secretarul de stat nu face acest sistem, cu excepția cazului în care proiectul a fost aprobat prin rezoluție a fiecărei Camere (3). Această secțiune se aplică oricărei modificări ale schemei, astfel cum se aplică unui sistem de compensare. (4) În această secțiune, „schema de compensare” înseamnă o schemă în temeiul articolului 16 ... de mai sus.” Actul privind armele de foc (modificarea) 1997 Schema de compensare („primul schema”) a fost prezentată în proiect înaintea Parlamentului și aprobată prin rezoluția ambelor case ale Parlamentului. A fost făcută la 10 iunie 1997. Primul sistem a oferit compensații pentru arma de mână de calibru mare, pentru muniția interzisă de extindere și pentru anumite echipamente auxiliare. Au existat trei opțiuni de cerere a compensației: opțiunea A, o plată forfetară pentru elementele individuale, opțiunea B, o plată pentru un produs individual la prețul din lista valorilor anexate la primul sistem și opțiunea C, o plată bazată pe valoarea de piață a unei elemente individuale la sau imediat înainte de 16 octombrie 1996 (data anunțării de către Guvern a răspunsului la raportul Cullen și a intenției lor legislative urmatoare). În cadrul opțiunii A, ar putea fi solicitată o plată de 150 de lire sterline pentru fiecare pistol de calibru mare. În cadrul opțiunii B, ar putea fi solicitată o plată care se bazează pe valori medii cu amănuntul la 16 octombrie 1996, redusă cu aproximativ 25% pentru a reflecta deprecierea normală în valoare. În cadrul opțiunii C, distribuitorii au dreptul să solicite „valoarea integrală a pieței” a pistolelor de calibru mare și a echipamentelor auxiliare pe care le dețin în stoc. Valoarea totală a pieței a fost calculată pe baza costului pentru distribuitorul de poziții plus 25%. În temeiul articolului 2 din al doilea amendament, dispozițiile articolului 16-18 din primul amendament au fost aplicate pistolelor de calibru mic. Armele de foc (Amendament) (nr. 2) Actul 1997 Schema de compensare („A doua schemă”) a fost făcută în decembrie 1997, după ce au fost prezentate în proiecte de amândoi Case ale Parlamentului și aprobate prin rezoluție a fiecărei Camere. A doua schemă aplicată în legătură cu pistolele de calibru mic deținute la 14 mai 1997 sau imediat înainte de 14 mai 1997. Data calculării valorii pieței complete în sensul opțiunii C a rămas 16 octombrie 1996. În cadrul celui de-al doilea schemă, s-a prevăzut o compensare în ceea ce privește pistolele de calibru mic, în condiții materiale identice cu cele prevăzute în primul schema în ceea ce privește pistolele de calibru mare.

A. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants are engaged in the business of operating commercial shooting centres. A list of applicants is annexed to the present decision. They are represented before the Court by Edwin Coe, Solicitors, London. In the case of application no. 37674/97, the applicant company (C.E.M. Firearms Limited) was established approximately 10 years ago. The shares are held in equal proportions by a married couple and their son, all of whom are actively involved in running the business. On 25 December 1987 the applicant company leased land from Swansea City Council on a 99-year lease. The current rent for the land is £5,000 per annum, with rent reviews every five years. Under the terms of the lease, the land can be used only as a shooting range and for associated retailing. The land is in an area designated under planning legislation as one in which there is a presumption in favour of planning permission for sporting activities. Since the land was acquired by the company, it has installed a 25-metre shooting range with five lanes for handgun shooting, a club room with a pool table and television, a retail shop selling predominantly handguns and accessories, a workshop for processing ammunition (90% of which was handgun ammunition), a secure storage area for firearms and office, kitchen and toilet facilities. The applicant is unable to pursue the predominant part of its business activities following the prohibition of handguns imposed by the 1997 Firearm Amendment legislation: the Firearms (Amendment) Act 1997 and the Firearms (Amendment) (No. 2) Act 1997 (“the 1997 Amendment Acts”; see below). Club membership fell from over 1,000 to less than 40, and turnover was reduced by more than 90%. The value of the assets of the business has fallen substantially. Prior to the ban on handguns, the applicant estimates the value of the premises to have been £400,000. The premises were subsequently offered for sale at £250,000, and alternatively for rent or redevelopment. The applicant company ceased trading as a going concern on 1 October 1997 and the payment of salaries to directors and staff ceased on the same date. The applicant has been unable to sell or otherwise dispose of its premises. The applicants in application no. 37677/97 rely on the application of C.E.M. Firearms Limited and, with the exception of Sheffield Shooting Centre Limited (“Sheffield Shooting Centre”), have made no submissions of fact in relation to their claims. Sheffield Shooting Centre states that it invested £210,000 in its premises, as follows: acquisition cost of indoor range: £40,000; fitting out of members’ lounge: £40,000; building costs, architects’ fees and costs of planning permission and other costs in connection with the conversion of the building to a shooting range: £130,000. It states that its annual income was £214,000 (subscription fees from 450 members of £54,000, and sales revenue from its bar and shop of £160,000). No profit or loss figures are provided. In 1995 to 1996, the sales achieved by Sheffield Shooting Centre were about 20% lower than the 1991 to 1992 level, and continued to drop during the 1996 to 1997 accounting year. The business closed in August 1997. Sheffield Shooting Centre received £1,000 compensation in respect of the fixtures and fittings from its members’ lounge, and sold its premises for £26,450. The consequences of the 1997 Amendment Acts are that the applicants are unable to derive handgun-related income from their businesses, and that the value of the goodwill and assets of those businesses has depreciated. The applicants have received no compensation for the reduction in value of their goodwill. By the beginning of 1999, approximately £22 million had been paid to some 1,500 dealers under the compensation schemes, of a total of approximately £67 million which had been paid to individuals, dealers and others. The Government estimated the total costs which would be involved in paying compensation under the schemes to be approximately £120 million. B. Domestic law and practice The Firearms Act 1968 has been periodically amended since it was passed, and forms the basis of the current system of the control of firearms in the United Kingdom. Section 5 of the Act of 1968 prohibits the possession, purchase, acquisition, manufacture, sale or transfer of the firearms there specified. Section 1 of the Firearms (Amendment) Act 1997 (“the First Amendment Act”) added large-calibre handguns to the class of prohibited firearms in section 5 of the 1968 Act. Section 5 of the Act of 1968, as amended by the First Amendment Act, provided: “(1) A person commits an offence if, without the authority of the Defence Council, he has in his possession, or purchases or acquires, or manufactures, sells or transfers - ... (aba) any firearm which has a barrel length of less than 30 centimetres in length or is less than 60 centimetres in length overall, other than an air weapon, a small-calibre pistol, a muzzle-loading gun or a firearm designed as signalling apparatus.” The Firearms (Amendment) (No. 2) Act 1997 (“the Second Amendment Act”; together with the First Amendment Act, “the 1997 Amendment Acts”) extended the scope of the prohibition in section 5 to small-calibre pistols by declaring (in section 1) that the words “a small-calibre pistol” in section 5(1)(aba) of the 1968 Act as amended by the First Amendment Act should cease to have effect. The First Amendment Act provides as follows, so far as material: “15 Surrender of prohibited small firearms and munitions (1) The Secretary of State may make such arrangements as he thinks fit to secure the orderly surrender at designated police stations of firearms or ammunition the possession of which will become or has become unlawful by virtue of section 1 or 9 above. ... 16 Payments in respect of prohibited small firearms and ammunition (1) The Secretary of State shall, in accordance with a scheme made by him, make payments in respect of firearms and ammunition surrendered at designated police stations in accordance with the arrangements made by him under section 15 above. (2) A scheme under subsection (1) above shall provide only for the making of payments to persons making claims for such payments in respect of firearms or ammunition - (a) which they had, and were entitled to have in their possession on or immediately before 16th October 1996 by virtue of firearms certificates held by them or by virtue of their being registered firearms dealers; or (b) which on or before that date they had contracted to acquire and were entitled to have in their possession after that date by virtue of such certificates held by them or by virtue of their being registered firearms dealers, and their possession of which will become, or has become, unlawful by virtue of section 1(2) or 9 above. 17 Payments in respect of ancillary equipment (1) The Secretary of State shall, in accordance with any scheme which may be made by him, make payments in respect of ancillary equipment of any description specified in the scheme. (2) For the purposes of subsection (1) above, ‘ancillary equipment’ means equipment, other than prohibited ammunition, which- (a) is designed or adapted for use in connection with firearms prohibited by virtue of section 1(2) above; and (b) has no practicable use in connection with any firearm which is not a prohibited weapon. (3) A scheme under subsection (1) above shall provide only for the making of payments to persons making claims for such payments in respect of ancillary equipment- (a) which they had in their possession on 16th October 1996; or (b) which they had in their possession after that date, having purchased it by virtue of a contract entered into before that date. ... 18 Parliamentary control of compensation schemes (1) Before making a compensation scheme the Secretary of State shall lay a draft of it before Parliament. (2) The Secretary of State shall not make the scheme unless the draft has been approved by resolution of each House. (3) This section applies to any alteration to the scheme as it applies to a compensation scheme. (4) In this section ‘compensation scheme’ means a scheme under section 16 ... above.” The Firearms (Amendment) Act 1997 Compensation Scheme (“the First Scheme”) was laid in draft before Parliament and approved by resolution of both Houses of Parliament. It was made on 10 June 1997. The First Scheme provided compensation for the large-calibre handguns themselves, for prohibited expanding ammunition and for certain ancillary equipment. There were three options for claiming compensation: Option A, a flat rate payment for individual items, Option B, a payment for an individual item at the price in the list of values annexed to the First Scheme and Option C, a payment based on the market value of an individual item at or immediately before 16 October 1996 (the date of the announcement by the Government of their response to, and legislative intention following, the Cullen Report). Under Option A, a payment of £150 could be claimed for each large-calibre handgun. Under Option B, a payment could be claimed which was based on average retail values on 16 October 1996, reduced by about 25% to reflect normal depreciation in value. Under Option C, dealers were entitled to claim the “full market value” of the large-calibre handguns and ancillary equipment which they held in stock. The full market value was to be calculated on the basis of the cost to the dealer of the item plus 25%. By section 2 of the Second Amendment Act, the provisions of sections 16 to 18 of the First Amendment Act were applied to small-calibre pistols. The Firearms (Amendment) (No. 2) Act 1997 Compensation Scheme (“the Second Scheme”) was made in December 1997, after having been laid in draft before both Houses of Parliament and approved by resolution of each House. The Second Scheme applied in relation to small-calibre pistols held on or immediately before 14 May 1997. The date for the calculation of full market value for the purposes of Option C remained 16 October 1996. The Second Scheme made provision for compensation in respect of small-calibre pistols, on materially the same terms as provided for in the First Scheme in respect of large-calibre handguns.