MASSIMO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44352/98 prezentate de Giuseppe Massimo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 septembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 6 iulie 1996 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1934 și rezident în Gravedona (Como). La 7 martie 1989, reclamantul notifia împotriva Ministerului Educației Naționale o acțiune care ulterior a fost depusă la grefa Tribunalului Administrativ Regional din Calabria. Această acțiune viza obținerea reevaluării pensiei sale, precum și restituirea sumelor de 508 335 lire italiene, încasate cu titlu de despăgubire la locul de pensie și de 187 766 lira italiană care ar fi fost dedusă în mod nejustificat de către administrație în favoarea I.I.N.P.S. (Institut Național de Protecție Socială) și o ultimă sumă de 1 492 746 de lire italiene care a fost dedusă între 1987 și 1988. În recursul său, reclamantul a solicitat reunirea prezentei proceduri cu o altă persoană care are în parte același obiect și pendinte în fața aceleiași instanțe administrative. Prin hotărârea din 24 februarie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 5 aprilie 1995, Tribunalul a declarat recursul inadmisibil pentru nejudiciare, procedurile privind pensiile aflate sub jurisdicția Curții de Conturi. La 25 mai 1995, reclamantul a înaintat o acțiune având același obiect în fața Camerei Regionale a Curții de Conturi pentru Lombardia. În această acțiune, reclamantul, care este avocat, declara că preia prima procedură. La 27 mai 1997, Camera Regională a respins cererea reclamantului de fixare urgentă a datei landului. La 10 februarie 1999 prezenta cauză a fost anexată la o a doua cauză. Ședința de audiere a pledoariilor a fost stabilită la 4 octombrie 2000. În opinia reclamantului, perioada care trebuie luată în considerare începe cel târziu la 7 martie 1989, data notificării recursului la Ministerul Educației Naționale. (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Guvernul se opune acestei teze. El adaugă că perioada care trebuie luată în considerare începe la 25 mai 1995, data introducerii acțiunii în fața Camerei Regionale a Curții de Conturi pentru Lombardia. Curtea observă că data inițială care trebuie luată în considerare pentru examinarea plângerii reclamantului este 7 martie 1989, data la care reclamantul notifia recursul împotriva Ministerului Educației Naționale. Prin urmare, durata procedurii, care este încă în curs, este de peste 11 ani și șase luni, pentru două instanțe. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și imputarea litigiului pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. De asemenea, reclamantul se plânge de încălcarea articolului 3, în măsura în care orice formă de nedreptate este un tratament degradant; de la art. 6 alineatul (1) în ceea ce privește caracterul neechitabil al procedurii; de la art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece ar fi suferit o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale și de la art. 13, deoarece chiar dacă ar fi avut posibilitatea de a depune o acțiune, acesta nu a fost examinat efectiv și serios. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 3 din Convenție, Curtea nu constată nicio aparență a unei încălcări. Prin urmare, rezultă că acest aspect este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni, Curtea arată că, potrivit celor mai recente informații furnizate de solicitant, procedura în litigiu era încă în curs de desfășurare. în ceea ce privește plângerea formulată de reclamant cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 7 martie 1989 în fața Tribunalului Administrativ Regional din Calabria, toate mijloacele de fond rezervate DECLARĂ RECHETA IRRECEVABILĂ pentru surplus. Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44352/98

présentée par Giuseppe Massimo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28

septembre 2000 en une chambre composée de

M.

C.L. Rozakis,

président

,

M.

A.B. Baka,

M.

B. Conforti,

M.

G. Bonello,

M.

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 6 juillet 1996 et enregistrée le 13

novembre

1998

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1934 et résidant à Gravedona (Côme).

Le 7 mars 1989, le requérant notifia à l’encontre du ministère de l’Education nationale un recours qui fut par la suite déposé au greffe du tribunal administratif régional de Calabre. Ce recours visait à obtenir la réévaluation de sa pension ainsi que la restitution des sommes de 508

335 lires italiennes, perçue à titre d’indemnité au lieu de pension, et de 187

766

lires italiennes qui aurait été indûment déduite par l’administration en faveur de l’I.N.P.S. (

Institut National de Prévoyance Sociale

) et d’une dernière somme de 1

492 746 de lires italiennes qui avait été déduite entre 1987 et 1988.

Dans son recours, le requérant demanda la jonction de la présente procédure avec une autre ayant en partie le même objet et pendante devant le même tribunal administratif.

Par jugement du 24 février 1995, dont le texte fut déposé au greffe le 5

avril

1995, le tribunal déclara le recours irrecevable pour défaut de juridiction, les procédures concernant les pensions relevant de la juridiction de la Cour des comptes.

Le 25 mai 1995, le requérant déposa un recours ayant le même objet devant la chambre régionale de la Cour des comptes pour la Lombardie. Dans ce recours, le requérant, qui est avocat déclarait reprendre la première procédure.

Le 27 mai 1997, la chambre régionale rejeta la demande du requérant tendant à la fixation urgente de la date de l’audience.

Le 10 février 1999 la présente affaire fut jointe à une deuxième. L'audience de plaidoiries fut fixée au 4 octobre 2000.

EN DROIT

Le premier grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Selon le requérant la période à prendre en considération commence au plus tard le 7

mars 1989, date de la notification du recours à l'encontre du ministère de l'Éducation nationale. Il ajoute que la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s'oppose à cette thèse. Il ajoute que la période à prendre en considération ne commence que le 25 mai 1995, date d'introduction du recours devant la chambre régionale de la Cour des comptes pour la Lombardie.

La Cour observe que la date initiale à prendre en considération pour l'examen du grief du requérant est le 7 mars 1989, date à laquelle le requérant notifia le recours à l’encontre du ministère de l'Éducation nationale. Partant, la durée de la procédure, qui est encore pendante, est à ce jour de plus de onze ans et six mois, pour deux instances.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Le requérant se plaint également de la violation de l’article 3, dans la mesure où toute forme d’injustice est un traitement dégradant ; de l’article 6 § 1 en ce qui concerne le caractère non équitable de la procédure ; de l’article 1 du Protocole n° 1 car il aurait subi une atteinte au droit au respect de ses biens, et de l’article 13, car même s’il a eu la possibilité de présenter un recours, celui-ci n’a pas été examiné effectivement et sérieusement.

En ce qui concerne le grief tiré de l’article 3 de la Convention, la Cour ne constate aucune apparence de violation.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention et qu’il doit être rejeté conformément à l’article 35 § 4 de la Convention.

Quant aux autres griefs, elle relève que selon les dernières informations fournies par le requérant, la procédure litigieuse était encore pendante.

Il s’ensuit que ces griefs sont prématurés au sens de l’article 35 § 1 de la Convention et qu’ils doivent, partant, être rejetés conformément à l’article 35 § 4 de la Convention

.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, ,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

quant au grief tiré par le requérant de la durée excessive de la procédure engagée le 7 mars 1989 devant tribunal administratf régional de Calabre, tous moyens de fond réservés

;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président