ATTARD v. MALTA

Reclamantul este un național maltez, născut în 1964 și locuiește în Mellieha (Malta). El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Brincat, un avocat practicant în Marsa (Malta). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 mai 1995, reclamantul a fost arestat pentru furt agravat. El a fost adus în fața Curții de Magistrați și a solicitat cauțiunea, care era singura posibilitate deschisă în temeiul legislației interne pentru obținerea liberării sale. Întrucât a riscat să urmeze o sentință de peste trei ani de închisoare, cererea sa a fost comunicată procurorului general. Când Curtea de Magistraturi a obținut opiniile procurorului general câteva ore mai târziu, acesta a ordonat eliberarea reclamantului. La 24 iulie 1995, reclamantul a fost achitat. La 30 octombrie 1995, el a înaintat o procedură împotriva poliției în fața Curții Civile în vederea obținerii unei declarații că arestarea sa este contrară articolului 5 § 1 din Convenție și a compensației. La 3 februarie 1997, Curtea Civilă a acceptat faptul că reclamantul a fost arestat, deși nu există „nu există nici o suspiciune rezonabilă împotriva lui” în sensul articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție. A acordat reclamantului MTL 100 prin indemnare. În plus, instanța a ordonat poliției să plătească cheltuielile legale ale reclamantului. La 31 iulie 1998, Curtea Constituțională a respins ambele apeluri care precizează că reclamantul are dreptul la o sumă „simbolică” prin intermediul unei compensații. Acesta a ordonat poliției să plătească costurile apelului principal și a reclamantului costurile apelului încrucișat. Legea internă relevantă secțiunea 4 din Legea Convenției Europene permite cererea în fața instanțelor interne de către persoanele care susțin că drepturile acestora în temeiul Convenției au fost încălcate. Secțiunea 4 § 8 prevede următoarele: „În cazul în care o cerere de recurs sau orice trimitere la Curtea Civilă, Prima Sala, făcută după 30 aprilie 1987, este făcută exclusiv în temeiul articolului 46 din Constituție sau în temeiul prezentului articol și este încă în așteptare în fața Curții Civile, Fist Hall sau a Curții Constituționale, Curtea poate examina dacă faptele reclamate sunt sau nu încă încălcate cu drepturile corespunzătoare ale omului și libertăților fundamentale, în primul caz, sau cu drepturile și libertățile fundamentale corespunzătoare ale persoanelor fizice aplicabile în temeiul Constituției, în al doilea caz; și în cazul în care instanța constată că aceasta poate ordona, în consecință, remedierea pe care o consideră adecvată în temeiul oricărei legislații menționate anterior.”

The applicant is a Maltese national, born in 1964 and living in Mellieha (Malta). He is represented before the Court by Mr J. Brincat, a lawyer practising in Marsa (Malta). A. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 26 May 1995 the applicant was arrested for aggravated theft. He was brought before the Court of Magistrates and applied for bail, which was the only possibility open to him under domestic law for obtaining his release. As he risked incurring a sentence exceeding three years’ imprisonment, his application had to be communicated to the Attorney General. When the Court of Magistrates obtained the Attorney General’s views some hours later, it ordered the applicant’s release. On 24 July 1995 the applicant was acquitted. On 30 October 1995 he instituted proceedings against the police before the Civil Court with a view to obtaining a declaration that his arrest was contrary to Article 5 § 1 of the Convention and compensation. On 3 February 1997 the Civil Court accepted that the applicant had been arrested although there was “no reasonable suspicion against him” within the meaning of Article 5 § 1 (c) of the Convention. It awarded the applicant MTL 100 by way of compensation. Moreover, the court ordered the police to pay the applicant’s legal expenses. The police appealed. The applicant entered a cross appeal on the paucity of the amount of compensation. On 31 July 1998 the Constitutional Court rejected both appeals specifying that the applicant was entitled to a “symbolic” sum by way of compensation. It ordered the police to pay the costs of the principal appeal and the applicant the costs of the cross appeal. B. Relevant domestic law Section 4 of the European Convention Act allows for applications before the domestic courts by persons who allege that their rights under the Convention have been violated. Section 4 § 8 provides the following: “Where an application for redress or any reference to the Civil Court, First Hall, made after the 30 April, 1987 is made exclusively either under section 46 of the Constitution or under this section and is still pending before the Civil Court, Fist Hall, or the Constitutional Court, the court may examine whether or not the facts complained of are in violation of the corresponding Human Rights and Fundamental Freedoms, in the first case, or of the corresponding Fundamental Rights and Freedoms of the Individual enforceable under the Constitution, in the second case; and if the court so finds it may order accordingly the redress it may deem appropriate under any of the aforesaid laws.”