AFFAIRE VILBORG YRSA SIGURDARDOTTIR CONTRE L'ISLANDE

Rezoluția ResDH(2000)111 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 2000 în cauza Vilborg Yrsa Sigur 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 30 mai 2000 în cauza Vilborg Yrsa Sigurnardótter și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție; Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 32451/96) formulată împotriva Islandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 mai 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Vilborg Yrsa Siguróttir, resortisant al Islandei, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că litigiul privind respingerea de către instanța de district a cererii de despăgubire formulată de recurentă în temeiul arestării și detenției provizorii a cărei executare a avut loc în urma procedurii penale întrucât, în hotărârea sa din 30 mai 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; În conformitate cu termenii regulamentului de procedură, s-a convenit ca guvernul Islandez să plătească recurentei 1 500 000 Kronner Islanda ex gratia și 1 800 000 Kronner Islanda pentru cheltuieli Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că la 17 mai 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în regulamentul amiabil Întrucât guvernul statului pârât a indicat că măsurile au fost adoptate la sfârșitul acestei cauze (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție), Prin urmare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Islandei, aceasta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2000)111 Informații furnizate de Guvernul Islandei la examinarea cauzei Vilborg Yrsa Sigur Ca urmare a introducerii acestei cereri în fața organelor Convenției europene a drepturilor omului, art. 150 alineatul (2) din Codul de procedură penală (Legea nr. 74/1974) pus în discuție în acest caz a fost abrogat prin Legea nr. 36/99, intrată în vigoare la data de mai 1999. Noul articol 175 alineatul (1) stabilește în modul următor condițiile în care o persoană care a făcut obiectul unei acuzații este acuzată O despăgubire în temeiul acestui articol va fi acordată în cazul în care se renunță la urmărirea penală sau în absența acesteia de a pune sub acuzare faptul că conduita acuzatului nu s-a dovedit a fi de natură infracțională sau faptul că nu s-a putut aduna nici o dovadă în acest sens, sau de a pronunța acuzația pentru acest motiv de către o judecată împotriva căreia nu s-a interpretat nici un recurs sau nu a putut fi interpretat. În schimb, despăgubirile vor fi respinse sau limitate în cazul în care pârâtul este la originea măsurilor sau a contribuit la aceste măsuri, în temeiul cărora acesta își întemeiază cererea în despăgubire.

Résolution ResDH(2000)111

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 30 mai 2000

dans l’affaire Vilborg Yrsa Sigurđardóttir contre l’Islande

(adoptée par le Comité des Ministres le 2 octobre 2000,

lors de la 721

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 30 mai 2000 dans l’affaire Vilborg

Yrsa Sigurđardóttir et transmis le même jour au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 32451/96) dirigée contre l’Islande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 mai 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M

me

Vilborg Yrsa Sigurđardóttir, ressortissante islandaise, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant le rejet par le tribunal de district de la demande d’indemnisation introduite par la requérante au titre de l’arrestation et de la détention provisoire subies alors qu’elle avait été acquittée à l’issue de la procédure pénale

;

Considérant que dans son arrêt du 30 mai 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et la requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le gouvernement Islandais verserait à la requérante 1 500 000 Kronner islandais

ex gratia

et 1 800 000 Kronner islandais au titre des frais

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 17 mai 2000, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérant

e

les sommes prévues par le règlement amiable

;

Considérant que le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que des mesures avaient été adoptées à l’issue de cette affaire (ces informations sont résumées dans l’annexe de la présente résolution),

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Islande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2000)111

Informations fournies par le Gouvernement de l’Islande

lors de l’examen de l’affaire Vilborg Yrsa Sigurđardóttir

par le Comité des Ministres

A la suite de l’introduction de cette requête devant les organes de la Convention européenne des Droits de l’Homme, l’article 150, paragraphe 2, du Code de procédure criminelle (loi n° 74/1974) mis en cause dans cette affaire a été abrogé par la loi n° 36/1999, entrée en vigueur le l

er

mai 1999.

Le nouvel article 175, paragraphe 1, fixe de la façon suivante les conditions d’indemnisation d’une personne ayant fait l’objet d’une accusation

;

«

Une indemnisation en vertu de cet article sera accordée en cas d’abandon des poursuites ou d’absence

de mise en accusation du fait que la conduite alléguée de l’accusé ne s’est pas avérée être de nature criminelle ou du fait qu’aucune preuve n’a pu être rassemblée à ce titre, ou d’acquittement de l’accusé pour ce motif par un jugement à l’encontre duquel aucun appel n’a été interprété ou n’a pu être interprété. Une indemnisation sera en revanche rejetée ou limitée si l’accusé est à l’origine des mesures, ou a contribué à ces mesures, au titre desquelles il base sa demande en indemnisation.

»