Rezoluția ResDH(2002)67 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 2000 în cauza Siglfir Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 30 mai 2000 în cauza Siglfir Electroluxingur EHF și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 34142/96), formulată împotriva Islandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 3 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de Siglfir întrucât, în hotărârea sa din 30 mai 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și societatea reclamantă și-a exprimat încrederea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile din regulamentul de procedură menționat mai jos, s-a convenit că guvernul islandez va plăti societății reclamante suma de 1 600 000 de coroane islandeze pentru cheltuielile juridice și pentru pierderile de venituri; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție); În cazul în care, la 16 mai 2000, guvernul statului pârât a plătit societății reclamante suma prevăzută de regulamentul amiabil, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Islandei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2002)67 Informații furnizate de guvernul Islandei în cursul procesului de investigare a cauzei Siglfir Electroluxingur EHF de către Comitetul miniștrilor Autoritățile islandeze au informat Comitetul miniștrilor cu privire la faptul că, la 21 aprilie 2001, Al mai târziu a adoptat o lege de modificare a Legii privind sindicatele și litigiile industriale nr. 80/1938 (The Trade Unions and Industrial Disputes Act) În anumite circumstanțe prevăzute la art. 67 din lege, permite revizuirea hotărârilor și decretelor Tribunalului de Primă Instanță de către Curtea Supremă. În temeiul articolului 67 din legea menționată anterior, așa cum a fost ea menționată anterior, decretele și hotărârile instanței cu privire la prudimeni sunt definitive și nu pot face obiectul unui recurs. În cursul săptămânii următoare pronunțării hotărârii sau decretului, în următoarele cazuri, acesta poate totuși să fie transmis Curții Supreme. 1.- O hotărâre sau o cerere de trimitere. 2.- O hotărâre de invalidare din cauza faptului că o cauză nu intră în competența instanțelor de judecată ale autorităților publice. 3.- O obligație de a depune mărturie, de a depune jurământ și de a pronunța jurăminte pentru încălcări ale procedurilor în temeiul art. 60 și 63. 4.- O decizie privind impunerea pedepselor părților în temeiul art. 65. În plus, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost difuzată tuturor autorităților în cauză. Guvernul Islandei consideră că, în prezent, există un risc mai mare ca situația constatată în prezenta cauză să se repete și că Islanda și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție.
Résolution ResDH(2002)67
relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
du 30 mai 2000
dans l’affaire Siglfirđingur EHF contre l’Islande
(adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002,
lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 30 mai 2000 dans l’affaire Siglfirđingur EHF et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;
Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 34142/96) dirigée contre l’Islande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 3 décembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Siglfirđingur EHF, une société islandaise, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant l’absence de voie de recours devant une autorité supérieure à l’égard d’un arrêt du tribunal des prud’hommes condamnant la société requérante à une amende (article 2, paragraphe 1, du Protocole n° 7) ;
Considérant que dans son arrêt du 30 mai 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la société requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;
Considérant qu’aux termes du règlement amiable mentionné ci-dessous, il a été convenu que le Gouvernement islandais verserait à la société requérante la somme de 1 600 000 couronnes islandaises au titre des frais juridiques et du manque à gagner ;
Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;
Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;
Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution);
S’étant assuré que le 16 mai 2000, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la société requérante la somme prévue par le règlement amiable,
Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Islande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.
Annexe à la Résolution ResDH(2002)67
Informations fournies par le Gouvernement de l’Islande
lors de l’examen de l’affaire Siglfirđingur EHF
par le Comité des Ministres
Les autorités islandaises ont informé le Comité des Ministres de ce que le 21 avril 2001, le
« Althing »
avait adopté une loi amendant la loi sur les syndicats et les litiges industriels n° 80/1938 («
the Trade Unions and Industrial Disputes Act
»), autorisant, sous certaines circonstances prévues par l’article 67 de la loi, la révision des arrêts et décrets du tribunal des prud’hommes par la Cour Suprême.
En vertu de l’article 67 de la loi mentionnée ci-dessus, telle qu’amendée, « les décrets et arrêts du tribunal des prud’hommes sont définitifs et ne pourront faire l’objet d’un appel. Durant la semaine suivant le prononcé de l’arrêt ou du décret, dans les cas suivants, celui-ci peut néanmoins être transmis à la Cour Suprême.
1.- Un arrêt ou demande de renvoi.
2.- Un arrêt d’invalidation en raison du fait qu’une affaire n’entre pas dans la compétence des tribunaux des prud’hommes.
3.- Une demande d’obligation de témoigner, de prêter serment et d’amendes pour des infractions de procédures en vertu des articles 60 et 63.
4.- Une décision sur l’imposition des peines aux parties en vertu de l’article 65 ».
De plus, l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme a été diffusé à toutes les autorités concernées.
Le Gouvernement de l’Islande considère qu’il n’y a à présent plus de risque que la situation constatée dans la présente affaire ne se reproduise et que l’Islande a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention.