AFFAIRE PFLEGER W. ET H. CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2000) 132 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 aprilie 2000 (definită la 4 iulie 2000) în cauza Pfleger W. și H. împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000, cu ocazia reuniunii 721 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") și având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 aprilie 2000 în cauza Pfleger și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul art. 44 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 27648/95) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 6 martie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dl Willibald Pfleger și de dl Willibald Pfleger.

Hermine Pfleger, resortisanți austrieci, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la lipsa de aciune publică și la lipsa unei hotărâri publice a hotărârilor în cadrul unei proceduri de regrupare rurală care implică terenurile reclamanților Întrucât, în hotărârea sa din 4 aprilie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rolul său În ceea ce privește condițiile de soluționare pe cale amiabilă, s-a căzut de acord că Republica Austria va plăti reclamanților suma totală de 40 000 de silingi austrieci ca despăgubire pentru orice plângere referitoare la acest caz, inclusiv 30 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și depinde de procedurile desfășurate în fața Curții.

Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție; observând că s-au luat deja măsuri în urma cauzei Stallinger și Kuso împotriva Austriei (a se vedea Rezoluția DH (97) 405) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, având în vedere faptul că, în iunie 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în regulamentul pe suport de hârtie, Declară că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)132 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 4 avril 2000 (définitif le 4 juillet 2000) dans l’affaire Pfleger W. et H. contre l’Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 2 octobre 2000, lors de la 721 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 4 avril 2000 dans l’affaire Pfleger et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27648/95) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 mars 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Willibald Pfleger et M me Hermine Pfleger, ressortissants autrichiens, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevables les griefs concernant l’absence d’audience publique et l’absence de prononcé public des décisions dans le cadre d’une procédure de remembrement rural impliquant les terrains des requérants ; Considérant que dans son arrêt du 4 avril 2000 la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que la République de l’Autriche paierait aux requérants la somme globale de 40 000 schillings autrichiens comme réparation de toute éventuelle réclamation concernant cette affaire, somme incluant 30 000 schillings autrichiens au titre de frais et dépend engagés dans les procédures devant la Cour ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Notant que des mesures ont déjà été prises suite à l’affaire Stallinger et Kuso contre l’Autriche (voir la Résolution DH (97) 405) ; S’étant assuré qu’en juin 2000, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants la somme prévue par le règlement amiable, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.