AFFAIRE KURT NIELSEN CONTRE LE DANEMARK

Rezoluția ResDH(2000) 134 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 februarie 2000 (definită la 15 mai 2000) în cauza Kurt Nielsen împotriva Danemarcei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000, cu ocazia reuniunii 721 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 15 februarie 2000 în cauza Kurt Nielsen și a fost transmis definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul art. 44 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 33488/96) adresată Danemarcei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 septembrie 1996 în temeiul art. 25 din Convenția nemodificată, de către M. Kurt Nielsen, resortisant danez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că a fost încălcată în mod excesiv durata unei proceduri civile, având în vedere că, în hotărârea sa din 15 februarie 2000, Curtea,

în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 70 000 de coroane daneze pentru prejudicii morale, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la restanță a respins revendicările reclamantului pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 54 din Convenție, care, în termen de două luni, se aplică prin analogie cauzelor care intră sub incidența art. 46 alin. După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 15 februarie 2000, având în vedere obligația pe care o are Danemarca de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Reamintind că măsurile au fost deja adoptate de către guvernul statului pârât pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv adaptarea practicilor instanțelor daneze în materie de proceduri civile, astfel încât să se asigure un control mai mare al respectării termenului rezonabil în astfel de cazuri (a se vedea Rezoluția DH) (96) 606 în cauza A. și altele împotriva Danemarcei) fiind asigurat că, la 24 martie 2000, în termenul stabilit,

guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 15 februarie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Danemarcei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)134 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 février 2000 (définitif le 15 mai 2000) dans l’affaire Kurt Nielsen contre le Danemark (adoptée par le Comité des Ministres le 2 octobre 2000, lors de la 721 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 15 février 2000 dans l’affaire Kurt Nielsen et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33488/96) dirigée contre le Danemark, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 septembre 1996 en vertu de l’article 25 de la Convention non-amendée, par M. Kurt Nielsen, ressortissant danois, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 15 février 2000 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 70 000 couronnes danoises pour préjudice moral, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 8 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 15 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Danemark de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Rappelant que des mesures ont déjà été adoptées par le Gouvernement de l’Etat défendeur pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l’adaptation des pratiques des tribunaux danois en matière de procédures civiles afin d’assurer un plus grand contrôle du respect du délai raisonnable dans des affaires de ce genre (voir la Résolution DH (96) 606 dans l’affaire A. et autres contre le Danemark) ; S’étant assuré que le 24 mars 2000, dans le délai imparti,

le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 15 février 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Danemark, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.