Normann împotriva Danemarcei

Rezoluția ResDH(2002)129 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2001 în cauza Normann împotriva Danemarcei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, în cadrul celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 decembrie 2001 în cauza Normann și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 4704/98) formulată împotriva Danemarcei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către doamna Kirsten Normann, resortisant danez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă … întrucât, în hotărârea sa din 20 decembrie 2001, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea la Marea Cameră; (i) În termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții, s-a convenit că guvernul Danemarcei va plăti părții solicitante suma de 85 000 de coroane daneze, dintre care 45 000 de coroane daneze pentru daune morale și materiale și 40 000 de coroane daneze pentru cheltuieli și cheltuieli plus TVA-ul; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; având în vedere că, la 4 ianuarie 2002, în termenul prevăzut în regulamentul amiabil, guvernul statului pârât i-a plătit reclamantei sumele prevăzute de regulamentul pe suport de hârtie și de faptul că: nicio altă măsură nu a fost impusă în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Danemarcei,

că Õ și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului Õ alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)129 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 20 décembre 2001 dans l’affaire Normann contre le Danemark (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 décembre 2001 dans l’affaire Normann et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 44704/98) dirigée contre le Danemark, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 février 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Mme Kirsten Normann, ressortissante danoise, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 20 décembre 2001 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la requérante,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Danemark payerait à la partie requérante, dans un délai de trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour, la somme de 85 000 couronnes danoises, dont 45 000 couronnes danoises au titre du dommage moral et matériel et 40 000 couronnes danoises au titre des frais et dépens plus la TVA ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 4 janvier 2002, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable,

le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la requérante les sommes prévues par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Danemark, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.