AFFAIRE G.J. CONTRE LE LUXEMBOURG
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE G.J. CONTRE LE LUXEMBOURG (CtEDO, 2003)
Rezoluția ResDH(2003) 108 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000 în cauza G.J. împotriva Luxemburgului (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003, în cadrul celei de-a 841-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 octombrie 2000 în cauza G.J. împotriva Luxemburgului și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 21156/93) formulată împotriva Luxemburgului, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 8 septembrie 1992, în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul G.J., resortisant danez, și că Comisia a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9, la 28 octombrie 1999; având în vedere că, în Hotărârea sa din 26 octombrie 2000, Curtea, în lament unanim - a respins excepția preliminară a guvernului a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, 45 000 de coroane daneze pentru daune morale, 35 000 de coroane daneze pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată minus sumele plătite de Consiliul European pentru ajutor judiciar (3 645 de franci francezi) și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8% la an de la expirarea termenului respectiv și până la reeșalonare a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Luxemburgul o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, având în vedere faptul că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul din statul membru în cauză a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate În cazul în care, la 20 februarie și 27 martie 2001, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 octombrie 2000, iar dobânda de întârziere datorată, adică 90,7 EUR, a fost plătită la 17 octombrie 2001, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Luxemburgului, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.