AFFAIRE JANSSEN CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2002)88 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2001 în cauza Janssen contra Germaniei (Adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2002 în cadrul celei de-a 803-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 decembrie 2001 în cauza Janssen și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 23959/94) adresată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 2 martie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dna Margit Jakobs, născută Janssen, Roswitha și dna Melanie Janssen, trei cetățeni germani, și că Comisia a declarat admisibilitatea acestora cu privire la durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor sociale; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către recurente, în temeiul Protocolului 9, la 21 iulie 1999; având în vedere că, în hotărârea sa din 20 decembrie 2001, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni, 10 000 de mărci germane pentru prejudicii morale, 4 000 de mărci germane pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 8,62 % la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata a fost acordată; - a respins pretențiile recurentelor privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 20 decembrie 2001, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă Ministerului Justiției al Landului de la Rin-Westfalia de Nord la 11 ianuarie 2002, pentru a informa Tribunalul de Afaceri Sociale din Duisburg, precum și Tribunalul de Afaceri Sociale din Rin-Westfalia de Nord. În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit recurentelor sumele prevăzute în hotărârea din 20 decembrie 2002, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Germaniei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Résolution ResDH(2002)88

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 20 décembre 2001

dans l’affaire Janssen contre l’Allemagne

(Adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2002

lors de la 803e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 décembre 2001 dans l’affaire Janssen et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 23959/94) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 2 mars 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par MmeMargit Jakobs, née Janssen, Roswitha et Mme Melanie Janssen, trois ressortissantes allemandes, et que la Commission a déclaré recevable leur grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les tribunaux sociaux ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par les requérantes, en vertu du Protocole n° 9, le 21 juillet 1999 ;

Considérant que dans son arrêt du 20 décembre 2001 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérantes, dans les trois mois, 10 000 marks allemands pour préjudice moral, 4 000 marks allemands au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 8,62 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions des requérantes en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 20 décembre 2001, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis au Ministère de la Justice du

Land

de Rhin-Westphalie du nord le 11 janvier 2002, pour informer le tribunal des affaires sociales de Duisburg ainsi que le tribunal des affaires sociales de Rhin-Westphalie du nord. L’arrêt a également été transmis au Ministère Fédéral du travail et des affaires sociales, compétent au sein du Gouvernement Fédéral pour des sujets concernant le tribunal fédéral des affaires sociales ;

S’étant assuré que le 18 février 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérantes les sommes prévues dans l’arrêt du 20 décembre 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.