Volkwein împotriva Germaniei

Rezoluția ResDH(2002)150 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 aprilie 2002 (definită la 4 iulie 2002) în cauza Volkwein împotriva Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2002, cu ocazia celei de-a 819-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 aprilie 2002 în cauza Volkwein și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 45181/99) adresată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 4 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Stephan Volkwein, resortisant german, și Curtea, sesizată cu privire la această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 4 aprilie 2002, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție;

- a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 3 000 EUR pentru prejudicii morale, 1 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7,57% la an de la data expirării termenului respectiv și până la data la care taxa pe valoarea adăugată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 4 aprilie 2002, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; și că, în termenul stabilit, la 8 august 2002, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 4 aprilie 2002, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Germaniei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)150 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 4 avril 2002 (définitif le 4 juillet 2002) dans l’affaire Volkwein contre l’Allemagne (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002, lors de la 819e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 4 avril 2002 dans l’affaire Volkwein et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 45181/99) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 juillet 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Stephan Volkwein, ressortissant allemand, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ; Considérant que dans son arrêt du 4 avril 2002 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 3 000 euros pour préjudice moral, 1 200 euros au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7,57% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 4 avril 2002, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 8 août 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 4 avril 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.