AFFAIRE KIND CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția ResDH(2004)7 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 februarie 2003 (definită la 20 mai 2003) în cauza Kind împotriva Germaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004, cu ocazia celei de-a 871-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 20 februarie 2003 în cauza Kind și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 44324/98) formulată împotriva Germaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Norbert Kind, resortisant german, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă hotărârea cu privire la durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor civile și a Curții Constituționale federale, având în vedere că, în hotărârea sa din 20 februarie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a spus că guvernul din statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 7 500 EUR pentru daune morale și 1 500 EUR cu titlu de cheltuieli și cheltuieli, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și care ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale, de la expirarea termenului respectiv și până la plata a respins pretențiile reclamantului în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât la mai multe informații cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 20 februarie 2003, având în vedere obligația pe care o are Germania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a amintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția ResDH(2001)6 în cauza Pammel împotriva Germaniei) și a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în Europäische Grundrechte Zeitschrift , 2003, și a transmis autorităților direct interesate informații cu privire la faptul că, la 3 iulie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 20 februarie 2003, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Germaniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2004)7

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 20 février 2003 (définitif le 20 mai 2003)

dans l’affaire Kind contre l’Allemagne

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2004,

lors de la 871e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 20 février 2003 dans l’affaire Kind et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 44324/98) dirigée contre l’Allemagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 septembre 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Norbert Kind, ressortissant allemand, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure devant les juridictions civiles et la Cour constitutionnelle fédérale

;

Considérant que dans son arrêt du 20 février 2003 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 7

500 euros pour préjudice moral et 1

500 euros au titre de frais et dépenses, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage, à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 20

février

2003, eu égard à l’obligation qu’a l’Allemagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution ResDH(2001)6 dans l’affaire Pammel contre l’Allemagne) et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été publié dans

Europäische Grundrechte Zeitschrift

, 2003, et transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 3 juillet 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 20 février 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l’Allemagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.