CtEDO 03.10.2000 Auto

AKDOGDU contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKDOGDU contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46747/99 prezentate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la octombrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțiru, R. Maruste, judecători și dl O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 30 octombrie 1998 și înregistrată la 12 martie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant turc, născut în 1932 și rezident în Bandirma (Turcia). El este tatăl lui Burhanettin Akdodu, decedat la 13 decembrie 1997, la vârsta de 28 de ani. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către domnul Ender Büyükévelha, avocat în Baroul de la Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 decembrie 1997, fiul reclamantului, Burhanettin Akdo În aceeași seară, polițiștii au percheziționat casa reclamantului, care a fost astfel informat cu privire la arestarea fiului său. O altă percheziție a fost efectuată la casa surorii lui Burhanettin, Canan Akdoćdu, în Ankara. Burhanettin a fost prezent la percheziția respectivă. La 13 decembrie 1997, Burhanettin a fost găsit mort în celula sa, spânzurat de o frânghie pe care a făcut-o din marginea destrămată a păturii sale. Potrivit raportului de autopsie din 13 decembrie 1997 semnat de procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Ankara ( A fost găsit mort, spânzurat în celula sa, între orele 5:00 și 8:00 dimineața. Raportul menționat a scos în evidență o învinețire de 2 x 0,5 cm pe fața piciorului drept și o urmă de ranire cu o lungime de 8 cm și o lățime de 0,3 cm, în formă de mail, între încheietura dreaptă a bărbiei și temporalul drept, până la piele. Un pliu a fost observat pe gât, cauzat de presiunea panglicei, începând mai adânc pe laringe și continuă pe ambele părți pentru a termina pe ceafă, la limita scalpului în cazul în care urma nodului de 5x4 cm ajungea la adâncimea maximă de 2 cm. Pliul era pergamentat și atingea lățimea maximă de 4 cm la partea din față a gâtului. După examinarea externă a corpului, medicul expert a efectuat o autopsie detaliată cu deschiderea cutiei craniene, a toracelui, a gâtului și a cavității abdominale. Medicul nu a observat nici o urmă de forță asupra decedatului. La momentul spânzurării, medicul a adăugat că era necesară o analiză toxicologică a sângelui și organelor interne. La cererea reclamantului, s-a efectuat o a doua examinare a corpului la 14 decembrie 1997 la spitalul Bandirma, în prezența procurorului Republicii acestui oraș. Raportul întocmit în urma acestei examinări a evidențiat o învinețire de 0,3 x 1 cm sub genunchiul stâng, două înroșiri de 1,5x2 cm sub vânătăile menționate, o zgârietură de 1,5 x1,5 cm sub genunchiul drept, patru zgârieturi și echimoze de 0,3x3 cm în formă de punct La 15 cm sub genunchiul drept, cu o învinețire de 1x1 cm în interiorul gleznei drepte, cu o învinețire orizontală de 1,5 x20 cm în partea din spate a gambei drepte, cu o zgârietură de 0,5x3 cm în partea din spate a piciorului drept la 5 cm deasupra genunchiului, cu o învinețire de 0,3 x0,3 cm în partea exterioară a genunchiului drept și cu o zgârietură de 0,5x3 cm la 10 cm în partea din spate a călcâiului. Au fost făcute fotografii ale cadavrului, iar în timpul examinării, reclamantul a formulat o plângere în fața procurorului împotriva așa-zișilor responsabili pentru moartea fiului său. La 21 decembrie 1997, M.A.Y., care se afla în detenție într-o celulă vecină celei în care Burhanettin Akdo Martorul a precizat că, în apropierea locului unde erau înregistrați noii deținuți, el putea auzi numele și conversațiile. Potrivit acestui martor, dl Akdo Trei sau patru ore mai târziu, el ar fi fost adus înapoi la celula vecină (celula 9), întotdeauna însoțit de A.Y. a declarat că s-a trezit a doua zi, și anume pe 13 decembrie, pe la ora opt dimineața, de zgomotul și agitația celor doi paznici, pe care l-a strigat unul la celălalt, acest om s-a spânzurat. În cele din urmă, martorul a avut impresia că este vorba despre o punere în scenă a gardienilor față de ceilalți deținuți. După aceea, deținuții ar fi fost evacuați din incinte. M.A.Y. a precizat că păturile pe care le aveau în celulele lor nu au liziere și că, chiar dacă ar fi avut, neavând nici un instrument, nu le-ar fi fost imposibil să o desfacă. El a adăugat că gardienii controlau celulele la fiecare jumătate de oră și că dispoziția gardurilor din celule nu ar permite să se spânzure fără ajutor. La 13 ianuarie 1998, M.A.Y. a fost audiat de procurorul Republicii în apropierea Curții de Securitate a Țării din Ankara, în fața căreia își va repeta declarațiile. În plus, el a precizat că gardienii i-au anunțat că Burhanettin Akdodu este într-o stare depresivă. Mai 1998 de către procurorul Republicii lângă curtea de securitate de la . . . . Ankara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În această ordonanță, referindu-se la fotografii și la o înregistrare video, procurorul a precizat că, pentru a se spânzura, se servea de cele trei bare orizontale, paralele una cu alta, aflate în celula sa. El ar fi legat frânghia făcută de marginea păturii sale la bara cea mai înaltă, înfășurat-o în jurul gâtului și apoi ar fi atârnat piciorul drept de bara cea mai joasă și piciorul stâng de bara din mijloc. Astfel, el ar fi dat moartea, gâtul său cărând întreaga greutate a corpului. În ordonanță, se precizează că analiza toxicologică efectuată asupra organelor interne și a sângelui defunctului nu dezvăluia nici o urmă de encefalomielită. În ordonanță se menționează, de asemenea, declarațiile gardienilor M. Ç. și N.T., care susțineau că Burhanettin Akdośdu a fost adus la interogatoriu în jurul orei 20:00 pentru a fi adus înapoi pe la ora 23:30. Ei au precizat că nu au observat nici o anomalie în starea sa. Potrivit gardienilor, l ui a cerut să fie dus la toaletă la ora 2:00 dimineața. În timpul controlului de la ora 5:00, gardienii l-au văzut pe dl Akdo și a observat că acestea din urmă erau simple considerații subiective. Procurorul a dat în sfârșit audiție altor doi colegi de celulă, M.A. și Ș.S., care au declarat că au auzit numai în ziua incidentului, în jurul orei 8:30, că un deținut era spânzurat. La 20 mai 1998, reclamantul a formulat opoziție împotriva acestei ordonanțe. El a susținut în special că investigația efectuată în urma pretinsei crime a fiului său ar avea lacune, în măsura în care urmele constatate la a doua examinare a corpului fiului său ar fi fost luate în considerare. Potrivit reclamantului, aceste urme ar arăta că picioarele fiului său au fost mai întâi atașate și apoi spânzurarea a fost realizată cu participarea mai multor persoane. În acest sens, el a arătat că nodul se afla în mijlocul gâtului fiului său, în timp ce, într-un caz de sinucidere, acesta ar fi trebuit să se afle în mod logic pe partea din față a gâtului sau pe partea laterală. Reclamantul a susținut că un expert independent ar fi trebuit să constate poziția corpului decedatului înainte ca acesta să fie mutat. El a considerat că fiul său ar fi putut fi, de asemenea, mai întâi strangulat cu frânghia și apoi spânzurat, și că această ipoteză nu a fost nici în nici un caz respinsă în anchetă. Pe de altă parte, reclamantul a remarcat că nici unul dintre polițiștii responsabili de interogarea fiului său nu a fost ascultat de procuror. El a susținut că fiul său a fost adus la sediul secției anti-terorism la 12 decembrie 1997, la ora 4 dimineața și că anchetatorii nu căutaseră să afle unde se afla în timpul celor 15 ore dinaintea interogatoriului său, care probabil a avut loc în jurul orei 19:00. Reclamantul susține că cei responsabili de custodie fiului său ar fi adoptat o atitudine suspicioasă declarând decesul doar la ora 16 după-amiază, în timp ce ei ar fi descoperit cadavrul la ora 8 dimineața. Reclamantul a adăugat că fiul său a avut un temperament puternic și că nu a avut nici un motiv să se sinucidă. În memoria sa, reclamantul susține că, chiar presupunând că fiul său s-a sinucis într-adevăr, responsabilitatea autorităților ar fi implicată, în măsura în care, potrivit declarațiilor gardienilor, nu s-ar fi efectuat niciun control de la 5 ore la 8:00. Prin decizia din 18 iunie 1998, instanța de securitate din la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 31 mai 1999, reclamantul a formulat o plângere penală în fața procurorului districtual al Republicii Dankara împotriva responsabililor cu arestarea fiului său, pentru omor prin imprudență asupra persoanei din Burhanettin Akdo În plângerea sa, pe baza legislației procedurale în vigoare, reclamantul a contestat competența Curții de Securitate a Uniunii Europene din Ankara în ceea ce privește ancheta efectuată ca urmare a decesului fiului său. În special, acesta a susținut că procurorul N.M.T. care a efectuat ancheta respectivă a fost, de asemenea, cel care a inițiat procedura penală împotriva fiului său. Recurentul a declarat că, prin urmare, imparțialitatea procurorului N.M.T. va fi supusă cauțiunii și a solicitat procurorului să inițieze o procedură împotriva așa-zișilor responsabili de moartea fiului său. La 11 iunie 1999, reclamantul a trimis o scrisoare Ministerului Justiției pentru a obține o autorizație de urmărire penală împotriva procurorului N.M.T., pe care l-a acuzat de abuz de funcție și de mușamalizare a unei infracțiuni. La 30 iunie 1999, procurorul Republicii Ankara a declarat incompetent cu privire la plângerea depusă de reclamant. Prin scrisoarea din 23 iulie 1999, Hotărârea pentru Afaceri Penale din cadrul Ministerului Justiției a informat reclamantul că, în urma examinării cazului, nu a fost considerată necesară nicio urmărire penală împotriva procurorului N.M.Y. Dreptul intern relevant Urmărirea penală a infracțiunilor Codul penal reprimă orice formă de omucidere (articolele 448-455) și încercările sale (articolele 61 și 62). Articolele 151- 153 din Codul de procedură penală reglementează obligațiile autorităților în ceea ce privește ancheta preliminară cu privire la faptele care ar putea constitui astfel de infracțiuni și care ar putea fi aduse la cunoștința autorităților. Astfel, orice infracțiune poate fi denunțată atât autorităților sau agenților forțelor de ordine, cât și procurorilor. Depoziția unei astfel de plângeri poate fi scrisă sau orală, iar în acest din urmă caz, autoritatea sesizată este ținută de proces-verbal (art. 151). În cazul în care există indicii care pun la îndoială caracterul natural al decesului, funcționarii forțelor de ordine care au fost informați cu privire la acest lucru sunt obligați să comunice acest lucru procurorului Republicii sau judecătorului Curții (art. 152). În conformitate cu art. 235 din Codul penal, orice membru al funcției publice care omite să declare poliției sau procurorilor o infracțiune de care a avut cunoștință în timpul exercitării funcțiilor sale este pedepsit cu închisoarea. Procurorul Republicii care a fost informat în orice fel cu privire la o situație care să permită să se comită o infracțiune este obligat să facă fapte în scopul de a decide dacă este sau nu necesar să se facă o acțiune publică (art. 153 din Codul de procedură penală). În cazul în care autorul prezumat al unei infracțiuni este un agent al funcției publice și dacă actul a fost săvârșit în timpul exercitării funcțiilor sale, mai întâi în această etapă a procedurii este reglementat de legea din 1914 privind urmărirea penală a funcționarilor publici, care limitează competența rațională a Ministerului Public. În astfel de cazuri, ancheta preliminară și, prin urmare, autorizarea de a deschide proceduri penale sunt de competența exclusivă a comitetului administrativ local în cauză (acesta din subprefectură sau din departament, în funcție de statutul de la Odată ce a fost eliberată autorizația de a da în judecată, procurorul Republicii îi revine responsabilitatea de a reprezenta acuzația în acest caz. Responsabilitatea civilă și administrativă pentru acțiunile infracționale și delictoase În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă, orice victimă a unei daune care rezultă dintr-un act al administrației poate solicita despăgubiri în termen de un an de la data actului respectiv. În cazul respingerii integrale sau parțiale a cererii sau în cazul în care nu s-a obținut nici un răspuns în termen de 60 de zile, victima poate iniția o procedură administrativă. Administrația are obligația de a repara orice prejudiciu cauzat de acțiunile și măsurile sale. Această dispoziție consacră o responsabilitate obiectivă a statului, care intră în joc atunci când s-a stabilit că, în circumstanțele unui anumit caz, statul nu și-a îndeplinit obligația de a menține ordinea publică și siguranța publică sau de a proteja viața și bunurile persoanelor, fără a fi nevoie să se stabilească existența unei erori neloiale a administrației. În cadrul acestui regim, administrația poate fi, prin urmare, ținută sub responsabilitatea oricui este victima unui prejudiciu cauzat de acte comise de persoane neidentificate. Pe teren al codului obligațiunilor, persoanele vătămate ca urmare a unui act ilicit sau delictual pot introduce o acțiune în despăgubire atât pentru prejudiciile materiale (articolele 41 Cu toate acestea, în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 657 privind angajații din statul membru, persoanele care au suferit o pagubă din cauza exercitării unei funcții care intră sub incidența dreptului public pot, în principiu, să fie în justiție numai împotriva autorității publice de care aparține funcționarul în cauză și nu direct împotriva acestuia [articolele 129 alineatul (5) din Constituție, 55 și 100 din Codul obligațiunilor]. Totuși, această regulă nu este absolută. În cazul în care actul în cauză este calificat ca fiind d'illicită sau delictoasă și, prin urmare, își pierde caracterul de act sau de fapt mai mult decât de act administrativ, instanțele civile pot primi o cerere de despăgubire împotriva autorului însuși, fără a aduce atingere posibilității de a angaja răspunderea comună a administrației în calitatea sa de angajator al autorului actului (art. 50 din Codul obligațiilor). În primul rând, reclamantul susține că fiul său, Burhanettin Akdo a fost ucis în mod intenționat de către membri ai forțelor de securitate în timpul detenției sale la sediul secțiunii antiterorism și susține, de asemenea, că cauza a fost clasată de Parchet ca sinucidere fără a se efectua o anchetă eficientă și suficientă. Reclamantul subliniază că, chiar presupunând că fiul său s-a sinucis într-adevăr, răspunderea forțelor de securitate ar fi asumată pentru că nu a luat măsurile necesare pentru a evita un astfel de risc. În această privință, el a notificat art. 2 din Convenție. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că fiul său a fost torturat înainte de a fi ucis de către membri ai forțelor de securitate responsabile de arestarea sa. Reclamantul invocă, de asemenea, art. 5 alineatul (1) și art. 3 din convenție și declară că fiul său a fost arestat într-un mod secret și arbitrar. El se plânge că nu a fost informat cu privire la arestarea fiului său, precum și cu privire la lungimea presupus excesivă a custodiei sale. Invocând art. 6 alineatul (3) literele (a) și (c) din Convenție, reclamantul afirmă că fiul său nu a beneficiat de asistență juridică în timpul custodiei sale și că familia sa nu a fost informată cu privire la motivele arestării sale. : fiul său ar fi fost ucis în custodia sa de către membri ai forțelor de securitate și ancheta ulterioară decesului nu ar fi fost eficientă sau suficientă. Reclamantul susține, de asemenea, că, presupunând că fiul său s-a sinucis cu adevărat, cei responsabili pentru custodie nu ar fi făcut tot ceea ce a cerut de fapt art. 2 din convenție pentru a proteja viața acestuia. Reclamantul se plânge, de asemenea, că fiul său ar fi fost torturat în timpul interogatoriului său la sediul secției anti-terorism. În acest sens, invocă art. 3 din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE În ceea ce privește acuzațiile de tortură și de ucidere a fiului său, anchetați obiecțiile reclamantului din art. 2 și 3 din Convenție, în ceea ce privește acuzațiile de tortură și ucidere a fiului său.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-08-30
0,94
TURKES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6246/03 présentée par Burhanettin TÜRKEŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 août 2007 en une chambre compos
CtEDO 2000-11-28
0,94
DOGAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49503/99 présentée par Halil DOĞAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée
CtEDO 2001-09-11
0,94
BARUT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29863/96 présentée par Mikail BARUT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre composée d
CtEDO 2000-06-06
0,94
AKKURT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 47938/99 présentée par Ali AKKURT contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 juin 2000 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2000-03-28
0,94
A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30015/96 présentée par A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 mars 2000 en une chambre composée d
Sursă