RAVENTOS SOLER contre l'ESPAGNE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 52692/99 prezentată de Alberto RAVENTOS SOLER împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la octombrie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, V. Butkevych, J. Hedigan, S. Bototarova, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 12 noiembrie 1999 și înregistrată la 18 noiembrie 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean spaniol, născut în 1955 și rezident în Barcelona. El este avocat al stării sale. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, reclamantul a prezentat la Tribunalul Suprem o acțiune judiciară-administrativă împotriva Decretului 391/1996 din 1 martie 1996 de adoptare a regulamentului privind procedura aplicabilă reclamațiilor împotriva administrației fiscale. În acțiunea sa, acesta solicita declarația de nulitate a mai multor dispoziții ale decretului menționat anterior, care se referă, în special, la termenele pentru anumite acțiuni, precum și la condițiile de suspendare a executării actelor administrative cu conținut economic. El se pronunța din profesia sa de avocat care trebuie să consilieze clienții săi pentru a-și justifica interesul de a solicita nulitatea dispozițiilor în cauză. Printr-o hotărâre contradictorie din 8 februarie 1999, Tribunalul Suprem a declarat acțiunea inadmisibilă considerând că reclamantul nu avea un interes legitim pentru contestarea regulamentului în cauză, din lipsă de un act administrativ care îl privește direct. Invocând art. 24 din Constituție (dreptul la protecție judiciară și la un proces echitabil), reclamantul a formulat o acțiune da printr-o hotărâre din 13 mai 1999, Înalta Instană a respins acțiunea pentru nefondare, în special din următorul motiv: ...În acest caz, reclamantul nu este titularul unui drept de autor al unui drept de autor, pentru contestare sau pentru controlul actelor și al dispoziiilor din [Legea privind instanța contencioasă-administrativă] (...), care rezultă în mod direct sau indirect dintr-un standard juridic care nu se află într-o situație juridică determinată care poate fi identificată, nu cu un interes generic în menținerea drepturilor ca atare în speță, ci cu un interes propriu, calificat și specific]. Protecția judiciară în materie contencioasă-administrativă se limitează la exercitarea acțiunii judiciare de către persoanele sau entitățile afectate în mod direct prin acte sau dispoziții de la: ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de hotărârile pronunțate de instanțele spaniole care declară inadmisibilă pentru lipsa de calitate pentru acțiunea acțiunii sale judiciare administrative împotriva decretului 391/1996 de adoptare a regulamentului privind procedura aplicabilă reclamațiilor împotriva administrației fiscale. Reclamantul se plânge de hotărârile pronunțate de instanțele spaniole care declară inadmisibilă pentru lipsa de calitate pentru acțiunea sa în litigiul administrativ împotriva Decretului 391/1996 de adoptare a regulamentului privind procedura aplicabilă reclamațiilor împotriva administrației fiscale. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Curtea constată că procedura inițiată de reclamant avea ca obiect, nu d .. obținerea unei hotărâri cu privire la o procedură administrativă care îl privește direct și care pune în discuție Decretul 391/1996 din 1 martie 1996 privind regulamentul privind procedura aplicabilă reclamațiilor împotriva administrației fiscale, ci de soluționarea problemei legalității in abstracto anumite dispoziții din regulamentul menționat, care reprezintă un act normativ cu domeniu de aplicare general adoptat de autoritățile executive. Or, potrivit jurisprudenței constante a organelor Convenției, nu se poate pretinde a fi victima unei încălcări a convenției decât cel care este capabil să demonstreze că este afectat personal, cu excepția oricărui alt cetățean, de legea pe care o critică, deoarece convenția nu autorizează un astfel de actio popularis (a se vedea nr. 11045/84, p. 8.3.85, D.R. 42). ; nr. 25060/94, dec. 18.10.95, D.R. 83, p. 66 Maldonado Nausia c. Spania (dec.), nr. 41559/98, CEDO, 1999-VII. În speță, Curtea constată că dispozițiile criticate ale decretului cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară revendicarea lui Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52692/99

présentée par Alberto RAVENTOS SOLER

contre l’Espagne

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le

12

octobre 2000 en une chambre composée de

M.

G. Ress,

président

,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M.

V. Butkevych,

M.

J. Hedigan,

M

me

S. Botoucharova,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 novembre 1999 et enregistrée le 18

novembre 1999,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant espagnol, né en 1955 et résidant à Barcelone. Il est avocat de son état.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

A une date non précisée, le requérant présenta auprès du Tribunal suprême un recours contentieux-administratif contre le décret 391/1996 du 1

er

mars 1996 adoptant le règlement sur la procédure applicable aux réclamations contre l’administration fiscale. Dans son recours, il sollicitait la déclaration de nullité de plusieurs dispositions dudit décret ayant trait, notamment, aux délais de certains recours ainsi qu’aux conditions du sursis à exécution des actes administratifs à contenu économique. Il arguait de sa profession d’avocat devant conseiller ses clients pour justifier son intérêt à demander la nullité des dispositions en question.

Par un arrêt contradictoire du 8 février 1999, le Tribunal suprême déclara le recours irrecevable en estimant que le requérant n’avait pas d’intérêt légitime pour contester le règlement en question, faute d’un acte administratif le concernant directement.

Invoquant l’article 24 de la Constitution (droit à la protection judiciaire et à un procès équitable), le requérant forma un recours d’

amparo

auprès du Tribunal constitutionnel. Par un arrêt du 13 mai 1999, la haute juridiction rejeta le recours pour défaut de fondement, notamment, au motif suivant

:

«

...Dans le présent cas, le requérant n’est pas titulaire d’un «

intérêt le légitimant

» pour la contestation ou le contrôle des actes et dispositions de l’Administration (au sens de «

légitime

» selon la Constitution ou de «

direct

» conformément à la [loi sur la juridiction contentieuse-administrative] (...), découlant directement ou indirectement d’une norme juridique faute de se trouver dans une situation juridique déterminée pouvant être identifiée, non avec un intérêt générique dans la préservation de droits comme c’est le cas en l’espèce, mais avec un intérêt au sens propre, qualifié et spécifique). La protection judiciaire en matière contentieuse-administrative se limite

à l’exercice de l’action judiciaire par les personnes ou entités affectées

de manière directe par les actes ou dispositions de l’Administration, sans qu’il existe d’action populaire permettant à n’importe quel citoyen la défense d’un intérêt commun abstrait ou générique. (...) le fait que le requérant soit en plus avocat ne l’investit pas d’un surcroît de légitimité, ni de légitimation en soi

».

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint des décisions rendues par les tribunaux espagnols déclarant irrecevable pour défaut de qualité pour agir son recours contentieux-administratif contre le décret 391/1996 adoptant le règlement sur la procédure applicable aux réclamations contre l’administration fiscale.

EN DROIT

Le requérant se plaint des décisions rendues par les tribunaux espagnols déclarant irrecevable pour défaut de qualité pour agir son recours contentieux-administratif contre le décret 391/1996 adoptant le règlement sur la procédure applicable aux réclamations contre l’administration fiscale. Il invoque l’article 6 § 1 dont la partie pertinente se lit comme suit

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

La Cour observe que la procédure engagée par le requérant avait pour objet, non d’obtenir un jugement sur une procédure administrative le concernant directement et mettant en jeu le décret 391/1996 du 1

er

mars 1996 relatif au règlement sur la procédure applicable aux réclamations contre l’administration fiscale, mais de voir trancher la question de la légalité

in abstracto

de certaines dispositions dudit règlement, lequel est un acte normatif de portée générale adopté par les autorités exécutives. Or, selon la jurisprudence constante des organes de la Convention, ne peut se prétendre victime d'une violation de la Convention que celui qui est capable de montrer qu'il est personnellement affecté, autrement que tout autre citoyen, par la loi qu'il critique puisque la Convention n’autorise pas une telle

actio popularis

(cf. n°

11045/84, déc. 8.3.85, D.R. 42, p. 247

; n° 25060/94, déc. 18.10.95, D.R. 83, p. 66

;

Maldonado Nausia c. Espagne

(déc.), n° 41599/98, CEDH, 1999-VII). En l’espèce, la Cour constate que les dispositions critiquées du décret litigieux n’ont pas été appliquées personnellement au requérant, de sorte qu’il ne peut se prétendre victime d’une violation des dispositions qu’il invoque, au sens de l’article 34 de la Convention. Il s'ensuit que la requête est incompatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention, au sens de l'article

35 § 3.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

.

Vincent Berger

Georg Ress

Greffier

Président