AFFAIRE MUSMECI c. ITALIE

SECȚIUNEA I CAUZA MUSMECI c. ITALIA (Cercetarea nr. 44355/98) [1]HREȘTE STRASBURG 17 octombrie 2000 În cauza Musmeci c. Italia, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 26 septembrie 2000, se retrage hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și, printre altele, un resortisant italian, domnul Francesca Musmeci ( La 8 aprilie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, la data de 8 aprilie 1997, în conformitate cu art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Guvernul este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. La colțul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 3 februarie 2000, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 9 martie 2000, pentru guvern și la 20 februarie 2000 și la 2 mai 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 27 aprilie 1982, recurenta, văduvă a domnului F., a introdus o acțiune la Curtea de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său de a primi o pensie specială din cauza unei infirmități contractate de soțul său în timpul războiului. În temeiul Legii nr. 19/94, de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la 30 mai 1995, cauza a fost transmisă Camerei Regionale Lombardia. Prin ordonanța din 18 aprilie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 11 noiembrie 1996, Camera Regională Lombardia a dispus transmiterea anumitor documente către spitalul Milano pentru consultanță medicală. La data de 5 februarie 1997, avizul respectiv a fost transmis Camerei Regionale. La data de 23 octombrie 1997 a fost stabilit la ora 23 octombrie 1997. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 24 noiembrie 1998, camera regională a respins acțiunea reclamantei. La data de 9 martie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei cu originea cererii nr. 44355/95, introdusă de M Musmeci, guvernul italian oferă acesteia suma globală de 13 500 000 de lire italiene (ITL) în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 20 februarie 2000 și 2 mai 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurentă Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma totală de 13 500 000 de lire italiene (ITL) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 44355/95 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură Michael O.O.B. Elizabeth Palm Moduleer Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE MUSMECI c. ITALIE

(Requête n°

44355/98)

[1]

ARRÊT

STRASBOURG

17 octobre 2000

En l’affaire Musmeci c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

M

me

E. Palm,

présidente

,

M.

B.

Conforti

,

M.

L.

Ferrari

Bravo

,

M.

Gaukur Jörundsson

,

M.

R.

Türmen

,

M.

B.

Zupančič

,

M.

T.

Panțîru

,

juges

,

et de M. M.

O’Boyle

,

greffier de section

;

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 septembre 2000,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M

me

Francesca Musmeci («

la requérante

»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»). La requête a été enregistrée le 13

novembre 1998 sous le numéro de dossier 44355/98. La requérante est représentée par M

e

L. La Marca, avocate à Rome. Le gouvernement italien («

le Gouvernement

»)

est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

2.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 28 septembre 1999.

3.

Après un échange de correspondance, le 3 février 2000, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 9 mars 2000, pour le Gouvernement et les 20 février 2000 et 2 mai 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

4.

Le 27 avril 1982, la requérante, veuve de M. F., introduisit un recours à la Cour des comptes afin d’obtenir la reconnaissance de son droit à percevoir une pension spéciale en raison d’une infirmité contractée par son mari pendant la guerre.

5.

En vertu de la loi n° 19/94, instituant les chambres régionales de la Cour des comptes, le 30 mai 1995 l’affaire fut transmise à la chambre régionale de la Lombardie. Par une ordonnance du 18 avril 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 11 novembre 1996, la chambre régionale de la Lombardie ordonna la transmission de certains documents à l’hôpital de Milan pour un avis médical. Le 5 février 1997, ledit avis fut transmis à la chambre régionale.

6.

L’audience suivante fut fixée au 23 octobre 1997. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 24 novembre 1998, la chambre régionale rejeta le recours de la requérante.

EN DROIT

7.

Le 9 mars 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante :

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44355/98, introduite par M

me

Musmeci, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme globale de 13 500 000 lires italiennes (ITL) dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.

En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

8.

Les 20 février 2000 et 2 mai 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante

:

«

J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme globale de 13 500 000 lires italiennes (ITL) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 44355/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

9.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

10.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle ;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 octobre 2000, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Michael

O’Boyle

Elisabeth

Palm

Greffier

Présidente

[1]

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.