AFFAIRE X200 S.R.L. c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 CAUZA X200 S.R.L. c. ITALIA (Cercetarea nr. 4506/98) [1]HOTĂRÂREA STRASBURG 17 octombrie 2000 DEFINITIVF 17/01/2001 În cauza X200 S.r.l.

Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, Președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțaru judecători și domnul OBoyle grefier de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 26 septembrie 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură la data de origine a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv o societate italiană, X200 S.r.l ( La 5 septembrie 1993, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în conformitate cu art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la data de 18 decembrie 1998, cu numărul dosarului 4506/98, iar reclamanta este reprezentată de dl Feverati, avocat la Bologna.

Guvernul este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. La 30 iunie 1983, societatea anonimă I. a atribuit societății reclamante în fața Tribunalului din Bologna pentru a obține plata prețului care rezultă dintr-un contract de întreprindere. La rândul său, societatea reclamantă a depus o cerere reconvențională prin care solicita repararea daunelor suferite ca urmare a executării incorecte a contractului menționat. În urma unei trimiteri la cererea societății I., la 3 martie 1984, judecătorul de punere în funcțiune a numit un expert. La sonda din 7 iunie 1984 a fost amânată la 16 ianuarie 1985 din cauza absenței expertului.

Dintre cele trei audieri stabilite între această ultimă dată și 12 decembrie 1985, o a audierii martorilor, una a fost trimisă din oficiu și una a fost trimisă din cauza absenței expertului. La 8 iulie 1986, tribunalul a fost revocat la cererea societății I. pentru a-i permite să examineze raportul de competență. După o audiere, la 8 aprilie 1987 și 1 decembrie 1988 s-a ținut la audierea părților și a anumitor martori. După o audiere, la 5 octombrie 1989, părțile și-au prezentat concluziile și cinstirea pledoariilor a avut loc la 24 martie 1992. printr-o hotărâre din 7 aprilie 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 22 aprilie 1992, Tribunalul a acceptat cererea societății I. La 24 iulie 1992, reclamanta a făcut apel la tribunalul din Bologna.

aprilie 1994, instanța a fost parțial îndreptățită la recursul recurentei și a redus suma datorată de aceasta societății I. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 iunie 1983 și s-a încheiat la 18 aprilie 1994. 10. Prin urmare, ea a durat mai mult de zece ani și nouă luni.

11. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia, care urmează să apară în declarația oficială a Curții, § 22) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

15. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 10 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 16. Recurenta solicită, de asemenea, 5 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 2 000 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care a fost acordată recurentei.

Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune și 2 000 000 (două milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 2,5% l an de la expirarea termenului menționat și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O mail Elizabeth Palm Moduleer Președinte [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE X200 S.R.L c. ITALIE (Requête n° 45060/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2000 DÉFINITIF 17/01/2001 En l’affaire X200 S.r.l c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti , M. L. Ferrari Bravo , M. Gaukur Jörundsson , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M. T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 septembre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »