CtEDO 21.11.2000 Auto

AFFAIRE IORIO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE IORIO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA IORIO c. ITALIA (solicitarea nr. 44776/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 noiembrie 2000 DEFINITIVF 21/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Arturo Iorio, care a sesizat Comisia Europeană cu privire la drepturile omului la 23 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44776/98. Reclamantul este reprezentat de domnul L. Coletta, avocat la Benevent. Guvernul italian (atmosiul) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 14 decembrie 1999. La 27 septembrie 1988, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său la reevaluarea pensiei sale. În urma Legii nr. 19/94, de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la 12 aprilie 1994 Camera Regională pentru Campania l-a informat pe reclamant că acțiunea i-a fost transmisă și că, în termen de șase luni, trebuia să depună o cerere pentru continuarea procedurii. La 11 iulie 1997, Camera Regională a stabilit data la care a avut loc la 30 septembrie 1997 pentru a declara din oficiu încetarea procedurii, dat fiind că reclamantul nu a prezentat cererea respectivă. În ziua următoare, data la care a fost amânată a fost amânată la o dată nespecificată. Prin decizia din 26 noiembrie 1998, Camera Regională pentru Campania a stabilit data la care a avut loc ședința la 16 februarie 1999. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 15 martie 1999, camera regională a declarat încetarea procedurii. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE recurentul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 60 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit. 17. Curtea consideră că nu există, în speță, nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins. Aceasta respinge această parte a cererii. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 12 000 00 ITL pentru prejudiciul moral. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 18. Reclamantul solicită, de asemenea, 11 680 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 12 000 000 (doisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O Elisabeth Palm Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE IULIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IULIO c. ITALIE (Requête n° 46530/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE D'INNELLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE D'INNELLA c. ITALIE (Requête n° 44370/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE ARQUILLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ARQUILLA c. ITALIE (Requête n° 44374/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE IORILLO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE IORILLO c. ITALIE (Requête n° 45875/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-28
0,97
AFFAIRE LAVORGNA ET IORIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LAVORGNA ET IORIO c. ITALIE (Requête n° 52812/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
Sursă