CtEDO 21.11.2000 Auto

AFFAIRE ARQUILLA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ARQUILLA c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

În cazul Arquilla c. Italia, în primul rând, (solicitarea nr. 44374/98) hotărăște STRASBURG 21 noiembrie 2000 DEFINITIVF 21/02/2001, această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Costantino Arquilla ( Hotărârea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44374/98. Reclamantul este reprezentat de domnul L. și de domnul A. Rossi, avocați din L. Aquila. Guvernul italian (atît) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 14 decembrie 1999. La 18 iunie 1991, reclamantul a introdus o acțiune la Curtea de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său de a nu fi plasat (însoțitor) și de a obține o pensie privilegiată (documentele furnizate de reclamant se referă numai la prima cerere). Ca urmare a Legii nr. 19/94 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, cauza a fost transmisă Camerei Regionale pentru Abruzzi. La 16 septembrie 1996, reclamantul a prezentat camerei regionale o cerere de a continua procedura. La 28 septembrie 1996, Camera Regională a solicitat Ministerului Justiției dosarul administrativ al reclamantului. La 7 ianuarie 1997, Ministerul Justiției a transmis dosarul menționat. La 9 iulie 1998, președintele Camerei Regionale a stabilit ședința pledoariilor la 27 ianuarie 1999. La 26 ianuarie 1999, reclamantul a solicitat trimiterea la ședința respectivă, care a fost stabilită la 21 aprilie 1999. La 12 aprilie 1999, reclamantul a solicitat o nouă trimitere și punerea în deliberare a cauzei a avut loc la 20 noiembrie 1999. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 22 februarie 2000, camera regională a respins recursul recurentei. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea referitoare la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 iunie 1991 și s-a încheiat la 22 februarie 2000. Prin urmare, ea a durat mai mult de opt ani și opt luni pentru o instanță. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 40 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 16 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 21 678 264 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 16 000 000 (șaisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Elisabeth Palm Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-27
0,97
AFFAIRE ARIVELLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ARIVELLA c. ITALIE (Requête n° 41805/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE CALVANI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CALVANI c. ITALIE (Requête n° 44365/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE D'INNELLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE D'INNELLA c. ITALIE (Requête n° 44370/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-21
0,97
AFFAIRE IORIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE IORIO c. ITALIE (Requête n° 44376/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CORSI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CORSI c. ITALIE (Requête n° 46527/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă