AFFAIRE SILVERI c. ITALIE

PRIMUL SECȚIUNEA CAUZA SILVERI c. ITALIA (solicitarea nr. 44353/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 17 octombrie 2000 DEFINIF 17/01/2001 În litigiul Silveri c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jurdsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O După deliberarea sa în camera Consiliului la 26 septembrie 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Angelo Silveri ( La 21 noiembrie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în conformitate cu art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 28 septembrie 1999, Curtea a declarat că cererea este admisibilă.

La 19 iulie 1990, reclamantul, fost inspector de poliție, a recurs la grefa Curții de Conturi și a anulat decizia prefectului Bergamo, care a respins cererea sa de reevaluare a pensionării sale prin acordarea unei sume suplimentare corespunzătoare la șase niveluri ale salariului său. În septembrie 1993, reclamantul a prezentat o cerere de stabilire a procedurii. În urma descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la 13 aprilie 1994, cauza a fost transmisă Camerei Regionale Lombardia. O audiere a avut loc la 23 octombrie 1996. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 22 ianuarie 1998, camera regională a declarat recursul parțial inadmisibil din lipsă de competență în beneficiul instanței administrative și l-a respins pentru surplus.

La 24 martie 1998, hotărârea a fost comunicată reclamantului. La 28 decembrie 1998, reclamantul a făcut apel la Curtea de Conturi de la Roma. Prin decizia din 9 iulie 1999, președintele Curții de Conturi a stabilit data la care a avut loc audierea la 2 octombrie 1999. La 21 octombrie 1999 a avut loc ședința pledoariilor. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa la 1 În decembrie 1999, Curtea de Conturi a respins apelul deoarece legea invocată de reclamant pentru a solicita reevaluarea cuantumului retragerilor a intrat în vigoare după ce reclamantul și-a primit pensia.

ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia, care trebuie să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința în măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. În măsura în care a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerina În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul,

o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Reclamantul solicită 30 000 00 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 19 000 000 de lire italiene (ITL). Comisioane și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 875 200 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului.

Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 19 000 000 (19 milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea termenului menționat și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Michael O Palm Moduleer Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE SILVERI c. ITALIE (Requête n° 44353/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2000 DÉFINITIF 17/01/2001 En l’affaire Silveri c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti , M. L. Ferrari Bravo , M. Gaukur Jörundsson , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M. T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 septembre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »