CtEDO 07.11.2000 Auto

AFFAIRE FEFFIN c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE FEFFIN c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA FEFIN c. ITALIA (solicitarea nr. 45892/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 noiembrie 2000 DEFINITIVF 07/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte Fuhrmann Conforti Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători și dl Dolle graffière de secțiune, după ce a intenționat în camera Consiliului la 10 octombrie 2000, renunțând hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Vittorio Feffin ( Cererea a fost înregistrată la 2 februarie 1999 sub numărul de dosar 45892/99. Reclamantul este reprezentat de dl E. Barbato, avocat la Padova. Guvernul italian ( La 20 ianuarie 1990, dl P. a intentat o acțiune posesivă împotriva dlui C. în fața judecătorului judecător din Padova pentru a obține reintegrarea unei clădiri. La 5 februarie 1990, judecătorul a constatat că există motive care să justifice abținerea sa și a retrimis cauza la 19 martie 1990. Această audiere a fost mai întâi amânată din același motiv la 18 iunie 1990, apoi a fost revocată din oficiu la 22 iunie 1990. 1993, sase dintre ele au vizat depunerea de memorii sau documente, trei au fost amânate din oficiu - dintre care una a fost deoarece în acea zi judecătorii greve - una la cererea pârâtului, una a fost referitoare la audierea părților și una a fost exmatriculată deoarece judecătorul a constatat din nou existența unor motive care să justifice abținerea sa. La 12 noiembrie 1993, procesul a fost întrerupt ca urmare a decesului consiliului reclamantului. La o dată nespecificată, domnul P. a reluat procedura, iar judecătorul a fixat la tribunal următoarea sentință la 15 aprilie 1994. Cele patru audieri care au avut loc între 29 aprilie 1994 și 28 octombrie 1994, trei au vizat depunerea de memorii sau documente și o admitere de martori. 1995, judecătorul a stabilit la cinzeci și cinci de ani prezentarea concluziilor la 26 mai 1995; cu toate acestea, această audiere nu a avut loc decât la 23 februarie 1996, ca urmare a unei greve a avocaților. Între timp, la 25 mai 1995, reclamantul depunese la grefă actul său de constituție în fața judecătorului, deoarece la 9 martie 1995 dobândise proprietatea care făcea obiectul procedurii. Lanțul de pledoarii, care fusese stabilit la 14 iunie 1996, nu a avut loc. Inițial a fost declarat din oficiu de două ori până la 14 februarie 1997, apoi în acea zi, judecătorul a constatat că, în conformitate cu art. 447-a din Codul de procedură civilă italian, cauzele legate de închirierea de imobile trebuiau să fie soluționate în conformitate cu procedura accelerată stabilită pentru soluționarea muncii și a amânat cauza la 16 mai 1997 pentru a urma această altă procedură. Două audieri mai târziu, judecătorul a stabilit dezbaterile la 24 octombrie 1997; cu toate acestea, acestea din urmă au fost revocate din oficiu la 14 noiembrie 1997. În ziua următoare, judecătorul a constatat că, în speță, cauza nu trebuia să fie tratată în conformitate cu procedura accelerată stabilită pentru soluționarea litigiilor de muncă și a amânat cauza la 15 iunie 1998 pentru prezentarea concluziilor. La data respectivă, judecătorul a acceptat audierea martorilor și a stabilit în acest scop cinstirea din 15 decembrie 1998; cu toate acestea, aceasta din urmă nu a avut loc decât la 30 martie 1999. În ziua următoare au fost audiați martori, iar judecătorul a fixat la ăn ă ă ă , la 5 octombrie 1999. Prin hotărârea din 7 iulie 2000, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a respins cererea părții solicitante. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE, recurentul a declarat că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 16. Reclamantul solicită 1 650 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 30 000 În acest caz, Curtea consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat. Aceasta respinge această parte a cererii. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 10 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 046 300 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 3 084 236 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 084 236 ITL pentru procedura în fața Curții și de la . Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune morale 3 084 236 (trei milioane optzeci și patru de mii două sute treizeci și șase) lira italiană pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea termenului menționat și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 7 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-16
0,96
AFFAIRE F., T. ET E. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F., T. ET E. c. ITALIE (Requêtes n° s 46524/99 et 46525/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2001-10-23
0,96
AFFAIRE PEZZUTO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PEZZUTO c. ITALIE (Requête n° 44529/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-16
0,96
AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE (Requête n° 46533/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-16
0,96
AFFAIRE CALBINI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CALBINI c. ITALIE (Requête n° 46541/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă