KESSLER contre l'ALLEMAGNE

MAREA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35532/97 prezentată de Heinz KESSLER împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care are loc la 8 noiembrie 2000 într-o Mare Cameră compusă din M. Wildhaber, președinte, d-le E. Palm, M. C.L. Rozakis, M. Ress, M. J.P. Costa, M. Ferrari Bravo, M. Caflisch, M. Lăudat, domnule. Cabral Barreto, domnule. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, M. Zupančič, M. N. Vajić, M. Pellonpääää, M. M. Tsatsa- Nikolovska, M. Levits, M. Kovler, judecătorii, și domnul Kovler. din Salvia, grefier, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 ianuarie 1997 și înregistrată la 2 aprilie 1997, având în vedere observațiile scrise prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, Având în vedere observațiile orale prezentate de părțile în litigiu din 8 noiembrie 2000, după ce au luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie: recurentul susține că acțiunile care i-au fost reproșate nu constituie, în momentul în care au fost săvârșite, infracțiuni în conformitate cu dreptul fostei Republici Democrate Germane sau cu dreptul internațional și că condamnarea sa de către instanțele germane constituiau, prin urmare, o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acesta invocă, de asemenea, articolele 1 și 2 alineatul (2) din convenție. Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care necesită o examinare pe fond. Prin urmare, aceasta nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară revendicabilitatea, toate mijloacele de fond rezervate. din Salvia L. Wildhaber Moduleer Președinte

GRANDE CHAMBRE

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

35532/97

présentée par Heinz KESSLER

contre l’Allemagne

La Cour européenne des Droits de l’Homme, siégeant le 8

novembre

2000 en une Grande Chambre composée de

M.

L. Wildhaber,

président

,

M

me

E. Palm,

M.

C.L. Rozakis,

M.

G. Ress,

M.

J.-P. Costa,

M.

L. Ferrari Bravo,

M.

L. Caflisch,

M.

L. Loucaides,

M.

I. Cabral Barreto,

M.

K. Jungwiert,

Sir

Nicolas Bratza,

M.

B. Zupančič,

M

me

N. Vajić,

M.

M. Pellonpää,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

M.

E. Levits,

M.

A. Kovler,

juges

,

et de

M.

M. de Salvia,

greffier

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 janvier 1997 et enregistrée le 2 avril 1997,

Vu les observations écrites soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Vu les observations orales présentées par les parties à l’audience du 8

novembre 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

Le requérant soutient que les actions qui lui ont été reprochées ne constituaient pas, au moment où elles avaient été commises, des infractions d’après le droit de l’ex-République démocratique allemande ou d’après le droit international, et que sa condamnation par les tribunaux allemands constituait donc une violation de l’article

7 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Il invoque également les articles 1 et 2 § 2 de la Convention.

La Cour estime que la requête pose de sérieuses questions de fait et de droit qui nécessitent un examen au fond. Dès lors, elle ne saurait être déclarée manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour constate en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

,

tous moyens de fond réservés.

M. de Salvia

L. Wildhaber

Greffier

Président