Krenz împotriva Germaniei

MAREA CAMERA DE DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44801/98 prezentate de Egon KRENZ împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care are loc la 8 noiembrie 2000 într-o Cameră mare compusă din M. Wildhaber, președinte, d-le E. Palm, M. C.L. Rozakis, M. Ress, M. J.P. Costa, M. Ferrari Bravo, M. Caflisch, M. Lăudat, domnule. Cabral Barreto, domnule. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, M. Zupančič, M. N. Vajić, M. Pellonpääää, M. M. Tsatsa- Nikolovska, M. Levits, M. Kovler, judecătorii, și domnul Kovler.

din Salvia, grefier, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 noiembrie 1998 și înregistrată la 3 decembrie 1998, având în vedere observațiile scrise prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, având în vedere observațiile orale prezentate de părțile în litigiu din 8 noiembrie 2000, după ce au luat act de aceasta, face următoarea decizie: recurentul susține că acțiunile care i-au fost reproșate nu constituiau, în momentul în care au fost comise, infracțiuni în conformitate cu dreptul fostei Republici Democrate Germane sau cu dreptul internațional, iar condamnarea sa de către instanțele germane constituia, prin urmare, o încălcare a articolului 7 Õ 1 din Convenția europeană a drepturilor (UE) nr. Acesta invocă, de asemenea, articolele 1 și 2 alineatul (2) din convenție.

Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care necesită o examinare pe fond. Prin urmare, aceasta nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară revendicabilitatea, toate mijloacele de fond rezervate. din Salvia L. Wildhaber Moduleer Președinte

GRANDE CHAMBRE

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 44801/98 présentée par Egon KRENZ contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme, siégeant le 8 novembre 2000 en une Grande Chambre composée de M. L. Wildhaber, président , M me E. Palm, M. C.L. Rozakis, M. G. Ress, M. J.-P.

Costa, M. L. Ferrari Bravo, M. L. Caflisch, M. L. Loucaides, M. I. Cabral Barreto, M. K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, M. B. Zupančič, M me N. Vajić, M. M. Pellonpää, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, M. A. Kovler, juges , et de M. M. de Salvia, greffier , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 novembre 1998 et enregistrée le 3 décembre 1998, Vu les observations écrites soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les observations orales présentées par les parties à l’audience du 8 novembre 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : Le requérant soutient que les actions qui lui ont été reprochées ne constituaient pas, au moment où elles avaient été commises, des infractions d’après le droit de l’ex-République démocratique allemande ou d’après le droit international, et que sa condamnation par les tribunaux allemands constituait donc une violation de l’article 7 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

Il invoque également les articles 1 et 2 § 2 de la Convention. La Cour estime que la requête pose de sérieuses questions de fait et de droit qui nécessitent un examen au fond. Dès lors, elle ne saurait être déclarée manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour constate en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. M. de Salvia L. Wildhaber Greffier Président