CtEDO 09.11.2000 Auto

AFFAIRE BELTRAMO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner P1-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BELTRAMO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL BELTRAMO c. ITALIA (solicitarea nr. 40977/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2000 DEFINITIVF 09/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Beltramo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Tsatsa-Nikolovska E. Levits . Kovler judecători și domnul P.J. M. ahoney grefier adjunct al Curții, grefier de secțiune f.f.; După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 octombrie 2000, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Renzo Beltramo ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 8 noiembrie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( 1998 la numărul de dosar 40977/98. Guvernul italian ( La 12 septembrie 1991, domnul L., în calitate de administrator al societății L., i-a prezentat președintelui Tribunalului din Biella o cale de atac în temeiul articolului 672 din Codul de procedură civilă în scopul de a obține confiscarea asigurătorie a creanțelor reclamantului. September 1991, președintele a ordonat prezentarea personală a părților până la 8 octombrie 1991. După o audiere, printr-o ordonanță a președintelui din 21 noiembrie 1991, sechestrarea a fost acordată; aceaceasta a fost executată la 29 noiembrie și 4 decembrie 1991. La 14 decembrie 1991, societatea L. a solicitat validarea confiscării și l-a numit pe reclamant în fața aceleiași instanțe pentru a face să se constate că un document care atestă creanțele reclamantului și semnat de domnul L. a fost contrafăcut și, prin urmare, a obținut repararea daunelor suferite. Printr-o ordonanță din 19 mai 1992, tribunalul a numit un expert și a respins cererea reclamantului de a obține ca întrebările referitoare la validitatea sechestrului și la fond să fie tratate separat. Expertul a depus jurământul, după o trimitere din oficiu, la 10 noiembrie 1993. La 7 decembrie 1994, expertul comunicatiqua a fost imposibil de redactat raportul său, deoarece nu dispunea de un document necesar în instanță și i-a cerut reclamantului să-i furnizeze documentul menționat. Audiențele din 11 ianuarie și 15 martie 1995, precum și cele din 17 ianuarie 1996 au fost revocate pentru că nu putea fi efectuată definitiv, în lipsa documentului menționat. În ceea ce privește un alt document important pentru liturghie, expertul l-a informat pe judecător că nu putea decât să stabilească foarte greu data la care acesta a fost redactat. Prin ordonanța din 23 ianuarie 1996, judecătorul de punere în funcțiune a revocat competența. La 12 martie 1996, părțile și expertul s-au prezentat spontan pentru a întreba dacă un document ar putea fi păstrat provizoriu de către expert. După o ședință, printr-o ordonanță din 11 aprilie 1996, judecătorul a stabilit data prezentării concluziilor la 8 mai 1996. În acea zi, părțile au trimis documente la dosar și amînarea prezentării concluziilor a continuat la 15 mai 1996. Încuviințarea pledoariilor a fost stabilită la 28 ianuarie 1997. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 21 februarie 1997, tribunalul a respins cererea societății L. și a invalidat confiscarea asigurătorie. La 20 aprilie 1997, societatea L. Interjet a făcut apel la tribunalul din Torino, solicitând, printre altele, suspendarea executării hotărârii judecătorești de primă instanță și validarea sesizării asigurătorii. Reclamantul a prezentat un apel incident. 1997. În aceeași zi, la cererea reclamantului, președintele Tribunalului a ordonat eliberarea sumelor confiscate. În iulie 1997, consilierul de punere în stare de arest a respins cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii de primă instanță prezentate de societatea L. L September 1998, instanța de apel a respins cererea societății L. ÎN CURSUL VIOLAȚIEI ALEGATE DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIEreclamantul a afirmat că durata procedurii a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil Pe lângă faptul că există încă o manifestare a practicii menționate anterior, a existat o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (2). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL 1 15. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că durata procedurii în litigiu a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. Tribunalul contestă această teză. 17. Având în vedere constatarea referitoare la art. 6 alineatul (1) (punctul 14 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare dacă, în speță, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții (a se vedea Hotărârea Zanghî Italia din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47 § 23). III. Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că sunt impediment consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 19. Reclamantul solicită 300 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 838 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit 20. Curtea consideră că, în speță, nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat. Aceasta respinge această parte a cererii. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 10 000 00 ITL pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 31 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 22. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, hotărârea în cauza În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL toate costurile și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 23. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Déclare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) de lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 noiembrie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Paul Mahoney Christos Rozakis Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FILIPPELLO c. ITALIE (Requête n° 45868/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE I.F. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE I.F. c. ITALIE (Requête n° 40968/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE ALBERGAMO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ALBERGAMO c. ITALIE (Requête n° 44392/98) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 10/07/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE F. S.P.A. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F. S.p.a. c. ITALIE (Requête n° 39164/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă