SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45585/99 prezentate de Medeni AYHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 14 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 iunie 1998 și înregistrată la 21 ianuarie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant turc, născut în 1968 și are reședința în Ankara. La momentul faptelor, acesta era editor al revistei "Science libre" (Özgür Bilim) . Este reprezentat în fața Curții de către domnul Selahattin Kaya, avocat în baroul din Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin acte de acuzare depuse la 10 decembrie 1993, 23 septembrie 1993 și 5 decembrie 1994, în conformitate cu art. 7 alin. (2) și 8 alin. (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : un discurs ținut în kurdă și o poezie citită în cadrul unei reuniuni a Asociației Culturii Libere (Özgür ekin dernei) la 7 martie 1993; un discurs ținut la 29 aprilie 1993 cu ocazia unei reuniuni organizate de asociația cu tema "Clasa muncitoare, sindicatele și 1 mai"; un articol intitulat "Reprezentanții care nu ajung să comenteze și să depășească" La 3 februarie 1994 și la un reportaj pregătit de solicitant, în calitate de editor al revistei resuscitate, cu o personalitate politică privind problema kurdă. Procedură penală privind discursurile pronunțate în kurdă și poezia citită în timpul reuniunii din 7 martie 1993 prin Hotărârea din 29 iulie 1994, în conformitate cu art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, Curtea de Securitate a statului Ankara l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 250 000 000 de lire turcești (TRL). În aceeași zi, reclamantul a fost încarcerat în casa de judecată. Prin Hotărârea din 17 februarie 1995, Curtea de Casație a infirmat decizia de primă instanță. Curtea a considerat că aceasta nu a avut nici o propagandă separatistă în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3713, ci instigare la crimă și la crimă și că, în consecință, a trebuit să se aplice art. 312 alin. (2) din Codul penal turc. Prin Hotărârea din 25 aprilie 1995, întotdeauna în conformitate cu art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a condamnat reclamantul la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 250 000 000 TRL. La 30 octombrie 1995 a intrat în vigoare Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, care a redus, printre altele, pedeapsa cu închisoarea, dar a înăspri t ă ț ile prevăzute în art. 8 din Legea nr. 3713. 4126 prevedea, de asemenea, revizuirea din oficiu a pedepselor pronunțate în hotărârile pronunțate în temeiul articolului 8 din Legea nr. 3713. Prin urmare, Curtea de Securitate a lalui reexaminează în fond cauza reclamantului. În hotărârea sa din 7 decembrie 1995, aceasta l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea pe un an și la o amendă de 100 de ani. Apoi a schimbat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă de 1 825 000 TRL și l-a condamnat pe reclamant, pentru toate, la o amendă de 101 825 000 TRL. Ea a constatat că discursul incriminat în kurdă conținea o propagandă separatistă. Prieteni, oameni de onoare... peste tot în provincia noastră moartea [rode] și sângele curge. Nu unul, nu doi, nu trei, nu patru, nu cinci, tinerii noștri mor. (...) Vrem să ne folosim propria identitate, limba maternă și educația. Eu nu voi zgudui masele asuprite împotriva colonialismului și a imperialismului (...) Eu sunt vocea puternică a poporului care se ridică împotriva nopții (...) Eu nu eram nici un trădător gata să - mi vând sufletul pentru cinci bănuți, nici un sultan care bea sânge și mănâncă ființe umane. Am fost Alep, Koçgir, Dersim, Zilan (...) Am reprezentat masacrele colective, eșafodurile (...) schelele au fost vărsate peste noi și cenușa noastră s-a amestecat. J a ars cu mii (...) J a fost prima speranță a arenelor romane. (...) Am participat la revolta împotriva lorzilor lumii. J a fost o ființă umană (...) J a fost ținta pieptului gherilelor care aruncă gloanțe împotriva dușmanului de la munți și baricazi. J a fost o ființă umană. Eu sunt pământul eliberării însetat de îngrășăminte, eu sunt țara colonizat însetat de onoarea sa, j a fost Kurdistan, am fost o ființă umană la 16 noiembrie 1995, reclamantul a fost eliberat. Prin Hotărârea din 11 iunie 1996, Curtea de Casație a infirmat decizia de primă instanță. Curtea a considerat că aceasta nu a avut nici o propagandă separatistă în sensul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713, ci instigare la crimă și la crimă și că, în consecință, a trebuit să se aplice art. 312 alineatul (2) din Codul penal turc. Prin hotărârea din 22 octombrie 1996, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, Curtea de Securitate a Uniunii Europene din Ankara l-a condamnat pe reclamant, în conformitate cu art. 312 alineatele (2) din Codul penal, la o pedeapsă cu închisoarea de un an și la o amendă. Apoi, ea a schimbat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă de 1 825 000 TRL. În cele din urmă, prin Hotărârea din 6 iulie 1998, Curtea de Casație a respins recursul introdus de reclamant. Procedura penală privind discursul pronunțat în cursul forumului intitulat "Clasa muncitoare, sindicatele și la 1 mai" din 29 aprilie 1993 prin Hotărârea din 29 iulie 1994, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, Curtea de Securitate a Uniunii Europene din Ankara l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 250 000 000 de TRL. Ea a constatat că discursul incriminat conținea o propagandă separatistă și a citat în special pasaje precum: Aș dori să-mi exprim opinia cu privire la clasa muncitoare din Turcia și din Kurdistan (...) Trebuie să dezvoltăm clasa sindicalistă revoluționară. (...) Sindicatismul bazat atât pe identitatea națională a Kurdistanului, cât și pe strategia de clasă trebuie dezvoltat pentru a asedia sindicalismul național care nu cunoaște identitatea națională a Kurdistanului. Sindicatismul care determină lupta clasei muncitoare turce și împiedică lupta activă a clasei muncitoare kurdă împotriva colonialismului turc trebuie tăiat din interior. În ciuda luptei intense a mișcării kurde, sindicalismul din Kurdistan este foarte departe de ceea ce ne putem aștepta (...) poate că înainte de anii '80, din cauza acuzațiilor șavine ale stângii turce, nu am reușit să subliniem suficient aceste valori, (...) toți revoluționarii din Kurdistan au comis greșeala de a nu pune în evidență problema națiunii, astăzi pentru revoluționarul din Kurdistan (...) această problemă a sindicatului trebuie să fie evidențiată la fel de mult ca problema națiunii (...) dacă avem voința de a construi această casă, nu trebuie să recunoaștem că coșurile de gunoi sunt găsite acolo, această voință trebuie să se construiască pe o bază proprie și regulată, voința noastră trebuie să aibă o bază socială și să nu se bazeze pe un naționalism primar, vom avea nevoie de un stat, o bază, un ghid la fel de mult ca al unui regim (...) cel mai mare patriotism (...) este socialism, o unitate a kurzilor din întreaga lume. Prin Hotărârea din 15 iunie 1995, Curtea de Casație a infirmat decizia de primă instanță. Prin Hotărârea din 28 decembrie 1995, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, Curtea de Securitate a pedistanței din Ankara l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea pe un an și la o amendă de 100 000 000 de TRL. Apoi, prin Hotărârea din 14 aprilie 1997, Curtea de Casație a respins recursul formulat de reclamant. La 1 mai 1998, hotărârea Curții de Casație a fost notificată reclamantului. Procedura penală privind articolul Reprezentanții care nu reușesc să comenteze sau să depășească, și pe reportajul cu o personalitate politică Prin Hotărârea din 4 decembrie 1995, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, Curtea de Securitate a statului Ankara l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de un an și la o amendă de 450 000 000 de TRL. Apoi, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de un an și la o amendă de 100 000 În cele din urmă, ea l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 550 000 000 de TRL. Stânga kurdă a întârziat să pună pe ordinea de zi problema kurdei, la început kurda stângă a ezitat să vorbească despre problema kurdei împotriva stângii turce, kurda stângă a apărat realitatea kurdei după ce și-a recăpătat încrederea... Prin Hotărârea din 3 iunie 1996, Curtea de Casație a infirmat decizia de primă instanță din cauza unei erori materiale referitoare la suma de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 28 octombrie 1996, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, Curtea de Securitate a Uniunii Europene din Ankara l-a condamnat pe reclamant, în conformitate cu art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, la o pedeapsă cu închisoarea de un an și la o amendă de 400 000 Apoi, în conformitate cu art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de peste un an și la o amendă de 100 000 000 de TRL. Ea l-a condamnat, pentru toate, la o pedeapsă cu închisoarea de doi ani și la o amendă de 500 000 000 de TRL. Prin hotărârea din 23 iunie 1998, Curtea de Casație a respins recursul introdus de solicitant. Dreptul intern relevant Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului La art. 7 alineatul (1) și art. 2 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului prevede că: Propaganda scrisă sau orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere unității indivizibile a Republicii Turcia împreună cu teritoriul și națiunea sa sunt interzise indiferent de metoda sau intenția lor și de ideile care i-au motivat. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea între doi și cinci ani de închisoare și la o amendă de cincizeci și o sută de milioane de lire turcești (...) L Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și protestele care au ca scop să aducă atingere unității indivizibile a Republicii Turcia, a teritoriului său și a națiunii sale sunt interzise indiferent de metoda sau afecțiunea și de ideile care le-au motivat. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea între doi și cinci ani de închisoare și la o amendă de 100 până la trei sute de milioane de lire turcești. (...)L Se pedepsește de la șase luni la doi ani de închisoare și de la o amendă grea de șase mii la treizeci de mii de lire turcești, oricine, în mod expres, închiriază sau face un act calificat drept infracțiune prin lege sau motivează populația să nu respecte legea. Se poate face o distincție bazată pe o clasă socială, o rasă, o religie, o sectă sau o regiune pe baza unei distincții bazate pe o clasă socială, o rasă, o sectă sau o regiune. În cazul în care un astfel de stimulent pune în pericol securitatea publică, pedeapsa se majorează cu o parte care poate merge de la o treime la jumătate din pedeapsa de bază. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul susține că condamnările sale la pedeapsă i-au încălcat libertatea de exprimare și libertatea de gândire. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu ar fi fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. În această privință, el expune că un judecător militar, a cărui independență față de comandanții săi militari nu este asigurată, se afla în cadrul Curții de Securitate a statului. Invocând art. 5 alineatele (4) și (5) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Reclamantul se plânge că a fost condamnat la două pedepse în temeiul a două articole din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Recurentul invocă o încălcare a articolelor 6, 7, 9 și 10 din convenție. În statul în care se află dosarul în fața sa, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni, cum ar fi cele pe care recurentul le consideră necesare pentru a le aduce la cunoștința guvernului pârât în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 5 alineatele (4) și (5) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Curtea arată că reclamantul nu face nicio precizare cu privire la acest aspect. În plus, Curtea constată că din elementele dosarului reiese că reclamantul a fost încarcerat în aceeași zi a condamnării sale în primă instanță. Prin urmare, este evident că această cauză, așa cum a fost invocată, este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la o presupusă încălcare a dreptului său la libertatea de gândire (art. 9) și de exprimare (art. 10), la imparțialitate și la independența instanței de securitate a statului membru în care se află, precum și la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O. BOYLE Elisabeth Palm Modululer Președinte
de la requête n° 45585/99
présentée par Medeni AYHAN
contre Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 14
novembre 2000 en une chambre composée de
M
mes
E.
Palm
,
présidente
,
W.
Thomassen
,
MM.
Gaukur
Jörundsson
,
R.
Türmen
,
C.
Bîrsan
,
J.
Casadevall
,
R.
Maruste
,
juges
,
et
de
M.
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 juin 1998 et enregistrée le 21
janvier 1999,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant turc, né en 1968 et résidant à Ankara. A l’époque des faits, il était éditeur de la revue «
La science libre
» (
Özgür Bilim)
. Il est représenté devant la Cour par M
e
Selahattin Kaya, avocat au barreau d’Ankara.
A.
Circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par actes d’accusation déposés les 10 décembre 1993, 23 septembre 1993 et 5
décembre 1994, en application des articles 7 § 2 et 8 § 1 de la loi n°
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara intenta trois actions pénales à l’encontre du requérant pour propagande séparatiste concernant
: un discours prononcé en kurde et un poème lu lors d’une réunion de l’association de la culture libre (
Özgür
ekin derneği
) le 7 mars 1993
; un discours prononcé le 29 avril 1993 lors d’un panel organisé par l’association suscitée dont le thème était «
La classe ouvrière, les syndicats et le 1
er
mai
»
; un article intitulé «
Les représentants qui n’arrivent pas à commenter ni à surmonter
» publié dans la revue «
La science libre
»
(Özgür Bilim)
le 3
février 1994 et un reportage préparé par le requérant, en tant qu’éditeur de la revue suscitée, avec une personnalité politique sur le problème kurde.
1.
Procédure pénale portant sur le discours prononcé en kurde et le poème lu pendant la réunion du 7 mars 1993
Par arrêt du 29 juillet 1994, en application de l’article 8 § 1 de la loi n°
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 250 000 000 de livres turques (TRL). Le même jour le requérant fut incarcéré dans la maison d’arrêt.
Par arrêt du 17 février 1995, la Cour de cassation infirma la décision de première instance. Elle releva qu’il n’y avait pas eu de propagande séparatiste au sens de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 mais incitation à la haine et à l’hostilité et qu’en conséquence il eût fallu appliquer l’article
312 §
2 du code pénal turc.
Par arrêt du 25 avril 1995, toujours en application de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 250 000 000 de TRL.
Le 30 octobre 1995 entra en vigueur la loi n° 4126 du 27 octobre 1995, qui allégea notamment les peines d’emprisonnement mais aggrava les peines d’amende prévues par l’article 8 de la loi n° 3713. Dans une disposition provisoire relative à l’article 2, la loi n°
4126 prévoyait en outre la révision d’office des peines prononcées dans des décisions rendues en application de l’article 8 de la loi n° 3713. Par conséquent, la cour de sûreté de l’Etat réexamina au fond l’affaire du requérant. Dans son arrêt du 7
décembre 1995, elle condamna le requérant à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 100
000 000 de TRL. Puis, elle commua la peine d’emprisonnement en une amende de 1
825
000
TRL et condamna le requérant, pour le tout, à une amende de 101
825
000 TRL. Elle constata que le discours incriminé en kurde contenait une propagande séparatiste. Elle cita notamment
:
«
Ô amis, ô gens d’honneurs (...) partout dans notre province la mort [rode] et le sang coule. Pas un, pas deux, pas trois, pas quatre, pas cinq, nos jeunes meurent. (...) Nous voulons utiliser notre propre identité, notre langue maternelle et notre éducation. Et nous voulons parler
».
«
Pas un ouvrier n’a de patron (...) moi je vais secouer les masses opprimées contre le colonialisme et l’impérialisme (...) je suis la voix forte du peuple qui se dresse contre la nuit. (…) Je n’étais ni un traître prêt à vendre mon âme contre cinq sous, ni un sultan buveur de sang et mangeur d’êtres humains. J’étais Alep, Koçgir, Dersim, Zilan (...) Je représentais les massacres collectifs, les échafauds (...) l’essence à été versée sur nous et nos cendres se sont entremêlées. J’avais brûlé avec des milliers (...) J’étais le premier espoir des arènes romaines. (...) J’ai participé au soulèvement contre les seigneurs du monde. J’étais un être humain (...) J’étais la cible de la poitrine des guérillas qui lancent des balles contre l’ennemi depuis les montagnes et les barricades. J’étais un être humain. Je suis la terre de la libération semée d’engrais, je suis le pays colonisé assoiffé de son honneur, j’étais le Kurdistan, j’étais un être humain
».
Le 16 novembre 1995, le requérant fut mis en liberté.
Par arrêt du 11 juin 1996, la Cour de cassation infirma la décision de première instance. Elle releva qu’il n’y avait pas eu de propagande séparatiste au sens de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 mais incitation à la haine et à l’hostilité et qu’en conséquence il eût fallu appliquer l’article 312 §
2 du code pénal turc.
Par arrêt du 22 octobre 1996, se conformant à l’arrêt de la Cour de cassation, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant, en application de l’article 312 § 2 du code pénal, à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende. Puis, elle commua la peine d’emprisonnement en une amende de 1 825 000 TRL. Enfin, elle condamna le requérant, pour le tout, à une amende de 1 985 000 TRL.
Par arrêt du 6 juillet 1998, la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par le requérant.
2.
Procédure pénale portant sur le discours prononcé pendant le panel intitulé «
La classe ouvrière, les syndicats et le 1
er
mai
» le 29 avril 1993
Par arrêt du 29 juillet 1994, en application de l’article 8 § 1 de la loi n°
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 250
000
000 de TRL. Elle constata que le discours incriminé contenait une propagande séparatiste. Elle cita notamment les passages tels que :
«
Je voudrais donner mon opinion sur la classe ouvrière en Turquie et au Kurdistan (...) Il faut développer la classe syndicaliste révolutionnaire. (...) Le syndicalisme fondé à la fois sur l’identité nationale du Kurdistan et la stratégie des classes doit être développé pour assiéger le syndicalisme étatique qui ne connaît pas l’identité nationale du Kurdistan. Le syndicalisme déterminant la lutte de la classe ouvrière turque et empêchant la lutte active de la classe ouvrière kurde contre le colonialisme du capitalisme turc doit être coupé de l’intérieur. Malgré l’intense lutte du mouvement kurde, le syndicalisme au Kurdistan est très loin de ce que nous pouvons attendre (...) peut-être qu’avant les années 80, en raison des accusations chauvines de la gauche turque, nous n’arrivions pas à souligner suffisamment ces valeurs, (...) l’ensemble des révolutionnaires du Kurdistan ont commis l’erreur de ne pas mettre en avant le problème de la nation, aujourd’hui pour le révolutionnaire du Kurdistan (...) ce problème du syndicalisme doit être souligné autant que le problème de la nation (...) si nous avons la volonté de construire cette maison, nous ne devons pas admettre que des poubelles s’y trouvent, cette volonté doit se construire sur une base propre et régulière, notre volonté doit avoir une assise sociale et ne pas se fonder sur un nationalisme primaire, nous aurons besoin d’un Etat, d’une base, d’un guide autant que d’un régime (...) le plus grand patriotisme est le socialisme, vive l’union des kurdes du monde entier
».
Par arrêt du 15 juin 1995, la Cour de cassation infirma la décision de première instance.
Par arrêt du 28 décembre 1995, en application de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 100 000 000 de TRL. Puis, elle commua la peine d’emprisonnement en une amende de 1 825 000 TRL. Enfin, elle condamna le requérant, pour le tout, à une amende de 101 825 000 TRL.
Par arrêt du 14 avril 1997, la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par le requérant.
Le 1
er
mai 1998, l’arrêt de la Cour de cassation fut notifié au requérant.
3.
Procédure pénale portant sur l’article intitulé «
Les représentants qui n’arrivent pas à commenter ni à surmonter
» et sur le reportage avec une personnalité politique
Par arrêt du 4 décembre 1995, en application de l’article 7 § 2 de la loi n°
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 450 000 000 de TRL. Puis, en application de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, elle le condamna à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 100
000
000 de TRL. Enfin, elle le condamna, pour le tout, à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 550 000 000 de TRL. Elle cita notamment les passages tels que
:
«
La gauche kurde a tardé à mettre à l’ordre du jour le problème de la nation kurde, au début la gauche kurde a hésité à parler du problème de la nation kurde face à la gauche turque, la gauche kurde a défendu la réalité de la nation kurde après avoir retrouvé la confiance (...)
».
Par arrêt du 3 juin 1996, la Cour de cassation infirma la décision de première instance en raison d’une erreur matérielle concernant le montant de l’amende infligée au requérant.
Par arrêt du 28 octobre 1996, se conformant à l’arrêt de la Cour de cassation, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara condamna le requérant, en application de l’article 7 § 2 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 400
000
000 de TRL. Puis, en application de l’article 8 § 1 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, elle le condamna à une peine d’emprisonnement d’une année et à une amende de 100 000 000 de TRL. Elle le condamna, pour le tout, à une peine d’emprisonnement de deux ans et à une amende de 500
000 000 de TRL.
Par arrêt du 23 juin 1998, la Cour de cassation rejeta le pourvoi introduit par le requérant.
B.
Le droit interne pertinent
La loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme
L’article 7 §§ 1 et 2 de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme dispose que l’infraction d’aide ou de propagande en faveur d’une organisation terroriste est punie d’une peine d’emprisonnement et d’une amende.
Article 8 § 1
«
La propagande écrite ou orale, les réunions, les assemblées et les manifestations visant à porter atteinte à l’unité indivisible de l’Etat de la République de Turquie avec son territoire et sa nation sont prohibées quelles que soient la méthode ou l’intention et les idées qui les ont motivées. Quiconque poursuit une telle activité sera condamnée à une peine d’emprisonnement de deux à cinq ans d’emprisonnement et à une amende de cinquante à cent millions de livres turcs (...)
».
L’article 8 § 1 de la loi relative à la lutte contre le terrorisme, après la modification par la loi n° 4126 promulguée le 27 octobre 1995, dispose
:
«
La propagande écrite et orale, les réunions, les assemblées et les manifestations visant à porter atteinte à l’unité indivisible de l’Etat de la République de Turquie, de son territoire et de sa nation sont prohibées quelles que soient la méthode ou l’intention et les idées qui les ont motivées. Quiconque poursuit une telle activité sera condamné à une peine d’emprisonnement de deux à cinq ans de prison et à une amende de cent à trois cent millions de livres turques. (...)
».
L’article 8 § 2 de la loi susmentionnée prévoit la condamnation des propriétaires des publications incriminées.
Code pénal turc
:
Article 312 § 2
«
Est passible de six mois à deux ans d’emprisonnement et d’une amende lourde de six mille à trente mille livres turques quiconque, expressément, loue ou fait l’apologie d’un acte qualifié de crime par la loi ou incite la population à désobéir à la loi.
«
Est passible d’un à trois ans d’emprisonnement ainsi que d’une amende de neuf mille à trente-six mille livres quiconque, sur la base d’une distinction fondée sur l’appartenance à une classe sociale, à une race, à une religion, à une secte ou à une région, incite le peuple à la haine et à l’hostilité. Si pareille incitation compromet la sécurité publique, la peine est majorée d’une portion pouvant aller d’un tiers à la moitié de la peine de base.
«
Les peines qui s’attachent aux infractions définies au paragraphe précédent sont doublées lorsque celles-ci ont été commises par les moyens énumérés au paragraphe 2 de l’article 311
».
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant soutient que ses condamnations au pénal ont enfreint sa liberté d’expression et sa liberté de pensée.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de ce que sa cause n’aurait pas été entendue équitablement par un tribunal indépendant et impartial. Il expose à cet égard qu’un juge militaire, dont l’indépendance vis-à-vis de ses commandants militaires n’est pas assurée, siégeait au sein de la cour de sûreté de l’Etat.
Invoquant l’article 5 §§ 4 et 5 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire.
Le requérant se plaint de ce qu’il a été condamné à deux peines en application de deux articles de la loi n° 3713 relative à la lutte contre le terrorisme. Il allègue la violation de l’article 7 de la Convention.
1.
Le requérant allègue une violation des articles 6, 7, 9 et 10 de la Convention.
En l’état du dossier devant elle, la Cour n’estime pas être en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs, tels qu’exposés par le requérant, et juge nécessaire de les porter à la connaissance du Gouvernement défendeur en application de l’article 54 § 3 b) de son règlement.
2.
Invoquant l’article 5 §§ 4 et 5 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire.
La Cour relève que le requérant n’apporte aucune précision quant à ce grief. Elle constate en outre qu’il ressort des éléments du dossier que le requérant a été incarcéré le jour même de sa condamnation en première instance.
Il s’ensuit que ce grief, tel qu’il a été soulevé, est manifestement mal fondé et doit être rejeté au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant concernant une prétendue atteinte à son droit à la liberté de pensée (article 9) et d’expression (article 10), l’impartialité et l’indépendance de la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul ainsi que l’iniquité de la procédure devant celle-ci (article 6 §
1), et au principe de la légalité des délits et des peines (article 7)
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Michael
O’Boyle
Elisabeth
Palm
Greffier
Présidente